Cresterea si dezvoltarea copilului reprezinta un proces complex ce presupune modificarea aspectului fizic, dar si invatarea abilitatilor sociale, emotionale, de comportament, gandire si comunicare. Aflati mai multe despre cresterea si dezvoltarea copilului din materialul urmator.
Adolescenta este cea mai rapida perioada de crestere si de dezvoltare, exceptand primul an de viata. Cresterea si dezvoltarea copilului se produc neregulat – perioade de schimbare lenta se intercaleaza cu explozii de crestere.
Adolescentii raspund diferit la aceste schimbari. Unii se simt frustrati si neajutorati, pe cand altii sunt interesati despre dezvoltarea corpului lor. Sau acelasi adolescent intr-o zi se simte frustrat, iar a doua zi extrem de interesat.
Cresterea si dezvoltarea copilului se produc in ritm diferit. Adolescentii se pot simti adesea tulburati pentru ca sunt cei mai scunzi sau cei mai inalti din clasa. In cazul in care copilul se dezvolta mai lent sau mai rapid decat media, aduceti-i la cunostinta faptul ca nu are de ce sa se ingrijoreze. Aratati-i dragoste si calmati-l, fara a minimiza sau dramatiza motivele lui de ingrijorare.
In medie, explozia cresterii incepe pe la 10 ani la fete si 12 ani la baieti, atingand maximul cam dupa 2 ani la ambele sexe. Cand se ajunge la cota de varf a exploziei de crestere, exista o crestere in inaltime cam de 7,5-10 cm intr-un an. Baietii cresc, in general, mai repede decat fetele. La finalul puseului de crestere, aproape ca se atinge inaltimea de adult. In situatia in care copilul nu a inceput o crestere evidenta pana la 15 ani, consultati un medic.
Inaltimea nu este singurul atribut fizic al schimbarii. Cand incepe explozia cresterii, grasimea incepe sa se colecteze pe fese si in jurul abdomenului, atat la fete cat si la baieti. In cursul acestei explozii, baietii acumuleaza mai mult la nivel muscular si osos, iar fetele acumuleaza mai multa grasime, in special pe coapse si sani. Rezultatul este ca grasimea reprezinta cam 25% din totalul greutatii la fete si 15 – 20% la baieti.
Pe la varsta la care o fata are prima menstruatie sau cand s-a terminat puseul de crestere al unui baiat, exista diferente clare cu privire la forma corpului feminin si masculin. Hormonii sexuali masculini, respectiv feminini, ca si ereditatea, justifica majoritatea acestor diferente. Acesti hormoni sunt, de asemenea, responsabili de schimbarile sexuale secundare, care, de obicei, caracterizeaza pubertatea.
In primele 12 luni de viata, cel mic munceste mai mult decat in oricare alt stadiu al vietii sale. In cursul acestui incredibil prim an, va progresa de la a fi total dependent la a merge, a se hrani singur si chiar la a rosti cateva cuvinte. Desi achizitiile in cresterea si dezvoltarea copilului sunt diferite, aceste etape lunare pot fi utilizate drept ghid orientativ.
Evenimentul major in primele saptamani de viata este primul zambet al copilului. Desi adesea veti vedea un zambet la nou-nascut, un copil nu are ceea ce se poate numi un zambet social decat dupa prima luna, de obicei prin a opta saptamana.
Prin a doua luna de viata, copilul poate deosebi oamenii de obiecte, fata de primii avand o reactie mult mai rapida. Copilul incepe sa va recunoasca vocea. Astfel, veti vedea ca bebelusul care tipa cand este in grija altcuiva, se calmeaza de indata ce unul dintre parinti intra in camera si-i vorbeste bland.
Un copil de 3 luni poate sa se joace 10-15 minute, cu minima implicare din partea parintilor. Copilul este mai usor de distras la aceasta varsta si chiar poate sa se intrerupa din supt pentru a privi la ceva sau a asculta ceva care-i capteaza atentia. Copilul va petrece mult timp uitandu-se la lucruri – un tablou, o mobila, mana proprie.
Un eveniment important in aceasta perioada este comportamentul copilului in fata oglinzii. Tineti-l in fata oglinzii si priviti copilul zambind. Cand imaginea zambeste si ea, copilul se emotioneaza si incepe sa gangureasca. Il va mira faptul ca vede de doua ori si se va uita cand la parinte, cand la oglinda.
