Fractura inseamna intreruperea totala sau partiala a continuitatii unui os, aparuta in urma unui traumatism puternic. Aflati totul despre fracturi din materialul urmator.
Fractura inseamna intreruperea totala sau partiala a continuitatii unui os, aparuta in urma unui traumatism puternic. Fracturile pot fi directe (cand se produc la locul unde a actionat agentul traumatic) sau indirecte (atunci cand apare la distanta fata de zona fracturata).
Fractura poate fi a unuia sau mai multor oase, sau acelasi os poate fi fracturat in mai multe locuri. Fractura se mai poate clasifica in: fractura deschisa (daca osul penetreaza tesutul, rupe pielea si este vizibil) si inchisa (cand osul rupt nu iese la exterior prin piele).
Semne locale de fractura:
Dupa tipul leziunii, fracturile se impart in:
In urma unui accident, o durere foarte vie, uneori insuportabila, este simtita la nivelul fracturii. Piciorul deteriorat se deformeaza daca exista deplasare de os. Un edem mai mult sau mai putin important, o hemoragie, iesirea osului in cazul fracturii deschise sunt semnele principale. Daca accidentatul este constient, nu isi poate misca membrul sau il misca greu.
O fractura de tibie este o ruptura sau fisura care apare oriunde in regiunea centrala (de-a lungul lungimii) a tibiei.
Fracturile acestea sunt, de obicei, cauzate de leziuni directe / traumatisme la nivelul piciorului, date de caderi, participarea la activitati sportive de contact sau produse in urma unor accidentele rutiere.
Exista 2 oase in partea inferioara a piciorului (sub genunchi), numite tibia si fibula. Cel mai mare si mai puternic dintre cele doua oase (tibia) este situat chiar sub genunchi. Osul mai mic (fibula) este situat pe partea laterala a piciorului.
Exista mai multe tipuri diferite de fracturi, unele fiind clasificate pe baza fortei de impact a accidentarii.
Fractura de femur reprezinta circa 7% din totalul fracturilor, fiind o leziune importanta, cu morbiditate si mortalitate crescuta mai ales la persoanele in varsta. In ciuda dezvoltarii tehnicii chirurgicale, ea reprezinta o provocare pentru medicul curant.
Nasul este o structura cartilaginoasa, situata pe fata intre gura si frunte, fiind sediul mirosului. Acesta poate fi fracturat in urma unui traumatism.
Fracturile costale pot aparea ca urmare a unui traumatism sau pot fi produse de tusea severa. Presiunea la nivelul coastei fracturate produce o durere intensa.
Majoritatea traumatismelor maxilarelor afecteaza maxilarul inferior (mandibula). Daca suferiti vreo leziune la gura sau la fata, cereti ingrijire imediata de la medic sau de la cel mai apropiat spital de urgenta. Daca respiratia este dificila sau daca este prezenta o cantitate considerabila de sange, chemati de urgenta ajutor.
Osteoporoza este o problema majora de sanatate publica, ce afecteaza aproximativ un milion dintre femeile care au depasit perioada de menopauza, in tara noastra.
La acestea se adauga un procent important de pacienti care necesita corticoterapie sistemica pentru diferite afectiuni din multe specialitati medicale, precum si pacienti cu osteoporoze secundare.
Aceste fracturi apar, de obicei, in urma unor traumatisme, iar complicatiile sunt de mai multe feluri. In ceea ce priveste fractura in sine, care este o distrugere a integritatii scheletului, exista patru tipuri de leziuni: fractura deschisa si inchisa, simpla si multipla. Este simpla daca osul (unul singur) este rupt in mod clar, cu margini evidente. Este multipla daca osul prezinta mai multe fracturi sau daca mai multe oase au fost rupte. Exista adesea fisuri, marginile sunt erodate. Fractura deschisa prezinta una sau mai multe plagi. Osul a iesit din amplasamentul sau normal, a smuls pielea, prezentandu-se in exterior.
Celelalte complicatii sunt leziunile traumatice provocate de fractura. Pielea este deteriorata, vasele sangvine pot fi comprimate sau rupte, la fel ca si nervii. In fine, un alt ansamblu de complicatii il formeaza consecintele accidentului. Hemoragia externa este o urgenta care trebuie tratata la locul accidentului, fie prin aplicarea unui garou (gest medical rezervat in principiu profesionistilor), fie prin apasare (cu mana sau cu un pansament).
