Artrita gutoasa acuta este un tip de artrita care provoaca inflamatie si durere, de obicei, intr-o articulatie a piciorului. Aflati din materialul urmator care sunt cauzele, simptomele si tratamentul pentru guta.
Artrita gutoasa acuta este o forma comuna si complexa de artrita care poate afecta pe oricine. De cele mai multe ori, pacientul se prezinta la medic pentru dureri la nivelul primei articulatii metatarso-falangiene, aparute in cursul noptii. El descrie piciorul ca fiind umflat, rosu, fierbinte si lucios ceea ce ar putea indica un atac de guta.
Guta manifesta clinic este mai rar intalnita inainte de 40 de ani, varsta tipica de debut fiind in decada 4-6 la barbati si 6-8 la femei, cei de sexul masculin fiind mai afectati. Doar in situatiile in care este vorba de o insuficienta renala sau defecte genetice ale metabolismului purinic (deficit de hipoxantin-guanin fosforibosiltransferaza sau superactivitate de fosforibosilpirofosfat sintetaza) poate aparea guta la persoane sub 30 de ani sau la femeile aflate in premenopauza.
Hormonii estrogeni au un usor efect uricozuric, de aceea femeile aflate la menopauza sunt mai expuse artritei gutoase acute.
Guta apare ca urmare a excesului de acid uric acumulat in tesuturi si in sinoviale. Acidul uric este rezultat din catabolismul adeninei si guaninei, bazele purinice esentiale pentru acizii nucleici si nucleotidele purinice metabolic active. Boala guta apare din cauza supraproductiei sau secretiei inadecvate de acid uric sau a ambelor cauze. Se excreta zilnic circa 600-700 mg de acid uric, dintre care 1/3 deriva din sursele exogene, iar 2/3 din sursele endogene. In majoritatea cazurilor, aceasta afectiune apare din cauza deficitului de excretie a acidului uric. Aproape 100% din acidul uric filtreaza prin glomerul, iar tubul proximal il reabsoarbe aproape in intregime, doar 6-12 % din acidul uric eliminandu-se in urina. Reabsobtia tubulara a acidului uric este legata de reabsorbtia sodiului, astfel ca atunci cand scade concentratia plasmatica de sodiu din cauza diureticelor, inanitiei, deshidratarii, diabetului insipid, rinichiul avid de sodiu retine si acidul uric.
Ca factori de risc se pune mult accentul pe factorii genetici, accentuati de conditiile de mediu si alimentatie.
Factorii favorizanti sunt:
Consumul unor alimente bogate in carne si fructe de mare si al bauturilor indulcite cu zahar din fructe (fructoza) creste nivelul acidului uric, lucru care sporeste riscul de dezvoltare a gutei. De asemenea, consumul de alcool, in special de bere, creste riscul de aparitie a artritei gutoase acute.
In cazul persoanelor obeze, corpul produce mai mult acid uric, iar rinichii nu au suficient timp la dispozitie sa elimine acidul uric.
Utilizarea diureticelor tiazidice – care sunt utilizate in mod obisnuit pentru a trata hipertensiunea arteriala – si aspirina in doze mici pot, de asemenea, sa amplifice concentratiile de acid uric. La fel se intampla si in cazul medicamentelor prescrise persoanelor care au suferit un transplant de organe, pentru a preveni respingerea acestora.
Pacientii cu rude care sufera sau au suferit de guta prezinta riscuri foarte mari sa dezvolte aceasta boala.
Semnele si simptomele gutei apar aproape intotdeauna subit, cel mai des noaptea. Printre acestea se numara:
Guta afecteaza in mod obisnuit articulatia degetului mare, dar poate aparea in orice articulatie.
Dupa ameliorarea sau disparitia celor mai puternice dureri, pacientii se pot confrunta cu o stare de disconfort de la cateva zile pana la cateva saptamani. Este posibil ca atacurile ulterioare sa dureze mai mult si sa afecteze mai multe articulatii.
