Displazia de sold inseamna dezvoltarea anormala a articulatiei soldului. In acest caz, capul femurului nu este localizat corect, la nivelul cavitatii osului iliac. Aflati din materialul urmator care sunt cauzele, simptomele si tratamentul in cazul displaziei de sold.
Displazia congenitala de sold (DCS) cuprinde un spectru de afectiuni ce intereseaza femurul proximal si acetabulul care progreseaza catre subluxatia si dislocarea articulatiei soldului.
Aceasta afectiune se contureaza in perioada neonatala, iar diagnosticul si tratamentul ei sunt extrem de importante pentru evitarea unei morbiditati semnificative.
Medicii ii verifica pe bebelusi pentru a vedea daca exista semne ale displaziei de sold la scurt timp dupa nastere si in timpul vizitelor de supraveghere. Daca luxatia congenitala de sold este diagnosticata la inceputul copilariei, un ham moale poate corecta problema.
Cazurile mai usoare de displazie de sold ar putea sa nu produca simptome pana cand persoana afectata atinge varsta adolescentei sau in timpul perioadei adulte. Displazia de sold poate deteriora cartilajul care acopera articulatia si poate, de asemenea, sa afecteze cartilajul moale (labrum) care controleaza portiunea cavitatii articulatiei soldului. Aceasta se numeste ruptura de labrum a soldului.
La copiii mai mari si la adultii tineri, poate fi necesara o interventie chirurgicala pentru a aseza oasele in pozitii adecvate pentru a asigura o miscare usoara a articulatiilor.
Nimeni nu stie cu adevarat care este cauza displaziei de sold. Este mai frecventa la copiii care s-au aflat in pozitie pelviana inainte de nastere. Acest lucru se traduce prin faptul ca erau pozitionati cu capul in sus decat cu capul in jos.
Factorii etiologici sunt fiziologici, mecanici si posturali.
Afectiunea apare mai ales la fetite (raport F :B = 9 :1) si are un net caracter familial. Baietii fac mult mai rar DCS, dar prezinta de obicei forme mai severe.
Displazia congenitala de sold (DCS) afecteaza mai frecvent primii nascuti si copiii proveniti din sarcini cu prezentatie pelviana. Prezentatia pelviana se caracterizeaza prin hiperflexia soldului si reducerea mobilitatii acestuia, ceea ce duce la intinderea capsulei si ligamentelor precum si la dezvoltarea insuficienta a acetabulului.
DCS se asociaza in 20% din cazuri cu torticolisul muscular congenital si in 10% din cazuri cu metatarsus adductus.
Postnatal, mentinerea soldului in aductie si extensie (infasatul) poate conduce la dislocarea capului femural.
Afectiunea este apanajul rasei albe: DCS nu apare niciodata la rasa neagra si afecteaza extrem de rar rasa galbena.
In tara noastra, incidenta este de 2‰ si se intalneste cu predilectie in zonele muntoase.
Displazia de sold la copii este descoperita cel mai frecvent in timpul examinarilor nou-nascutilor de catre medici. Displazia si dislocarea se pot dezvolta la unii copii si dupa aceasta perioada. Acesta este motivul pentru care displazia de sold se poate dezvolta in timp. De asemenea, este greu de descoperit, deoarece afectiunea este cunoscuta ca fiind „silentioasa”. Nu provoaca dureri la copii si, de obicei, nu ii impiedica pe acestia sa invete sa mearga la o varsta normala.
Un indiciu concludent poate fi o asimetrie a pliurilor pe fesele si pe coapsele bebelusului. Este nevoie insa de investigatii suplimentare mai amanuntite (ecografie de sold bebelusi sau radiografie de sold bebelusi) pentru a determina daca soldurile sunt normale sau nu.
Sunetul specific ”clic” pot fi un semn de displazie, insa acestea apar in mod normal in perioada dezvoltarii articulatiilor. Pocnetele pot sa apara si la copiii cu solduri normale, in urma dezvoltarii ligamentelor aflate in si in jurul articulatiei soldului.
