Zona zoster este o afectiune virala care provoaca dureri intense pe o singura parte a corpului. Aflati din materialul urmator care sunt cauzele, simptomele si tratamentul pentru zona zoster.
Zona zoster este o afectiune virala, relativ frecventa, in care virusul varicelo-zosterian se afla in stare de adormire in structuri ale sistemului nervos, iar pe fond de imunitate scazuta devine patologic si virulent.
Boala zona zoster este o eruptie dureroasa cauzata de acelasi virus care cauzeaza varicela. Dupa un episod de varicela, virusul ramane in stare latenta in celule ale sistemului nervos. Termenul de „zona zoster” vine de la un cuvant latin, „cingulum”, care inseamna centura sau brau, deoarece eruptiile cutanate de zona zoster apar, de obicei, sub forma de banda.
Herpesul zoster poate afecta persoanele de toate varstele. Apare frecvent la adultii peste de 50 de ani, dar, de asemenea, poate aparea la persoanele de orice varsta, in anumite conditii de slabire a sistemului imunitar.
Eruptia evolueaza dupa caz fie spre crustificare, fie spre ulcerare. In formele mai severe apar necroza si hemoragii (zona zoster hemoragica si necrotica, sau gangrenoasa), cu ulceratii policilice ce rezulta din confluarea elementelor veziculo-necrotice din buchet. In unele cazuri, veziculo-pustule obilicate, asemanatoare acelora din varicela, pot aparea diseminate in afara traiectului nervului subiacent atins si chiar pe partea opusa (zona zoster generalizata). Eruptia poate fi precedata, uneori cu multe zile, de dureri profunde cu caracter de junghi si senzatie de arsura.
Complicatiile pot fi uneori grave si cu sechele. Mai frecvent sunt cele cu localizare oftalmica (atingerea corneei) cu producerea de ulceratii (keratita interstitiala), irita si iridocilita, de obicei curabile, mai rar soldate cu cicatrice reziduale. Cea mai de temut, desi foarte rara, este nevrita optica cu atrofie optica secundara. Sunt posibile si complicatii tardive ca: paralizia pupilei si keratita neuroparalitica.
Zona zoster este cauzata de bine-cunoscutul virus varicelo-zosterian, acelasi virus care cauzeaza varicela. Dupa un episod de varicela, virusul se retrage in celule ale sistemului nervos, unde poate locui in liniste timp de decenii.
Cu toate acestea, mai tarziu in viata, virusul varicelo-zosterian poate deveni din nou activ. Cand se reactiveaza, el provoaca zona zoster.
Virusul apartine unui grup de virusuri numite virusuri herpetice, care include, de asemenea, virusul herpes simplex (HSV), HSV-1 cauzeaza leziuni herpetice si HSV-2 ce produce herpesul genital.
Boala zona zoster nu este contagioasa, ci doar virusul care provoaca infectia. Un argument in favoarea unicitatii, in afara acelora de ordin morfologic, il constituie posibilitatea frecventa ca subiectii zonatosi sa poata contamina, de obicei, copii, provocandu-le varicela. Ca si in herpesul simplex, exista o primo-infectie in copilarie, probabil prin arborele respirator, cu viremie si expresie clinica si expresie clinica aparenta (tip varicela) sau nonaparenta, dupa care virusul ajunge sa se cantoneze in ganglionii spinali posteriori ramanand in stare biofitica, inactiva, de unde – dupa reactivare in anumite conditii favorizante – migreaza pe traiectul nervului cu protectie la nivelul dermului si epidermului.
Factorii care permit reactivarea virusului sunt starile imunodepresive (stres, afectiuni infectioase, limfoame maligne, tratament cu citostatice sau corticoizi, radioterapie, cancere mai ales in stadiul metastatic etc.).
Persoanele cu zona zoster pot transmite virusul persoanelor care nu au facut varicela. De aceea, in cazul in care eruptia a aparut, trebuie sa va acoperiti zona si sa evitati pe cat posibil persoanele care nu au avut varicela (varsat de vant).
Zona zoster este foarte rara la copii si relativ frecventa la varstnici.
Zona zoster incepe de obicei cu senzatii neobisnuite, numite parestezii, cum ar fi prurit, senzatie de arsura sau furnicaturi intr-o zona a pielii sau pe o parte a corpului. Unii pacienti fac febra, au un sentiment generalizat de rau sau dureri de cap.
Dupa maximum doua zile, o eruptie de vezicule apare pe o parte a corpului sub forma unor benzi. De obicei, cel mai afectat de herpesul zoster este trunchiul. Eruptia poate aparea, de asemenea, pe fata, o eruptie care apare in apropierea ochiului putand afecta permanent vederea.