Articulatia sau articulatiile afectate devin umflate, sensibile la atingere, calde si rosii.
Pe masura ce artrita gutoasa acuta progreseaza, pacientii ajung sa nu-si mai pata misca in mod natural articulatiile.
Manifestarea primara este o artrita dureroasa, care afecteaza de obicei extremitatile inferioare. Atacul incepe brusc si atinge intensitatea maxima in 8-12 ore. 90% din primele atacuri sunt monoarticulare, iar cel putin jumatate afecteaza prima articulatie metatarso–falangiana (numita si podagra). Alte locuri mai frecvent implicate sunt:
De obicei, atacurile artritei gutoase initiale netratate sunt autolimitate (rezolutie in mai putin de 2 saptamani). Mai mult de jumatate din pacienti au episoade recurente in primul an de debut. Atacurile tardive au tendinta sa fie de mai lunga durata si mai severe si de regula afecteaza mai multe articulatii. Cristalele de urat nu sunt ele insele iritante, in articulatiile asimptomatice ale pacientilor cu guta intalnindu-se cristalele de urati. Cand aceste cristale sunt fagocitate de polimorfonucleare PMN, se induce eliberarea de leucotriene B4, prostaglandine E2, IL 6, IL 8, citokine si chemotactine, care provoaca o reactie inflamatorie intensa. Eliberarea enzimelor lizozomale si a altor enzime poate duce in timp la distructie articulara.
La examenul fizic, se vor verifica toate incheieturile pentru a putea determina afectarea mono- sau poliarticulara. In cazul afectarii monoarticulare, incheietura afectata este calda, tumefiata si dureroasa la cea mai mica miscare sau atingere, coloratie rosie-violacee. In cadrul atacului acut de guta, pacientul poate prezenta febra, mai ales daca este o afectare poliarticulara. Prezenta de tofi gutosi indica o hiperuricemie de lunga durata.
Diagnosticul diferential se va face cu:
Investigatiile pentru confirmarea diagnosticului pozitiv se bazeaza in special pe analiza lichidului sinovial. Acesta releva prezenta cristalelor de urati, cristale aciculare birefringerente sub lumina polarizata, iar celulele albe se gasesc in numar mare, cu predominanta PMN-urilor.
Acidul uric seric poate fi crescut, ( >7 mg/dl) insa numai 5-20 % dintre pacienti dezvolta criza de guta. Pacientii cu hiperuricemie care au niveluri mai mari de 11mg/dl au risc crescut de a dezvolta litiaza renala si deci trebuie monitorizata functia renala.
In urina, acidul uric poate depasi valori de 800 mg in 24 de ore, insa daca se ajunge la valori de peste 1100 mg/24 ore trebuie evaluata functia renala.
Radiografia poate sa fie de ajutor si poate evidentia depunerile de cristale si deteriorarea osului, ca rezultat al repetatelor inflamatii.
Medicul poate recomanda efectuarea unor analize de sange pentru a masura concentratiile de acid uric si creatinina din sange. Rezultatele testelor de sange pot fi insa inselatoare. Unii oameni pot avea niveluri ridicate de acid uric in sange, insa nu au avut niciodata guta. De asemenea, unii oameni au semne si simptome de guta, dar nivelul de acid uric din sange este unul normal.
Ecografia (sau ultrasonografia) musculoscheletala poate detecta cristalele de urat dintr-o articulatie sau dintr-un tofus (depozit de urati de sodiu si de calciu format in articulatii si/sau cartilaje). Aceasta metoda de diagnosticare este mai des intalnita in Europa decat in Statele Unite.
Acest tip de imagistica poate detecta prezenta cristalelor de urat intr-o articulatie, chiar si atunci cand nu este inflamata in mod acut. Acest test nu se numara, insa, in mod obisnuit printre alegerile pacientilor din cauza cheltuielilor mari. In plus, nu este disponibil pe scara larga.
