Ventilatia mecanica este indicata atunci cand pacientul nu poate sa respire singur pentru a ramane in viata. Aflati mai multe despre indicatiile ventilatiei mecanice, cum se realizeaza procedura si ce categorii de pacienti pot beneficia de suport ventilator mecanic.
Respiratia efectuata cu ajutorul dispozitivelor este cunoscut sub numele de ventilatie mecanica (sau ventilatie artificiala). Ventilatia mecanica, asigurata de un suport ventilator, se foloseste de obicei atunci cand persoanele sunt sub anestezie generala (in stare de inconstienta) in timpul operatiilor, pentru persoanele bolnave critice care se afla in unitatile de terapie intensiva (UTI) si, in ambulatoriu, pentru unele persoane care nu pot respira singure. Cantitatea de oxigen (pana la maximum 100% oxigen) poate fi ajustata in functie de nevoile pacientului. Volumul per respiratie (volum tidal) si numarul de respiratii pe minut pot fi, de asemenea, reglate. Medicii si asistentele se folosesc de radiografiile toracice, testele de verificare a gazelor sanguine arteriale (probe de sange care masoara continutul de oxigen si dioxid de carbon) si de monitorizarea continua (de exemplu ascultarea plamanilor si verificarea pulsului) pentru a ingriji persoanele care au nevoie de ventilare mecanica.
Pentru a asigura ventilatia mecanica, specialistul introduce un tub endotraheal in traheea pacientului prin gura sau nas. Procedura, cunoscuta sub numele de intubatie, se face cel mai adesea dupa administrarea de medicamente sedative sau, in cazul anesteziei generale, dupa ce isi fac efectul medicamentele administrate pentru a induce starea de inconstienta. In situatii de urgenta (cum ar fi stop cardiac sau in timpul resuscitarii cardiopulmonare – RCP), intubatia poate fi necesara ca parte a masurilor de mentinere in viata a pacientului.
Ventilatia mecanica a fost utilizata pentru prima data in anul 1929. Cele doua tipuri de ventilatie mecanica sunt:
Primele ventilatoare au fost ventilatoarele cu presiune negativa. Ventilatia cu presiune negativa este foarte putin folosita acum.
Primul ventilator mecanic, un cilindru metalic in care pacientul e invaluit complet pana la gat. ”Plamanul de fier” a fost dezvoltat in anul 1929 si a fost una dintre primele aparate de presiune negativa utilizat pentru ventilatie pe termen lung. A fost regandit si utilizat in secolul XX la scara larga din cauza epidemiei de poliomielita care a lovit omenirea in anii 1940. Aparatul este un fel de container mare, alungit, care acopera pacientul pana la nivelul gatului. Gatul este izolat cu o garnitura de cauciuc astfel incat fata pacientului este expusa camerei cu aer. In timp ce se realizeaza schimbul de oxigen si dioxid de carbon intre fluxul de sange si spatiul aerian pulmonar prin difuziune si nu necesita forta exterioara, aerul trebuie mutat in si in afara plamanilor pentru a-l face disponibil procesului de schimb.
O carcasa mica poate fi legata la pieptul pacientului pentru a fi creata presiunea negativa.
Ventilatoarele cu presiune pozitiva au fost dezvoltate la inceputul anilor ’50 pentru a trata pacientii cu poliomielita cu paralizie respiratorie. Aceste ventilatoare imping aerul in plamanii pacientului printr-un tub. Pot fi invazive sau non-invazive.
Ventilatoarele mecanice non-invazive sunt dotate cu masti si pot fi folosite acasa. Cele trei feluri de ventilatoare mecanice non-invazive sunt:
Ventilatorul mecanic efectueaza procesul de respiratie a unui pacient, astfel incat corpul sau sa se poata odihni, relaxa si recupera in urma unei afectiuni sau in timpul unei interventii chirurgicale. Aparatul se asigura ca organismul primeste suficient oxigen si ca dioxidul de carbon este eliminat. Ventilatoarele mecanice sunt utilizate:
In ultimele doua decenii au aparut mai multe moduri noi de ventilatie mecanica odata cu imbinarea tehnologiilor computerizate. Acest lucru i-a ajutat din ce in ce mai mult pe medici sa indeplineasca cerintele individuale in ceea ce priveste ventilatia mecanica.
Respiratiile furnizate de un ventilator mecanic sunt definite prin patru faze: faza de declansare (modul in care este initiata respiratia), faza de inspir (este vorba in principal de fluxul de gaz in plamani sau modul in care respiratia este livrata), faza de ciclu (modul in care inspirul se termina si incepe faza de expir) si faza de expirare (este vorba in principal de presiunea de baza in perioada dintre respiratii). Multe aspecte ale acestor patru faze pot fi modificate prin schimbarea setarilor pe ventilator si prin utilizarea unor forme de unda. Prin stabilirea setarilor optime se poate obtine cel mai bun mod de a ventila un pacient si de a reduce asincronia (acest lucru apare atunci cand actiunile ventilatorului si actiunile pacientului nu sunt in stransa colaborare).