Durerea poate fi usoara sau severa, si, de obicei, are un caracter ascutit, de junghi sau de arsura. Durerea poate incepe cu cateva zile inainte de aparitia eruptiei cutanate. Durerea este limitata la nivelul pielii afectate de eruptiile cutanate, dar poate fi suficient de severa pentru a influenta activitatile zilnice si somnul. Durerea, cel mai adesea, este mai intensa la persoanele in varsta, comparativ cu persoanele mai tinere.
In termen de trei sau patru zile, veziculele zonei zoster pot deveni rani deschise sau ulceratii. Aceste rani pot deveni uneori infectate cu bacterii. La persoanele cu un sistem imunitar sanatos, ranile sunt acoperite de cruste si nu mai sunt infectioase incepand din a 7-10-a zi, iar eruptia dispare in general in termen de trei pana la patru saptamani. Cicatricile si modificarile culorii pielii pot persista mult timp dupa vindecarea herpesului zoster.
Zona zoster este o viroza care se manifesta printr-o eruptie veziculo-pustuloasa cu elemente grupate in buchete. Aceasta poate aparea si pe ramura oftalmica a trigemenului.
La cei mai multi pacienti, zona zoster evolueaza spre vindecare fara nicio problema de sanatate pe termen lung. Cu toate acestea, afectiunea poate fi asociata cu o serie de complicatii.
Semnele si simptomele de herpes zoster (HZ) sunt, de obicei, destul de distinctive pentru a pune un diagnostic clinic precis odata ce a aparut eruptia cutanata. Cu toate acestea, diagnosticul de HZ nu ar putea fi posibil in absenta unei eruptii cutanate (de exemplu, inainte de eruptie sau in caz de zoster nu de eruptie). HZ este uneori confundat cu herpes simplex, si, ocazional, cu impetigo, dermatita de contact, foliculita, scabia, muscaturi de insecte, urticaria papulare, infectia cu candida, dermatita herpetiformitis si eruptii de droguri. HZ poate fi mult mai dificil de diagnosticat la copii, adulti tineri, si persoanele imunocompromise, care sunt mult mai susceptibile de a avea prezentari atipice.
Tratamentul herpesului zoster include, de obicei, o combinatie de medicamente antivirale si de alinare a durerii. Zonele afectate ar trebui sa fie pastrate curate si uscate. Cremele sau geluri ar putea creste probabilitatea de infectii bacteriene secundare la nivelul pielii si nu sunt recomandate.
Medicamente antivirale opresc inmultirea virusului varicelo-zosterian, cresc viteza de vindecare a leziunilor pielii si reduc severitatea si durata durerilor.
Trebuie de la inceput subliniat ca, pentru ca un tratament sa fie eficace (zona zoster in forma sa comuna se vindeca si spontan in aproximativ 2 saptamani), este indispensabil ca el sa fie instituit in primele 3-4 zile de la debutul bolii, timp de 5-7 zile. Se vor administra concomitent: medicatii antivirale, medicatia antiinflamatoare si antalgica si tranchilizante antidepresive. In formele mai severe si in special aceea oftalmica se administreaza si corticoizi carora li se vor asocia – in cure prelungite de cateva luni – vitaminele B1, B6 si E. Dupa aceasta perioada de timp, medicamente antivirale pot fi in continuare utile, in cazul in care noi vezicule apar.
Trei medicamente antivirale sunt folosite pentru a trata herpesul zoster: aciclovir, famciclovir si valacyclovir. Aciclovir este mai putin costisitor, dar tratamentul trebuie luat mai frecvent decat in cazul altor medicamente.
Durerea data de zona zoster sau nevralgia postherpetica poate fi severa, astfel ca medicamentele pe baza de prescriptie medicala de cele mai multe ori sunt necesare.
Tratamentul de nevralgie postherpetica este disponibil pentru a reduce durerea si de a mentine calitatea vietii la persoanele cu nevralgie postherpetica. Tratamentul general, incepe cu un antidepresiv triciclic in doze mici, si poate include, de asemenea, medicamente narcotice si un medicament anticonvulsiv.
Antidepresivele triciclice ( ATC) sunt de obicei folosite pentru a trata durerea de nevralgie postherpetica. Doza de ATC este de obicei mult mai mica decat cea utilizata pentru tratarea depresiei. Se crede ca aceste medicamente reduc durerea atunci cand sunt utilizate in doze mici, dar nu este clar cum functioneaza.