Fracturile de tibie pot aparea la orice persoana, de orice varsta sau gen. Tinerii si adolescentii cu varsta cuprinsa intre 15-19 ani au cea mai mare rata de fracturi de acest fel, conform statisticilor. Pe locul 2 sunt adultii de varsta mijlocie si varstnicii cu osteoartrita.
Apar atat in traumatisme de mare intensitate, cum ar fi in accidente rutiere, sporturi de iarna (de exemplu, ski), accidente de ciclism, cat si in traumatisme de intensitate reduca, cum ar fi simple caderi. Leziunile cauzate de traumatisme usoare, cum ar fi caderi usoare, conduc mai des la fracturi de tibie simple transversale sau lineare.
La adulti si copii, fracturile de tibie inchise sunt cele mai frecvente fracturi ale oaselor lungi.
Unele boli pot creste, de asemenea, riscul de fractura a tibiei. Acestea includ diabetul de tip 2 si afectiunile osoase preexistente, cum ar fi osteoartrita.
Este important sa retineti faptul ca daca exista un factor de risc nu inseamna ca cineva va dezvolta fracturi, dar creste riscul de a suferi de o astfel de problema in comparatie cu o persoana fara factori de risc. De asemenea, lipsa unui factor de risc nu inseamna ca o persoana nu va avea aceasta afectiune.
Apare cu o frecventa mai mare la batrani, in special la femei, acestea fiind mai des afectate de osteoporoza. Afectiunea este prezenta in numar mai mare la rasa alba comparativ cu rasa neagra, acest lucru fiind cauzat de diferentele de densitate osoasa.
Fracturile aparute la persoanele tinere sunt rezultatul unor traume puternice, cu energie inalta si de obicei sunt asociate cu alte leziuni traumatice.
Cel mai frecvent mecanism de producere al fracturilor este cel indirect: prin abductie se produce fractura cu impactare postero-superioara – pozitie „cox valga” cu angrenarea fragmentelor, iar prin adductie fracturi dezangrenate, cu deplasare, pozitie “cox vara”.
De cele mai multe ori se asociaza si o componenta de torsiune, care explica cominutia posterioara si diferite forme anatomice.
Pozitia nasului, ca o protuberanta pe fata si scheletul sau osos, fragil si sensibil, il fac sa fie adesea ranit de socuri:
Cand fracturile se repeta sau cand acestea au fost prost vindecate, se poate observa o deformare inestetica a nasului (”nas de boxer”).
Osteoporoza este o boala ce presupune fragilizarea oaselor, care se pot fractura chiar in urma unor traumatisme minore. Fracturile osteoporotice, principala complicatie a bolii, reprezinta o cauza importanta de dizabilitate, morbiditate si mortalitate. Din aceasta cauza, costurile impuse de osteoporoza sistemului sanitar sunt foarte mari, intrucat tratamentele sunt scumpe, durata terapiei este lunga (ani), la care se adauga costurile ingrijirilor chirurgicale ale unor fracturi, inclusiv costurile protezelor de sold.
Osteoporoza afecteaza cel mai frecvent soldurile, incheietura pumnului si coloana vertebrala. In tara noastra se inregistreaza anual peste 94.000 de fracturi osteoporotice, dintre care aproximativ 18.000 sunt fracturi de sold. Toate acestea genereaza uriase costuri ale serviciilor medicale.
Factorii de risc ai fracturarii sunt: sexul, greutatea, inaltimea, existenta unei fracturi antecedente sau in familie, in special la mama, fumatul, administrarea de cortizon, alcoolul si evaluarea densitometrica.
Simptomele depind de tipul fracturii si gradul de deplasare. Fracturile incomplete sunt insotite de dureri minime, amplificate de palpare sau mobilizare, de o usoara impotenta functionala si o rotatie externa minima a membrului inferior, pe care bolnavul si-o poate corecta.
Fracturile complete prezinta o simptomatologie mai zgomotoasa, cu durere continua, accentuata de mobilizare si palpare, cu impotenta functionala totala. Membrul inferior este scurtat, adus si rotit extern. La palparea laterala a femurului sau a trohanterului apar dureri sau crepitatii.