Faza de declansare incepe prin presiunea negativa a pacientului care atinge un punct stabilit sau prin fluxul de inspiratie al pacientului care ajunge la un punct stabilit. Un al treilea declansator se bazeaza pe timp pentru setarea ritmului respirator. Daca pacientul nu respira, ventilatorul va intretine procesul de respiratie pentru el, la un interval stabilit. De exemplu: la o frecventa setata de 10 respiratii pe minut (BPM) la un pacient care nu poate sa depuna eforturi pentru a respira, se va seta o respiratie la fiecare 6 secunde pentru a atinge 10 BPM.
Ventilatia mecanica poate salva viata unei persoane, insa utilizarea sa vine la pachet si cu anumite riscuri. In primul rand, ventilatia mecanica nu rezolva problema pentru care persoana a fost conectata la un ventilator. Ea doar il ajuta pe pacient sa ramana in viata pana cand alte tratamente devin eficiente sau pana cand acesta isi revine pe cont propriu. Echipa de asistenta medicala face intotdeauna tot posibilul ca persoana in cauza sa nu mai aiba nevoie de ventilator cat mai curand posibil.
Unii pacienti pot sta conectati la un ventilator doar cateva ore sau zile, in timp ce altii pot avea nevoie de ventilatie mecanica pentru o perioada mai lunga de timp. Aceasta perioada in care pacientul sta conectat la ventilatorul mecanic depinde de multi factori. Printre acesti factori se numara starea generala de sanatate a pacientului, starea plamanilor inainte ca pacientul sa fie conectat la ventilatorul mecanic si cate alte organe sunt afectate (cum ar fi creierul, inima si rinichii). Unii oameni nu-si revin niciodata suficient pentru a fi deconectati de la ventilator.
Problemele care pot aparea in urma folosirii unui ventilator mecanic sunt:
Pacientii ventilati mecanic au mai multe riscuri sa faca pneumonie, ceea ce poate fi o problema grava. Poate fi nevoie ca pacientul sa ramana pe ventilator mai mult timp pentru ca pneumonia sa fie tratata cu antibiotice.
Uneori, o parte a plamanului se poate slabi si poate aparea o gaura prin care aerul iese, cauzand colabarea plamanului. Daca penumotoraxul este suficient de grav, poate provoca moartea. Pentru a recalibra plamanul, medicii introduc un tub in piept pentru a elimina aerul acumulat. Dupa ce plamanul se vindeca, tubul poate fi indepartat.
Presiunea de a introduce aer in plamani prin ventilatia mecanica poate deteriora starea plamanilor. Doctorii incearca sa mentina acest risc la minimum utilizand cea mai redusa cantitate de presiune necesara. Nivelurile foarte mari de oxigen pot fi daunatoare si pentru plamani. Medicii furnizeaza atat oxigen cat este necesar pentru a se asigura ca organismul poate intretine organele vitale. Uneori, acest risc este greu de redus daca plamanii sunt deteriorati. Cu toate acestea, aceste deteriorari ale plamanilor se pot vindeca daca o persoana isi revine in urma bolii grave de care sufera.
Din cauza sedativelor si a medicamentelor pentru durere, o persoana poate avea stari de confuzie sau delir, iar aceste reactii adverse pot persista chiar si dupa intreruperea tratamentului. Echipa medicala incearca sa ajusteze cantitatea potrivita de medicamente pentru o persoana. Oamenii reactioneaza diferit la fiecare medicament.
Uneori, boala din cauza careia o persoana a ajuns sa aiba nevoie de un ventilator mecanic nu se amelioreaza in ciuda administrarii tratamentului. Cand se intampla acest lucru, pacientul trebuie sa discute cu membrii echipei medicale pentru a afla daca poate folosi ventilatorul pentru mai mult timp.
Daca starea pacientului nu se amelioreaza sau se agraveaza, medicii si familia acestuia pot decide intreruperea suportului ventilator care duce, implicit, la decesul pacientului.
Nu exista contraindicatii absolute pentru ventilatia mecanica. Nevoia de ventilatie mecanica este facuta mai devreme din motive clinice. O regula cunoscuta spune ca daca medicul crede ca este nevoie de ventilatie mecanica, atunci probabil aceasta este necesara.
Cu toate acestea, exista contraindicatii relative, cum ar fi insuficienta multipla de organ, secretiile excesive, agitatia, pH-ul sub 7,1, coma, instabilitatea hemodinamica, tulburarile de ritm cardiac si pacientii neurologici. Printre contraindicatiile absolute se numara apneea, gaspingul, obstructia, sangerarea gastrointestinala si ileusul.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…