La 5 luni, copilul stie in mod cert sa faca diferenta intre parinti si straini. Pentru prima data veti remarca faptul ca este mult mai precaut fata de straini.
La 6 luni, copilul este vioi in jumatate din timpul in care este treaz. La aceasta varsta, mancarea solida intra in dieta sa. S-au dus zilele in care copilul se multumea sa primeasca totul de mancare de la parinti. Acum cand dexteritatea lui a crescut, vrea sa-si aleaga bucatile de hrana si sa si le puna in gura sau pe unde mai doreste.
Cresterea capacitatii motorii ii da copilului gustul libertatii. Doreste sa-si incerce aripile, dar, in acelasi timp, vrea s-o faca in prezenta linistitoare a parintelui. Nu va mirati ca de fiecare data cand iesiti din camera copilul plange. Copilul care a fost multumit pana in acel moment sa se joace, se poate revolta ca nu mai sunteti in aceeasi camera.
La 8 luni, copilul este foarte atasat de parintele care-l ingrijeste mai mult. Anxietatea de separare survine adesea la aceasta varsta si veti descoperi ca nu puteti parasi camera fara a va lasa copilul prada panicii. Copilul care inainte nu era deranjat de straini, se poate teme de vecinul de alaturi ori de un bunic.
Sau poate plange excesiv cand soseste babysitter-ul, chiar daca este o persoana cunoscuta. Aceasta reactie este o parte normala a dezvoltarii si nu constituie un motiv de ingrijorare. Alintati-l si linistiti-l ca va veti intoarce curand. Intotdeauna spuneti-i copilului ca plecati si ca veti reveni.
Un copil de 9 luni este suficient de sofisticat pentru a se plictisi. Aceasta deoarece memoria lui este mai dezvoltata. Asa incat copilul cauta mereu noi surse de stimulare, iar jocurile de noapte care il amuzau in lunile trecute devin dintr-o data neinteresante.
Un copil de 10 luni poate incepe sa spuna ”nu”. Copilul isi dezvolta si un simt al posesiunii si poate face pentru prima data distinctie intre jucariile lui de bebelus si cele ale unui frate. Veti observa, de asemenea, cum imitatia joaca un rol important in invatarea copilului. In timpul mesei, cel mic va poate oferi bucatele de mancare. Dupa aceea poate incerca sa va spele fata sau mainile.
Desi nu este intotdeauna cooperant, copilul de 11 luni va cauta aprobarea si va incerca sa evite dezaprobarea. Totusi, copilul nu va evita sa va testeze autoritatea. Dupa ce v-ati pus copilul in pat, el va poate chema la fiecare 5 minute. In plus, fiecare cerere a poate fi intampinata cu un ”nu” repetat. La aceasta varsta ”nu” adesea inseamna ”da”.
La 12 luni, unii copii incep sa manifeste suparare. Mancaciosul nerabdator poate deveni mofturos. Problemele cu udatul patului sunt frecvente la aceasta varsta.
In cursul procesului de crestere, in jurul varstei de 15 ani pentru fete si circa 17 ani pentru baieti se observa mai pronuntat aparitia dimorfismului sexual. Astfel, la baieti se constata o predominanta a diametrului bihumeral fata de cel bitrohanterian, in timp ce la fete raportul este invers, predominand ultimul.
Aceste diferente, in privinta dimensiunilor bazinului, fac ca genunchii fetelor sa fie mai apropiati decat cei ai baietilor, spatiul intre coapse fiind foarte redus sau absent la fete si prezent la baieti.
Pana la varsta de 14-15 ani, repartitia tesutului lipidic este aproape similara la cele doua sexe. Ulterior, se constata la fete predominanta depunerilor de tesut adipos spre partea inferioara a trunchiului si partea superioara a membrelor inferioare (abdomen, solduri, fese, coapse). La baieti se observa o mai intensa dezvoltare a musculaturii, cu tendinta depunerilor de tesut adipos, mai ales in jumatatea superioara a trunchiului.
Aceste modificari ale biotipului care se constata in perioadele de crestere schimba diferitele rapoarte ale dimensiunilor corporale (lungimea membrelor inferioare si a trunchiului, dimensiunile cutiei craniene si ale fetei etc.), evidentiate prin masuratori biometrice si ilustrate prin calcularea valorilor a diferiti indici.
