Erizipelul este o infectie bacteriana care se dezvolta in stratul superior al pielii. Este similara cu o alta afectiune a pielii cunoscuta sub numele de celulita. Aflati mai multe despre erizipel si care sunt simptomele acestei boli din materialul care urmeaza.
Erizipelul este o boala infectioasa si contagioasa produsa de un streptococ, care se manifesta prin inflamarea si inrosirea unei portiuni delimitate a pielii, localizata cel mai adesea la fata si la membre. Se mai numeste si branca sau orbalt.
Este o forma de celulita, dar spre deosebire de celulita, care afecteaza tesutul mai profund, erizipelul afecteaza numai straturile superioare ale pielii.
Cu toate acestea, cele doua afectiuni se pot suprapune, ceea ce poate face dificil diagnosticarea de catre doctor.
Ambele sunt infectii ale pielii care se pot dezvolta in momentul in care bacteriile intra in piele prin taieturi sau rani. Amandoua fac ca pielea sa se umfle, sa devina rosie si foarte sensibila. Erizipelul afecteaza de obicei straturile superioare ale pielii, in timp ce celulita produce daune, in mod obisnuit, la nivelul straturilor mai profunde ale tesutului.
Ambele infectii apar cel mai frecvent pe labele picioarelor sau pe gambe, dar pot afecta si alte parti ale corpului. Erizipelul se poate dezvolta pe fata, iar celulita poate aparea de asemenea in palma, de exemplu.
Multa lume se intreaba daca erizpielul poate fi declansat de nervi, insa aceasta boala se dezvolta din cu totul alte cauze.
Erizipelul se dezvolta atunci cand bacteriile intra in piele prin taieturi sau rani.
Conditiile preexistente ale pielii care afecteaza suprafata acesteia maresc, de asemenea, riscurile de a dezvolta aceasta boala. Printre aceste conditii se numara:
Alte conditii pot, de asemenea, creste probabilitatea ca o persoana sa dezvolte erizipel.
In plus, unele medicamente pot slabi sistemul imunitar si pot conduce la dezvoltarea acestei afectiuni. Printre aceste medicamente se numara unele tratamente pentru cancer si medicamente utilizate in mod obisnuit dupa efectuarea transplanturilor de organe.
Oricine poate dezvolta aceasta afectiune, dar cel mai frecvent sunt afectati sugarii si adultii cu varsta peste 60 de ani.
Erizipelul nu este ereditar.
Adesea, o persoana ajunge sa se simta rau inainte ca semnele vizibile ale erizipelului sa apara pe suprafata pielii. Simptomele pot include:
Erizipelul determina ca pielea sa devina rosie, umflata si stralucitoare.
Pielea este, de obicei, afectata intr-o anumita zona si poate aparea intr-unul din urmatoarele feluri:
Printre simptome se mai numara si piciorul rosu edematos, dar si erizipeloidul, care este o infectie bacteriana acuta a pielii traumatizate. Aceste semne si simptome sunt adesea destul de abrupte si se pot dezvolta in doar cateva ore sau zile.
In general, medicul va putea sa diagnosticheze erizipelul in urma aparitia simptomelor zonei afectate. Diagnosticarea este mai simpla datorita faptului ca simptomele erizipelului au tendinta sa apara numai in cazul acestei conditii particulara.
De asemenea, istoricul medical al persoanei, evidentiind leziunile anterioare sau interventiile chirurgicale, va sugera deseori si cauza posibila.
In general, nu este necesara o examinare suplimentara.
Pentru a detecta erizipelul, medicii specialisti pot efectua un test de sange daca exista semne de infectie sistemica, cum ar fi prezenta bacteriilor in sange. Cu toate acestea, identificarea bacteriilor nu este intotdeauna posibila, chiar si intr-un laborator.
In unele cazuri de infectie profunda, este necesara o scanare cu rezonanta magnetica (RMN) sau o tomografie computerizata (CT).
Erizipelul se poate vindeca. Este important sa incepeti tratamentul cat mai curand posibil pentru a limita riscurile de dezvoltare ale unor complicatii ulterioare.
Antibioticele trateaza erizipelul. Tipul exact de antibiotice va depinde de germenul care cauzeaza problema, insa cel mai probabil va contine penicilina. Din aceasta cauza, este esential ca oricine care este alergic la penicilina sa-i spuna medicului inainte de inceperea tratamentului, astfel incat acesta sa poata prescrie alte medicamente, cum ar fi eritromicina sau cefalexina.
Persoanele care sufera de erizipel vor lua, in mod normal, antibiotice pe cale orala timp de 7 pana la 14 zile. In cazuri mai severe, medicamentele vor fi aplicate direct pe piele prin picurare.
Medicamentele antiinflamatoare, cum ar fi ibuprofenul, pot ajuta la ameliorarea disconfortului.