Pacientul poate prezenta frecvent o echimoza la baza coapsei, vizibila in primele zile de la aparitia fracturii, iar la palpare se constata o proeminenta la baza triunghiului Scarpa – semnul lui Laugier.
La examenul fizic atrage atentia pozitia vicioasa a membrului inferior: aductie, rotatie externa si scurtare.
Principalele simptome legate de aceasta ruptura sunt, cel mai adesea: tumefierea importanta a zonei insotita de o sensibilitate extrema, o durere foarte vie a zonei nazale, o atingere a ochilor care sunt uneori inconjurati cu albastru, dificultati respiratorii, dureri de cap.
Metodele diagnostice pe care medicul le poate utiliza pentru a diagnostica o fractura a tibiei:
Examinarea fizica detaliata este importanta in identificarea deformarilor, edemelor, contuziilor, hemoragiilor etc. Este important sa se cunoasca exact cauza care a dus la fractura, circumstantele si un istoric medical complet.
Reprezinta cea mai comuna metoda imagistica utilizata pentru evaluarea unei fracturi. Poate oferi o imagine clara a osului, poate identifica locatia exacta a leziunii si sa determine gradul de fractura.
O scanare CT confera o serie de imagini ale tesuturilor din mai multe unghiuri diferite, pentru a crea imagini transversale ale oaselor si tesuturilor moi ale piciorului, care ajuta la evaluarea severitatii leziunii.
Complicatiile fracturilor de tibie includ:
Investigatiile de certitudine sunt radiografiile, efectuate in 2 incidente – fata (cu o rotatie de cca. 20°) si profil. Ea are avantajul unei valabilitati universale, permite incadrarea fracturii in una din clasificari si furnizeaza indicatii pentru tratament. Radiografia simpla prezinta si limitari, in cazul fracturilor in spirala, cominutive sau pentru unele fracturi de stress.
Tomografia computerizata are un rol important in evaluarea articulatiei soldului dupa fracturi. Se vizualizeaza atat traiectul de fractura, cat si posibilele anomalii la nivel osos.
RMN de sold cu sensibilitate si specificitate crescuta, cu vizualizarea in multiple planuri a soldului, dand informatii despre fractura, structura osoasa si articulara. Este limitata de costul ridicat si de excluderea anumitor grupe de pacienti (cei cu pacemaker si proteze metalice).
Ecografia este folosita in evaluarea gradului de distensie capsulara secundara fracturii si in studiul presiunii intracapsulare. Poate evidentia prezenta hematomului intracapsular.
Fracturile fara deplasare prezinta o evolutie buna, spre deosebire de cele cu deplasare, neangrenate, care nu vor consolida fara tratament.
Imediate
Precoce – determinate de pozitia de decubit
Tardive
In prezent, pentru diagnosticarea pacientilor cu osteoporoza din tara noastra se utilizeaza densitometria, o investigatie care determina densitatea minerala osoasa. Insa densitometria identifica doar 6% dintre pacientii care pot suferi fracturi osteoporotice. 96% dintre fracturile de fragilitate apar la femei fara osteoporoza, ci cu osteopenie (etapa premergatoare osteoporozei). FRAX arata cu cea mai mare acuratete riscul de fractura in cazul pacientelor cu osteopenie.
Practic, FRAX este un simplu program de calculator in care medicul completeaza niste campuri (rubrici) si se ajunge la o valoare care poate fi evaluata si il ajuta pe medic sa determine riscul de fracturare in cazul unei persoane. In functie de valoarea calculata, medicul poate decide daca pacienta are nevoie de tratament.
In cazul fracturilor deschise cu hemoragie abundenta se incearca oprirea sangerarii, se taie si se indeparteaza imbracamintea din jurul ranii. Nu se incearca impingerea osului iesit in afara. Nu se spala si nu se pun medicamente pe rana. Se apasa rana cu blandete, cu o compresa sterila sau cu un tampon curat, pentru a stopa sangerarea. De asemenea, se acopera cu bandaj intreaga rana, inclusiv osul ce iese in exterior si se imobilizeaza zona respectiva, cu ajutorul atelelor. Victima se transporta la cel mai apropiat centru medical, iar pentru calmarea durerilor se poate administra un calmant.