In general, procesul de osificare se considera terminat la varsta de 16 ani la fete si 19 ani la baieti. Chiar si dupa aceasta varsta, pe la 19-20 de ani, se pot observa inca urme ale vechilor cartilaje de conjugare si persistenta unor zone de osificare la nivelul coloanei vertebrale.
In perioada adolescentei, se observa o dezvoltare importanta a musculaturii, conditionata de numerosi factori: genele, alimentatia, practicarea culturii fizice si sportul etc.
Cu toate variatiile mari individuale, forta musculara creste cu varsta incepand din perioada copilariei, atingand o valoare maxima intre 20-30 ani, in functie de diversele grupe musculare. Musculatura membrelor inferioare este cea care se dezvolta prima.
Intre 11-16 ani se constata o intensificare a activitatii cardiace cu o crestere a posibilitatilor de adaptare la efort, valoarea maxima a ritmului cardiac in timpul efortului fiind mult mai crescuta decat la adulti.
Comparativ cu modificarile intalnite la adult, in conditii similare de efort in perioada de varsta mentionata, se constata o crestere a frecventei cardiace, pentru a compensa un debit sistolic mai scazut la adolescent si a asigura o crestere a debitului sanguin si implicit a oxigenului la nivelul diferitelor tesuturi si organe.
Modificari cardiocirculatorii importante pot avea loc in timpul indeplinirii unui efort static sau efort dinamic de catre adolescenti.
In cazul unui efort static prelungit sau in cazul unei pozitii a corpului care implica participarea unor numeroase grupe musculare se pot produce deficiente circulatorii in aceste mase musculare intens solicitate, capabile sa declanseze o scadere a presiunii arteriale si o crestere a ritmului cardiac.
In timpul efectuarii unor eforturi, ca, de exemplu, ridicarea unor greutati sau impingerea unor obiecte grele, pentru a se asigura o rigiditate corespunzatoare coloanei vertebrale, toracelui si abdomenului, ele servind ca puncte de sprijin grupelor musculare ale membrelor superioare, este necesara o solicitare deosebita toraco-abdominala constand din miscari expiratorii fortate cu glota inchisa. In aceste conditii se produce o blocare a posibilitatiilor de circulatie normala a sangelui venos, antrenand modificari hemodinamice importante.
Din aceasta cauza trebuie evitate la adolescenti eforturile statice care reduc posibilitatile fiziologice de adaptare ale aparatului cardiovascular.
Daca in perioada prepubertara si pubertara se constata o rezistenta scazuta la infectiile cailor respiratorii superioare, la adolescent se pare ca aceasta rezistenta creste, morbiditatea prin afectiunile cailor respiratorii superioare fiind mai redusa.
Dezvoltarea organismului necesita cresterea masei sanguine circulante, cantitatea totala de hemoglobina crescand odata cu inaintarea in varsta si atingand un nivel stabil in jurul varstei de 20 de ani la fete si 22 de ani la baieti.
Acneea este foarte rapandita, frecventa acesteia fiind apreciata la 10-20% din adolescenti si putand fi considerata ca o afectiune specifica acestei perioade de varsta. Ea preocupa mult atat pe adolescente cat si pe adolescenti. Un rol important in aparitia acesteia il prezinta particularitatile individuale caracterizate prin disfunctii endocrine, disfunctii hepatice, tulburari neurovegetative, oboseala, tulburari neurohormonale etc.
Verucile sunt, de asemenea, destul de frecvente la aceasta varsta, uneori declansand mici epidemii, cand se va tine seama de posibilitatea transmiterii pe cale hidrica, de exemplu: prin spalatul in acelasi recipient.
Tot in aceasta perioada, mai ales la fete, cu ocazia unui examen clinic obisnuit se poate intalni o tiroida marita fara semne de hipo sau hipertiroidism. Cel mai frecvent este vorba de o hipertrofie fiziologica a tiroidei, asa-numita ”gusa a adolescentilor”. Aceasta este cauzata de o modificare endocrina specifica acestei perioade in care se constata o marire a secretiei da hormoni tiroidieni necesari proceselor de crestere si maturizare.