Exista, de asemenea, alte modalitati de a ajuta la ameliorarea durerii si disconfortului si de accelerare a procesului de vindecare, cum ar fi:
Majoritatea persoanelor cu erizipel pot fi tratate acasa, dar unele pot necesita tratament intr-un spital.
De obicei, partea afectata a corpului trebuie ridicata mai sus decat restul corpului pentru a reduce inflamatia. De exemplu, daca piciorul este afectat, ar trebui sa incercati sa va odihniti cat mai mult cu piciorul ridicat deasupra soldului. Puteti sprijini piciorul pe unele perne in timp ce stati intins sau dormiti. De asemenea, este important sa beti o multime de fluide si sa va ridicati si sa va plimbati din cand in cand. S-ar putea sa trebuiasca sa va pastrati piciorul ridicat pentru cateva zile inainte ca umflaturile sa dispara.
Operatia poate fi necesara numai in cazuri rare ale erizipelului, in care care boala a progresat rapid si a determinat moartea tesutului sanatos. In aceste cazuri, poate fi necesara o interventie chirurgicala pentru a elimina tesutul mort.
Pentru tratament se pot folosi frunze de podbal, frunze de varza, frunze de urechelnita. Frunzele proaspete de podbal se spala, se zdrobesc si se freaca pe un fund de lemn cu sucitorul de taitei pana iese un terci de frunze care se aplica pe portiunile inflamate unde s-a localizat erizipelul. Din frunze se poate prepara insa si o infuzie (se taie frunzele marunt, se oparesc cu apa clocotita, se lasa sa stea putin) si se poate folosi ca o compresa, dupa ce se raceste. Tot la fel se pot intrebuinta si frunzele de varza, spalate si zdrobit. Ele inlatura orice inflamtie produsa de erizipel.
Foarte emolient si benefic este efectul sucului frunzelor carnoase de urechelnita (Sempervivum tectorum). Trecandu-le prin storcatorul electric de uz casnic, se obtine un suc cu care se ung usor portiunile inflamate sau se taie de-a lungul cateva frunze de urechelnita si se pun pe o farfuri cu partea zemoasa in sus. Cu sucul care se prelinge din suprafetele sectionate se ung zonele afectate de erizipel. Intern, se iau dimineata cu o jumatate de ora inainte de micul dejun o ceasca cu infuzie de ventrilica, iar pe parcursul zilei se mai beau 3-4 cesti cu ceai de urzici, pana la vindecare.
Se mai poate folosi si laptele, decoctul sau uleiul de migdale, migdalele avand efecte cicatrizante si hidratante.
Pentru majoritatea pacientilor care sufera de aceasta afectiune, antibioticele vor trata cu succes erizipelul in decurs de o saptamana. Cu toate acestea, poate dura mai mult de o saptamana pentru ca pielea sa revina la normal, iar cojirea acesteia poate sa apara in zonele afectate.
De asemenea, este posibil ca infectia sa se raspandeasca la creier daca erizipelul s-a dezvoltat in apropierea ochilor.
Erizipelul se trateaza cu succes. Semnele de febra si de boala asociate cu erizipelul vor disparea adesea in cateva zile de la inceperea tratamentului, desi infectia pielii poate dura saptamani pentru a disparea. Marele avantaj este ca nu raman cicatrici dupa ce infectia pielii dispare.
Aproximativ o treime dintre cei care primesc tratament pentru erizipel dezvolta din nou afectiunea. Cand se intampla acest lucru, se poate prescrie un tratament pe termen lung pentru rezolvarea acestei probleme.
Este important ca persoana sa ia legatura cu medicul cat mai curand posibil daca are vreo ingrijorare cu privire la afectiunile care reapar.
In cazul in care alte conditii au dus la dezvoltarea bolii, cum ar fi eczema, piciorul atletului sau diabetul, tratarea corecta a acestor afectiuni poate ajuta la prevenirea unor noi focare de erizipel. De asemenea, tratarea rapida a pielii poate fi de ajutor.
In plus, daca excesul de greutate sau circulatia necorespunzatoare au contribuit la dezvoltarea infectiei, o schimbare a stilului de viata si a alimentatiei poate contribui adesea la limitarea sanselor de revenire a erizipetelor.
Desi erizipelul nu poate fi intotdeauna prevenit, puteti lua urmatoarele masuri pentru a reduce riscul:
De asemenea, puteti preveni reaparitia bolii mergand constant in cabinetul medicului specialist. Acesta se poate asigura ca infectia nu a revenit sau nu s-a raspandit in alte zone ale corpului.
Referinte:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK303996/
https://www.healthline.com/health/erysipelas#treatment
https://www.medicalnewstoday.com/articles/317973.php
https://emedicine.medscape.com/article/1052445-overview
http://www.pathologyoutlines.com/topic/skinnontumorerysipelas.html
https://www.medicinenet.com/script/main/art.asp?articlekey=143954
https://www.epainassist.com/skin/erysipelas
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…