Este posibil ca unii parinti sa intampine dificultati in momentul in care le schimba scutecele celor mici, deoarece soldurile nu se pot intinde in totalitate.
De obicei, durerea nu este prezenta la sugari si la copiii mici care sufera de displazie de sold. Durerea este cel mai frecvent simptom al displaziei soldului la adolescenti sau la adultii tineri.
Aceasta devine vizibila dupa ce copilul incepe sa mearga. In cazul in care ambele solduri sunt dislocate, atunci se poate observa ca micutul schiopateaza in mod evident dupa ce incepe sa mearga. In cazurile severe, unul dintre picioare poate fi vizibil mai lung decat celalalt.
Screening-ul DCS trebuie efectuat la toti nou-nascutii.
Examinatorul prinde gamba si coapsa in palma astfel incat policele sa fie asezat pe linia inghinala, iar mediusul si inelarul pe marele trohanter. Genunchiul se flecteaza la 130° iar coapsa in unghi drept. Se face abductia coapsei si la 45° se preseaza pe marele trohanter facand o miscare de rotatie. In DCS in acest moment capul femural aluneca din acetabul. Apoi se efectueaza adductia coapsei si se preseaza policele in plica inghinala. Capul femural trece peste marginea posterioara a acetabulului cand se renunta la presiunea de pe trohanterul mare.
Copilul este plasat in decubit dorsal cu coapsele si genunchii flectati la 90°. Ambii genunchi se prind in comisura palmara cu policele plasat pe marginea interna a coapsei, indexul si mediusul pe fata externa a coapsei, iar inelarul si auricularul pe fata posterioara a gambei. In primul timp se face adductia si in al doilea timp se face abductia. In timpul adductiei, se exercita o presiune pe genunchi si se impinge cu policele spre in afara. Capul femural paraseste acetabulul, moment in care se percepe un zgomot articular numit ”clic”. La reducerea capului prin manevra de abductie, capul revine in acetabul si se aude un zgomot articular ce semnifica trecerea capului femural peste labrumul acetabular.
Asimetria pliurilor de pe fata interna a coapsei si din regiunea subfesiera nu este semn de DCS, deoarece acestea sunt determinate de dispozitia tesutului adipos.
Copiii cu DCS stau in sezut nesprijiniti dupa varsta de 8 luni si achizitioneaza mersul dupa 18 luni.
Mersul schiopatat, lordoza lombara accentuata, mersul pe varfuri, diferenta de lungime intre membrele inferioare.
Probe paraclinice
Acest test evidentiaza componenta cartilaginoasa si acetabulul, motiv pentru care este metoda imagistica de electie pana la varsta de 4 luni.
Radiografia este inutila pana la varsta de 4 luni, deoarece exista foarte multe structuri cartilaginoase ce nu se pot vizualiza. Dupa varsta de 4 luni insa, radiografia de bazin poate stabili cu certitudine diagnosticul de displazie congenitala de sold.
Semnele radiologice urmarite sunt:
DCS constituie o urgenta. Orice suspiciune a medicului neonatolog, pediatru sau a medicului de familie trebuie confirmata sau infirmata de medicul specialist in ortopedie pediatrica.
Strategia terapeutica depinde de varsta si de severitatea DCS.
Copilul va fi pozitionat cu coapsele in abductie si flexie timp de 1-2 luni. In aceasta pozitie capetele femurale sunt bine centrate in cotil. Acest lucru se realizeaza cu ajutorul scutecului. Folosirea a doua sau trei scutece nu aduce nici un beneficiu suplimentar. Daca afectiunea este mai severa se recomanda utilizarea unui aparat de abductie a coapselor, in care soldul sa fie mobil – hamul Pawlik.
Terapia cu ham Pawlik este metoda terapeutica de electie. Daca acesta nu da rezultate, se va aplica tratamentul chirurgical.
Operatia de sold este de electie.
La aceasta etapa de varsta deformarile sunt atat de severe incat afectiunea necesita o abordare chirurgicala extensiva.