In cresterea si dezvoltarea copilului, lipsa de miscare, ca si tendinta la sedentarism constituie, de asemenea, un factor favorizant al bolilor cardiovasculare si al obezitatii.
In adolescenta, procesul gandirii inregistreaza o transformare gradata de la copilarie la etapa de adult. Pana pe la 12 ani, invatatul presupune, in principal, intelegerea rostului obiectelor concrete, lucrurilor care pot fi vazute si simtite. Urmatorul pas in dezvoltarea intelectuala este gandirea abstracta. De-a lungul adolescentei, copiii incep gradat sa se descurce cu ideile abstracte, cum ar fi conceptele despre trecut si viitor. Abilitatile nou dobandite permit gandurilor unui adolescent sa ia aripi, sa calatoreasca in timp, facand speculatii despre ceea ce el sau lumea inconjuratoare ar putea deveni.
In acest sens, marirea fortei gandirii poate depasi anumite limite. Adolescentii pot simti ca sunt centrul universului, ca au capacitatea de a face orice si oricat. Ei pot sa-si asume ceea ce altii gandesc despre ei – pozitiv sau negativ – intr-o masura mai mare decat ceea ce sunt, de fapt. Acest sentiment de a fi in lumina reflectoarelor ii poate face pe adolescenti si sa se simta constienti de ei insisi, lipsiti de putere sau pierduti.
Adolescentii pot sa treaca prin etape in care, intr-un anumit moment, sa creada ca toata lumea gandeste ca ei, iar in clipa urmatoare, ca nimeni pe lume nu poate sa le inteleaga gandurile si sentimentele. In cele din urma, adolescentii incep sa realizeze ca gandurile lor pot fi atat diferite de ale altora, cat si similare cu ele. De asemenea, realizeaza ca nu sunt in centrul atentiei tuturor.
In fine, gandirea abstracta devine mai matura si mai patrunzatoare. Adolescentii devin mai capabili sa judece daca relatia dintre doua sau sau mai multe propozitii este logica. Ei pot sa rezolve probleme din ce in ce mai complexe. Adolescentii devin in stare sa gandeasca stiintific, concepand ipoteze si metode de a le testa. In plus, adolescentii pot gandi reflexiv. De exemplu, adolescentul poate pregati un argument pentru o discutie sau dezbatere si poate judeca punctele slabe sau tari ale unui argument.
Maturizarea in dezvoltarea intelectuala a unui adolescent schimba modalitatea sa de a gandi despre lume si felul in care reactioneaza fata de ea. Adolescentii sunt capabili sa discearna cu mult mai clar felul in care actiunile trecutului au influentat ceea ce se petrece acum. De asemenea, sunt in stare sa prevada mai bine implicatiile pe care le vor avea asupra viitorului actiunile lor sau ale altora.
In acelasi timp, adolescentii incep sa inteleaga relatia cauza-efect dintre unele comportamente distructive. Aici pot fi incluse abuzul de droguri si de alcool, si sanatatea precara. Beneficiile unei bune alimentatii si ale unei activitati fizice sustinute, de asemenea, vor incepe sa aiba sens.
Pentru prima data, veti remarca interesul adolescentului in discutii pe diferite subiecte cu prieteniii sai, familia si profesorii. Temele pot fi: dragostea, moralitatea, munca, politica, religia si filosofia. Multi adolescenti petrec destul timp framantandu-se cu intebari majore cum ar fi: ”Care este scopul vietii?”. Desi un adolescent va mai fi, probabil, indrumat de parinti, profesori si alti adulti, deciziile lui sunt, de asemenea, influentate de gandurile si convingerile colegilor.
La multi copii, dezvoltarea aptitudinilor motorii are loc lent. Uneori, totusi, un copil poate fi mult in urma colegilor sai. Dezvoltarea psihomotorie include:
Functia motorie grosira se refera la muschii mari folositi pentru mers, sarit si topait. Copiii neindemanatici sau cu functii motorii grosiere intarziate, cum ar fi capacitatea de a topai sau sari, sunt adesea constienti de aceasta si se simt umiliti. Acestia sunt copiii care adesea sunt ultimii selectati intr-o echipa de sport. Ca urmare, pot dezvolta o parere proasta despre ei insisi.
