Fuziunea spinala – totul despre operatia de fixare a coloanei vertebrale

Fuziunea spinala este o metoda chirurgicala prin care se conecteaza doua sau mai multe vertebre, pentru a limita miscarea dintre ele. Afla cand este necesara aceasta interventie, cum se realizeaza si care sunt rezultatele obtinute.

Cuprins:

1. Ce este fuziunea spinala?
2. Indicatiile fuziunii spinale
3. Stabilirea diagnosticului
4. Cum se realizeaza fuziunea spinala?
5. Riscuri si complicatii
6. Recuperarea dupa fuziune spinala

Ce este fuziunea spinala?

Fuziunea spinala este o operatie inovatoare prin care se fixeaza doua sau mai multe vertebre intr-o singura structura. Scopul este acela de a impiedica miscarea anormala dintre oasele vertebrale si a combate durerea de spate. Interventia limiteaza intinderea nervilor, ligamentelor si muschilor de la nivelul coloanei vertebrale, intindere care cauzeaza disconfort.

Interventia implica tehnici chirurgicale asemanatoare proceselor naturale de sudare a oaselor. In timpul fuziunii spinale, chirurgul aplica material de osteosinteza in spatiul dintre vertebrele ce trebuie conectate. Pentru a mentine stabilitatea structurii si a favoriza vindecarea optima, medicul monteaza placi, tije si suruburi metalice.

Fuziunea spinala poate fi aplicata pentru orice segment al coloanei vertebrale: coloana cervicala, coloana toracica sau coloana lombara. Desi modifica modul in care coloana vertebrala se misca, interventia ajuta pacientii sa scape de dureri si disconfort.

Indicatiile fuziunii spinale

Atunci cand medicamentele, fizioterapia, kinetoterapia sau alte tratamente conservatoare nu sunt eficiente pentru reducerea durerilor, fuziunea spinala trebuie luata in calcul ca optiune de tratament. Medicii recomanda aceasta interventie doar atunci cand cunosc cu exactitate ce cauzeaza durerea de spate.

Fuziunea spinala este recomandata pentru a trata urmatoarele afectiuni medicale:

• Boli degenerative ale discurilor vertebrale – discartroza, osteoporoza, stenoza spinala.
• Hernia de disc – uneori dupa o interventie clasica de hernie discala este necesara aceasta operatie de stabilizare a coloanei vertebrale.
• Spondilolistezis – cand o vertebra aluneca pe vertebra situata inferior, provocand simptome neurologice (slabiciune musculara, amorteli), atunci poate fi indicata fuziunea spinala.
• Deformari ale coloanei vertebrale – scolioza, cifoza, lordoza necesita uneori corectii pentru fixarea vertebrelor afectate.
• Fracturi vertebrale – unele fracturi care creeaza instabilitatea coloanei vertebrale pot fi reparate prin fuziune spinala.
• Tumori spinale – dupa interventia de extirpare a tumorii, coloana vertebrala poate fi stabilizata prin fuziune spinala.
• Infectii osoase – osteomielita necesita uneori corectie chirurgicala.

Fuziunea spinala este, in general, un tratament cu rezultate bune pentru fracturi simple, deformari, instabilitatea coloanei mai ales in zona lombara.

Stabilirea diagnosticului

Cu o saptamana inaintea operatiei, sunt necesare o serie de analize de sange si investigatii imagistice: tomografie computerizata sau RMN. Un diagnostic corect al afectiunii de baza este foarte important pentru a oferi pacientului o indicatie corespunzatoare pentru fuziune spinala. In acest scop, este nevoie de o abordare multidisciplinara, indicatia fiind rezultatul colaborarii dintre membrii echipei. Din echipa multidisciplinara fac parte urmatorii medici: chirurg, radiolog, ortoped, specialisti in recuperare medicala.

Dupa stabilirea diagnosticului, echipa medicala ii va explica pacientului urmatoarele:

• ce medicamente poate lua sau nu in zilele dinaintea operatiei (de exemplu, aspirina sau unele antiinflamatoare nu trebuie luate cu cel putin o saptamana inaintea interventiei);
• ce alimente poate consuma sau nu;
• ce obiecte sunt necesare dupa interventie: inaltator pentru vasul de toaleta, scaun de dus, dispozitive de mers, corset fixator pentru coloana vertebrala s.a.

Cum se realizeaza fuziunea spinala?