Medicul va poate recomanda o interventie chirurgicala daca cel mic acuza dureri, iar miscarile articulatiilor sunt limitate. Cea mai utilizata procedura chirurgicala pentru tratarea displaziei de sold este osteotomia. „Osteotomia” inseamna literalmente „taierea chirurgicala a oaselor”. In cadrul unei astfel de interventii, medicul remodeleaza si repozitioneaza acetabulul si / sau femurul astfel incat cele doua suprafete articulare sa se afle intr-o pozitie anatomica mai normala.
Exista diferite tipuri de osteotomii care pot fi efectuate pentru a trata displazia soldului. Procedura specifica recomandata de medic depinde de o serie de factori, printre care:
In prezent, unul dintre tipurile de osteotomie utilizat cel mai frecvent pentru a trata displazia de sold la adolescenti este osteotomia periacetabulara. „Periacetabular” inseamna „in jurul acetabulului”.
In cele mai multe cazuri, osteotemia periacetabulara dureaza 2-3 ore. In timpul interventiei chirurgicale, medicul face patru taieturi in osul pelvian in jurul articulatiei soldului pentru a elibera acetabulul. Specialistul roteste apoi acetabulul, reasezandu-l intr-o pozitie anatomica mai normala peste capul femural. Apoi, medicul efectueaza o radiografie pentru a indrepta taieturile osoase si pentru a se asigura ca acetabulul este repozitionat corect. Odata ce osul este reasezat, medicul introduce mai multe suruburi mici pentru a-l mentine pe pozitii pana cand se vindeca.
Medicul poate folosi artroscopia de sold, impreuna cu osteotemia periacetabulara pentru a repara un labrum rupt. In timpul artroscopiei, medicul introduce in articulatie o camera mica, numita artroscop. Apoi, aparatul video afiseaza imagini pe ecranul televizorului pe care medicul le foloseste pentru a ghida instrumentele chirurgicale miniaturale. Procedurile artroscopice pot include:
Copilul va ramane in spital timp de doua pana la patru zile dupa operatie. In tot acest timp, va fi monitorizat si ii vor fi administrate medicamente pentru combaterea durerii.
In majoritatea cazurilor, copilul nu va avea voie sa se lase cu toata greutatea pe piciorul operat timp de sase saptamani pana la trei luni, in timp ce oasele se vindeca, fiind asezate in noua pozitie. In acest timp, cel mic va fi nevoit sa utilizeze carje pentru a se deplasa.
Dupa aproximativ sase saptamani de la operatie, va fi necesar sa mergeti cu micutul la medic pentru o vizita de verificare. Acesta va efectua o radiografie pentru a vedea cat de bine s-a vindecat in urma operatiei. De asemenea, in timpul vizitei, specialistul va va spune daca si cand va putea cel mic sa calce cu piciorul operat si cand poate incepe kinetoterapia. Fizioterapeutul va va arata ce tipuri de exercitii va trebuie sa faca cel mic pentru a-si mentine o buna gama de miscari si pentru a restabili forta si flexibilitatea articulatiei soldului.
Pot fi efectuate exercitii usoare de intindere si de miscare a soldului, deoarece miscarea poate ajuta la lubrifierea si hranirea suprafetelor articulatiilor. Incercati sa miscati soldul in toate directiile si sa va opriti doar daca simtiti durere in timpul unei anumite miscari. Exercitiile de stretching presupun deplasarea piciorului cat mai departe de corp in pozitia intinsa, dar si in sezut. De asemenea, rotiti usor picioarele. Trageti un genunchi la piept, in timp ce celalalt picior se afla intins pe podea, apoi schimbati piciorul. Toate miscarile trebuie mentinute timp de 15-30 de secunde in pozitia cea mai tensionata.
Nediagnosticata la timp si netratata sau tratata necorespunzator, DCS se transforma in luxatie de sold la varsta la care copilul incepe sa stea in picioare si sa paseasca.
O complicatie iatrogena severa a DCS este necroza capului femural.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…