ATC utilizate pentru tratarea durerii includ amitriptilina, desipramina si nortriptilina. Tratamentul, in general, se incepe cu doze mici care se cresc treptat. Ameliorarea durerii se produce de la trei sau mai multe saptamani. Antidepresivele triciclice nu sunt recomandate adultilor in varsta cu probleme cardiace.
Medicamente pentru durere pe baza de prescriptie medicala pot fi recomandate in cazul in care antidepresivele triciclice nu ofera o ameliorare suficienta a durerii.
Medicamente care sunt folosite in mod traditional pentru a preveni crizele, numite anticonvulsive, pot reduce uneori durerea de nevralgie postherpetica. Ele pot fi utilizate in locul sau impreuna cu medicatia ATC. In mod obisnuit, pentru nevralgie postherpetica se folosesc urmatoarele medicamente: gabapentin si pregabalin.
Aceasta este o substanta derivata din ardei iute, care poate ajuta pentru tratarea durerii. Crema pe baza de capsaicina poate fi recomandata pentru tratarea nevralgiei postherpetice. Cu toate acestea, efectele secundare ale cremei (inclusiv de ardere, usturime si inrosire a pielii) sunt intolerabile pentru pana la o treime dintre pacienti.
Pentru persoanele cu nevralgie postherpetica, care au dureri severe in ciuda folosirii tratamentelor de mai sus, injectiile cu steroizi direct in spatiul din jurul maduvei spinarii pot fi luate in considerare. Injectii cu steroizi nu sunt folosite pentru tratarea durerilor faciale.
Un studiu realizat pe pacienti cu nevralgie postherpetica, timp de cel putin un an, a evidentiat ca injectiile cu steroizi au dus la o ameliorare buna sau excelenta a durerii la aproximativ 90 la suta dintre pacienti.
Pasta de bicarbonat de sodiu poate imbunatati simptomele bolii. Pasta se obtine prin amestecarea bicarbonatului de sodiu cu apa. Aceasta trebuie aplicata, apoi, pe eruptie si lasata timp de 15 minute pentru a-si face efectul.
De asemenea, eruptiile pot fi tratate cu crema de galbenele pentru zona zoster. Crema trebuie aplicata pe leziuni si lasata sa intre in piele.
Este recomandat sa consumati alimente nutritive care sa-i furnizeze organismului tot ce are nevoie pentru a combate virusul.
Ciresele au un continut natural ridicat de compusi numiti flavonoide, care au efecte antioxidante si pot fi benefice in cazul eruptiilor bolii.
Usturoiul este un adevarat superaliment care are proprietati antivirale, antibiotice si anti-fungice puternice. Aplicarea unei felii de usturoi crud direct sau zdrobirea unui catel si amestecarea cu ulei de nuca de cocos, apoi aplicarea pe zona afectata, imediat ce observati prima eruptie, poate impiedica aparitia complicatiilor zonei zoster.
Pestele gras, precum somonul, are un efect pozitiv asupra virusului herpes zoster. Continutul de acizi grasi esentiali omega-3 este antiinflamator si calmeaza si hraneste pielea.
S-a demonstrat ca aminoacidul lisina ajuta la prevenirea sau combaterea eruptiilor specifice bolii datorita capacitatii sale de a interfera cu inmultirea virusului herpes zoster.
Alte alimente permise sunt: avocado, kefirul, verdeturile cu frunze intunecate, echinacea si carnea de vita hranita cu iarba.
Este recomandat chiar sa faceti baie cu apa cat mai rece pentru a preveni mancarimile.
Complicatiile date de zona zoster pot apare la orice pacient, in anumite conditii, dar sunt mult mai probabile la adultii in vasta si la cei cu un sistem imunitar slabit. Per ansamblu, complicatiile apar la aproximativ 12 la suta dintre persoanele bolnave de zona zoster.
Durerea sau nevralgia postherpetica este cea mai frecventa complicatie a zonei zoster. Aceasta provoaca durere usoara pana la severa sau senzatii neplacute si este adesea descrisa ca o „ardere”. Ea afecteaza 10 pana la 15 la suta dintre pacienti, aproximativ jumatate din aceste cazuri intalnindu-se la persoanele cu varsta peste 60 de ani.
La majoritatea pacientilor, durerea de nevralgie postherpetica se amelioreaza treptat in timp. Unii pacienti continua sa aiba dureri o perioada mare de timp, luni de zile sau chiar ani, de la vindecarea eruptiei. Aceasta durere poate fi atat de grava incat provoaca tulburari de somn, pierderea in greutate, depresie, influentand in mod negativ activitatile zilnice normale.