Exista doua cai de abordare chirurgicala: fuziune anterioara (interventie laparoscopica prin peretele abdominal) sau fuziune posterioara (interventie clasica la nivelul coloanei vertebrale). In majoritatea cazurilor se practica fuziunea spinala posterioara.

Dupa efectuarea unei incizii la nivelul spatelui, chirurgul departeaza muschii si celelalte structuri pentru a vizualiza exact vertebrele ce trebuie fixate. Cartilajul intervertebral deteriorat si alte structuri distruse sunt extirpate.

Apoi, chirurgul efectueaza reconstructia osoasa cu ajutorul unor dispozitive speciale: biomaterial pentru umplerea cavitatii osoase, grefa osoasa, tije, placi, suruburi. Pentru a fixa permanent vertebrele, chirurgul plaseaza biomaterialul de substitutie osoasa intre vertebre. In cazul in care este nevoie si de grefa osoasa, aceasta poate fi recoltata de la pacient (din sold sau bazin) sau poate proveni de la un donator. Insa in prezent sunt disponibile substante performante de umplere osoasa si astfel nu mai este nevoie de grefa. Noile biomateriale promoveaza regenerarea osoasa si accelereaza fuziunea vertebrelor.

Operatia se realizeaza sub anestezie generala si dureaza cateva ore.

Riscuri si complicatii

Fuziunea spinala este o procedura sigura, dar ca orice interventie chirurgicala, si ea implica unele riscuri si complicatii. Procedura se poate asocia cu risc de:

• hemoragii,
• infectii,
• hematoame,
• cheaguri de sange,
• leziuni ale vaselor sau nervilor din jurul coloanei vertebrale,
• vindecare dificila a inciziei,
• dureri.

Adresati-va de urgenta medicului daca apar urmatoarele semnale de alarma:

• sangerare, roseata, umflare sau puroi in zona operatiei,
• febra,
• durere care creste in intensitate,
• amorteli, parestezii la nivelul membrelor inferioare.

Pe langa aceste riscuri postoperatorii imediate, pacientii trebuie sa stie ca fuziunea spinala modifica mobilitatea coloanei vertebrale. Desi coloana este stabila, in zona in care vertebrele sunt fixate, se schimba distributia miscarii in segmentele din vecinatate. Acest lucru poate duce la deteriorarea celorlalte vertebre si reaparitia durerilor de spate.

Recuperarea dupa fuziune spinala

Dupa operatie, pacientul trebuie sa ramana in spital cateva zile, in general, 4-5 zile. Durata spitalizarii depinde de: starea generala de sanatate, conditia fizica, predispozitia la dezvoltarea unor complicatii.

Tratamentul postoperator poate include:

• rehidratare pe cale intravenoasa (de obicei, in primele 24-48 de ore dupa operatie),
• antiinflamatoare,
• antialgice,
• antibiotice,
• sonda urinara (de obicei, in primele 24-48 de ore dupa operatie, cand pacientul ramane imobilizat la pat).

In functie de complexitatea si intinderea interventiei chirurgicale este posibil sa apara dureri si disconfort, dar aceste simptome pot fi controlate cu ajutoru medicamentelor.

Program de kinetoterapie

Dupa 48 de ore, pacientul este preluat de un specialist in kinetoterapie, pentru a efectua miscari de mobilizare: ridicare la marginea patului, ridicare in picioare, stat in sezut, mers. Aceste exercitii vor fi efectuate pe toata durata spitalizarii. Kinetoterapeutul va invata pacientul cum sa se miste corect, cum sa stea pe scaun, cum sa mearga, indicatii care trebuie respectate toata viata.

Citeste despre Postura corporala – totul despre pozitia corecta a corpului

Vindecarea osoasa dureaza intre 6 si 12 luni. Dar in acest timp este important ca pacientul sa urmeze un program de kinetoterapie. Kinetoterapia este foarte importanta in perioada de recuperare, astfel incat coloana vertebrala sa se mentina aliniata corect.

Pentru protejarea spatelui este important sa evitati posturile vicioase ale coloanei vertebrale, ridicarea de greutati, activitatile fizice solicitante, purtarea tocurilor foarte inalte, sedentarismul.

Referinte:

https://www.webmd.com/back-pain/spinal-fusion-facts

https://www.mayoclinic.org/tests-procedures/spinal-fusion/about/pac-20384523