Tratamentul crizei acute de guta consta in administrarea de:
Dupa punerea diagnosticul si tratamentul crizei acute de guta, pacientul trebuie evaluat lunar. Medicatia de scadere a nivelul de acid uric seric trebuie sa aiba o tinta de 5-6 mg/dl. Dupa atingerea acestei tinte, pacientul poate fi evaluat anual.
Persoanele care sufera de artrita gutoasa acuta pot dezvolta afectiuni mai severe daca nu pun in aplicare un tratament pentru guta, cum ar fi:
Unii oameni nu se mai confrunta niciodata cu semne si simptome ale gutei, dupa tratarea acesteia. Altii, in schimb, pot suferi crize de guta de mai multe ori pe an. Medicamentele pot ajuta la prevenirea atacurilor de guta in cazul persoanelor care sufera de guta recurenta. Daca este lasata netratata, guta poate provoca erodarea si distrugerea articulatiei.
Artrita gutoasa acuta lasata netratata poate determina depunerea de cristale de urat sub piele in noduli numiti tofi. Tofii se pot dezvolta in mai multe zone, cum ar fi degetele, mainile, picioarele, coatele sau tendoanele lui Ahile. Tofii de obicei nu sunt durerosi, dar pot deveni inflamati si sensibili la atingere in timpul atacurilor de guta.
Cristalele de urat se pot acumula in tractul urinar al persoanelor care sufera de guta, provocand dezvoltarea pietrelor la rinichi. Riscul de pietre la rinichi poate fi redus prin administrarea de medicamente.
Daca va confruntati cu mai multe atacuri de guta pe an sau daca acestea sunt mai putin frecvente, insa deosebit de dureroase, medicul va poate recomanda anumite medicamente pentru a reduce riscul complicatiilor legate de guta. Daca au fost descoperite deja leziuni ale gutei in urma radiografiilor articulare efectuate sau daca aveti tofi, boli de rinichi cronice sau pietre la rinichi, puteti lua anumite medicamente care va reduc nivelul de acid uric din organism.
Exista un tip de medicamente numite inhibitori ai xantinoxidazei, printre care alopurinol si febuxostat, care limiteaza cantitatea de acid uric pe care corpul o produce. Acest lucru poate scadea nivelul acidului uric din sange si poate reduce riscul de guta.
Alopurinolul poate avea si efecte secundare, iar printre acestea se numara eruptii cutanate si scaderea cantitatii de sange. Efectele secundare ale febuxostatului includ:
Printre aceste medicamente, denumite uricozurice, se numara probenecid si lesinurad. Medicamentele uricozurice sporesc capacitatea rinichilor de a elimina acidul uric din organism. Acest lucru poate scadea nivelul acidului uric si poate reduce riscul de guta, insa nivelul acidului uric din urina poate fi crescut. Printre efectele secundare se numara:
Lesinurad poate fi luat numai impreuna cu un inhibitor ai xantinoxidazei.
Studiile au descoperit o legatura intre consumul de cafea – atat cafeaua obisnuita cat si cafeaua fara cofeina – si nivelurile scazute de acid uric, desi niciun studiu nu a demonstrat cum si de ce cafeaua poate avea un astfel de efect.
Suplimentele cu vitamina C pot reduce nivelurile de acid uric din sange. Cu toate acestea, niciun studiu nu a demonstrat ca vitamina C influenteaza frecventa sau severitatea atacurilor de guta. Puteti mari aportul de vitamina C consumand mai multe legume si fructe, in special portocale.
S-a aratat ca ciresele scad nivelul de acid uric si reduc numarul de atacuri ale artritei gutoase acute. Cu toate acestea, trebuie facute mai multe cercetari pentru a confirma acest lucru.
Prevenirea atacurilor de artrita gutoasa acuta este la fel de importanta ca si tratarea acesteia. Pacientul va fi sfatuit astfel:
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…