Leziunile provocate de aceasta afectiune se pot infecta, iar acest lucru poate intarzia vindecarea. Aceasta complicatie apare la aproximativ 2 la suta din pacienti.
Complicatiile oculare apar la aproximativ 2 la suta din persoanele afectate. Complicatii oculare sunt mult mai probabile sa apara atunci cand eruptiile cutanate ale herpesului zoster apar in jurul ochiului. Aceste complicatii sunt grave si pot duce la pierderea vederii.
Inflamatiile oculare (numite herpes zoster oftalmic), de obicei, incep cu febra, dureri de cap, scaderea vederii, pleoapa care atarna si un sentiment generalizat de rau. Aceste simptome sunt insotite de durere sau sensibilitate extrema a ochiului, fruntii si partii superioare a capului.
Diagnosticul precoce si tratamentul sunt importante in prevenirea agravarii inflamarii ochilor si pierderea vederii. Pacientii care au leziuni provocate de zona zoster aproape de un ochi ar trebui sa fie evaluati imediat de catre un oftalmolog. Tratamentul include, de obicei, aciclovir pe cale orala, valaciclovir sau famciclovir plus pentru ochi, steroizi picaturi pentru a reduce inflamatia.
Herpesul zoster din zona ochiului, poate provoca inflamatii si leziuni ale retinei (numita necroza retiniana acuta). Retina este situata in spatele ochiului si este partea care detecteaza lumina, permitand vederea. Inflamarea retinei poate progresa rapid la persoanele cu infectie HIV.
Inflamarea retinei, de obicei, incepe cu vedere neclara si durere la un ochi. Pana la 50 la suta din aceste persoane vor fi afectate mai tarziu si la celalalt ochi. Tratamentul consta in administrarea de aciclovir intravenos, care amelioreaza simptomele in primele 48 pana la 72 ore.
Herpesul zoster poate provoca inflamatii ale urechii (numita herpes zoster oticus sau sindromul Ramsay Hunt). Simptomele includ slabiciune a muschilor faciali pe partea afectata.
Pana la 20 la suta dintre oameni vor face aceasta boala in timpul vietii lor. Afectiunea apare doar la persoanele care au avut varicela, desi ocazional, varicela poate avea o forma destul de usoara, astfel ca persoanele in cauza s-ar putea sa nu fie constiente de faptul ca s-au infectat in trecut.
Zona zoster poate aparea la persoanele de toate varstele, dar este mult mai frecventa la adultii peste 50 de ani.
Afectiunea poate aparea la adultii sanatosi. Cu toate acestea, unii oameni au un risc mai mare de a dezvolta zona zoster, din cauza unui sistem imunitar slabit. Sistemul imunitar poate fi afectat de:
In unele cazuri, zona zoster recidiveaza.
Zona zoster in sarcina poate fi un motiv de ingrijorare. Din fericire, zona zoster in sarcina este rara. Si, pentru majoritatea femeilor care dezvolta zona zoster in timpul sarcinii, perspectivele sunt bune. Tratamentul este pe baza de aciclovir, famciclovir si valacyclovir.
Zona zoster la copii este rara. Unii copii cu zona zoster pot avea febra si dureri de cap si ar putea simti oboseala si durere. Rar, un copil are dureri date de zona zoster fara eruptii cutanate. Pot aparea anumite simptome mai severe, insa sunt mai frecvente la persoanele de peste 50 de ani.
Prevenirea acestei afectiuni poate fi realizata prin:
In momentul de fata este disponibil un vaccin pentru a reduce posibilitatea de a dezvolta zona zoster. Daca apare zona zoster dupa vaccinare, infectia poate fi mai putin severa iar complicatiile ulterioare, cum ar fi nevralgia postherpetica, sunt mai putin susceptibile de a se dezvolta.
Vaccinul este recomandat pentru majoritatea persoanelor adulte peste 60 ani, indiferent daca acele persoane sunt, sau nu, sigure ca au avut varicela sau zona zoster anterior. Vaccinul nu este recomandat pentru persoanele cu un sistem imunitar slabit, femeilor gravide, sau celor cu antecedente de reactie alergica severa la gelatina sau neomicina.
Daca ati avut varicela anterior, organismul si-a dezvoltat imunitate la virusul care provoaca zona zoster. Cu toate acestea, aceasta imunitate descreste in timp. Dar daca mai tarziu veniti in contact cu un copil sau adult bolnav de varicela, imunitatea la virusul zoster este „amplificata”. Acest impuls poate ajuta pentru a reduce riscul de a face zona zoster.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…