Functia motorie de finete implica muschii pentru dexteritate manuala. Unele tipuri de disfunctie motorie de finete pot face dificil pentru un prescolar sa deseneze sau sa coloreze, ori sa invete greu sa-si lege sireturile. Unii copii manifesta dificultati in coordonarea mana-ochi.
Din cauza problemelor lor cu aptitudinile motorii de finete, acesti copii au adesea probleme cand incep scoala. Cauza pentru intarzierea dezvoltarii psihomotorii este, in general, necunoscuta, desi se poate mosteni. Daca banuiti ca exista o intarziere in dezvoltarea psihomotorie a copilului, discutati cu doctorul. Anumite teste pot stabili daca este intr-adevar o problema.
Daca are o intarziere in aptitudinile motorii, copilul poate rata o serie de actiuni importante care constituie punctul de plecare in construirea respectului de sine. Ca parinti, trebuie sa pastrati copilului autorespectul sau poate avea de suferit. Cei mai multi copii chiar isi revin si nu au probleme mai tarziu.
Un studiu efectuat pe un grup de 18 orfani adoptati din case de copii din Romania si Rusia a aratat cum lipsa afectiunii in primii ani de viata poate marca dezvoltarea cerebrala a copiilor, in conditiile in care acestia au inregistrat niveluri scazute ale hormonilor responsabili pentru „legaturile sociale”.
Grupul-tinta al studiului a fost alcatuit din copii care au stat in orfelinate cu doi, trei ani inainte de inceperea studiului. Acum, insa, acestia au un mediu stabil de viata, in urma adoptarii lor de catre familii din Statele Unite. Copiii respectivi se bucura de o stare de sanatate buna iar media de varsta este de 4-5 ani.
Studiul, condus de cercetatori de la University of Wisconsin-Madison, a urmarit masurarea nivelului a doi hormoni considerati responsabili pentru „legaturile sociale”, atat in cazul celor 18 copii cat si la 21 de copii de aceeasi varsta, crescuti de parintii lor biologici. Hormonii avuti in vedere de psihologul, psihiatrul si pediatrul Seth Polak si de colegii sai sunt oxitocina si vasopresina. Acestia au fost prelevati din mostre de urina luate inainte si dupa ce copiilor li s-a dat sa joace un joc pe computer, fiind asezati pe genunchii mamelor lor. Copiilor li s-a cerut sa interactioneze cu acestea in timpul jucarii jocurilor, susotind sau razand cu mamele lor.
Rezultatele au aratat ca, daca inaintea jucarii jocului, nivelurile oxitocinei, hormon responsabil de increderea pe care o avem in ceilalti, erau similare, dupa joc, doar la cei care au fost crescuti de mamele lor biologice, nivelul oxitocinei crescuse.
De asemenea, nivelul hormonului respectiv a ramas la toti copiii asemanator atunci cand acestia au jucat jocul in compania unui adult strain.
De asemenea, la copiii care fusesera neglijati emotional in timpul primilor ani de viata au fost inregistrate si niveluri scazute ale vasopresinei. Acest hormon are un rol important in recunoasterea oamenilor dintr-un mediu social familiar. Astfel, nivelurile scazute ajuta la explicarea dificultatii acestor copii de a avea relatii stabile.
Cercetatorii se intreaba in acest moment daca nivelurile scazute ale celor doi hormoni se vor traduce prin dificultati de ordin comportamental pe termen lung, specialistii suspectand ca acesti copii nu vor putea ajunge niciodata la o dezvoltare cerebrala completa daca in primii ani de viata au fost privati de afectiune.
„Inainte se considera ca, la nastere, mintea vine complet echipata, insa in urma acestui experiment pare din ce in ce mai clar ca legaturile sociale din primii ani de viata sunt vitale pentru intarirea conexiunilor din creier pentru acesti doi hormoni”, este de parere Polak, sugerand si faptul ca afectiunea oferita copiilor la nastere ar putea duce la o dependenta a acestora fata de legaturile stranse mai tarziu in viata.
„Portiunea creierului care actioneaza ca receptor pentru oxitocina este de asemenea centrul recompensei asociat cu dependenta medicamentoasa. Este posibil ca relatiile stranse sa functioneze ca niste dependente, facandu-ne sa cautam legaturile stranse in viata noastra adulta”, a mai adaugat Polak.
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…