Fracturile se pot trata neoperator sau chirurgical si ambele metode de tratament includ anumite riscuri si beneficii. Antecedentele clinice, mecanismul traumatismului, varsta si bolile asociate influenteaza deciziile de tratament. Tratamentul pentru fracturile de tibie urmaresc reducerea anatomica a suprafetei articulare si stabilizarea pentru a permite mobilizarea timpurie, pentru a preveni complicatiile cum ar fi rigiditatea articulara si artroza posttraumatica.
Reducerea inchisa este o operatie non-invaziva care presupune manipularea osului inapoi in pozitia initiala, fara a face o incizie. Aceasta procedura se efectueaza, de obicei, sub anestezie locala
In timpul unei proceduri intramedulare, odata ce osul este aliniat, o bara de metal speciala este plasata in interiorul canalului maduvei osoase (intramedulare) a tibiei. Aceasta bara este conceputa pentru a mentine osul tibiei in pozitia initiala
Este o procedura chirurgicala pentru alinierea osului fracturat, in pozitia initiala. Materialele chirurgicale (cum ar fi placile, suruburile sau tijele) sunt apoi folosite pentru a stabiliza osul fracturat sub piele.
O tija este plasata in cavitatea medulara in centrul osului, in timp ce o placa este plasata pe suprafata exterioara a osului. Placile sunt utilizate frecvent pentru fracturile care intra in articulatie. Uneori poate fi necesara ridicarea fragmentelor osoase pentru a restabili functia articulara. Ridicarea acestor fragmente, totusi, creeaza un orificiu, sau o gaura, in osul spongios din regiune. Aceasta gaura (orificiu) trebuie sa fie umplut cu material pentru a mentine imbinarea. Acest material poate fi o grefa osoasa de la pacient sau de la alt pacient. Se pot utiliza, de asemenea, produse sintetice sau naturale care stimuleaza vindecarea oaselor. Pentru a stabiliza in continuare aceasta zona, se aplica o placa cu suruburi.
Exista doua metode de protezare chirurgicala:
Mobilizarea postoperatorie se face la 2-3 saptamani, cu interdictia de a calca pe membrul afectat minim 4 luni.
Daca dupa 3 luni nu apar semne de consolidare se ia decizia inlocuirii capului femoral cu o proteza bipolar sau una cervico-cefalica de tip Moore.
Foarte adesea, fractura se vindeca singura, oasele resudeaza, nasul isi regaseste forma originala. Dar nu intotdeauna se intampla astfel. Primul lucru care trebuie prescris este repausul impreuna cu aplicarea de gheata pe zona atinsa pentru a impiedica aparitia edemului (nasul se umfla in secundele care urmeaza impactului).
Daca in ciuda acestor masuri edemul tot apare, trebuie asteptat cateva zile pentru ca acesta sa se micsoreze pentru a realiza o examinare si o radiografie pentru a determina amploarea traumatismului. Daca fractura este inchisa (fara plaga a pielii) si daca oasele nu au fost dislocate, putem pune un plasture care va permite resudarea lui. in caz contrar, chirurgul va trebui sa opereze pentru a-l repune la loc (reducere a fracturii).
Daca mandibula este fracturata, medicul o va imobiliza cu un bandaj, in multe cazuri sunt necesare interventii chirurgicale pentru a realinia oasele si pentru a le permite sa se vindece. Deseori dupa operatie, mandibula trebuie imobilizata 6-8 saptamani. In acest timp, veti putea sa consumati numai alimente moi sau lichide si s-ar putea sa aveti dificultati la vorbit.
Durata de consolidare a unei fracturi este influentata de varsta, sex, boli asociate, tipul si sediul fracturii. La copil consolidarea se face in 1/3 din timpul necesar adultului. Dupa osul fracturat durata de consolidare este diferita:
In cat timp se sudeaza un os rupt?
Dupa 10 – 12 saptamani, se preconizeaza vindecarea osului. Obiectivele terapiei fizice sunt de a restabili cat mai devreme domeniul de miscare, de a imbunatati si de a restabili forta musculara si de a restabili stabilitatea genunchiului. Dupa tratamentul chirurgical, indicatiile pentru pornirea mobilizarii pasive sunt extensia 0° si flexia la 90° a genunchiului.
Pacientul nu poate suporta greutatea pe picior timp de 3 luni. Initial este permisa o flexie de la 40° la 60°. Dupa o saptamana este posibil sa se mareasca pana la flexia de 90°.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…