Ruptura de menisc reprezinta o leziune a cartilajului aflat deasupra tibiei. Acesta ii permite femurului sa alunece atunci cand articulatia genunchiului se misca. Aflati mai multe despre menisc din materialul urmator.
Fiecare dintre genunchi are doua meniscuri care se comporta ca un tampon intre tibie si femur. Meniscurile sunt fibrocartilagii, semilunare, in articulatia genunchilor, intermediind miscarile intre condilii femurali si platoul tibial. Meniscul intern are forma literei “C”, iar cel extern, al literei “O”. Ele se insereaza la capete pe platoul tibial si lateral pe capsula articulara. Meniscul intern suporta presiuni mai mari, fiind afectat cel mai frecvent.
Meniscurile nu au vascularizatie care sa permita repararea lor in cazul unei rupturi majore. Un menisc rupt provoaca durere, umflaturi si rigiditate. Pacientii se pot confrunta cu blocaje ale genunchiului si cu probleme de extindere completa a acestuia.
Tratamentul conservator, care implica odihna, aplicarea ghetii si medicamentele, este de multe ori suficient pentru a ameliora durerea provocata de un ruptura de menisc, dandu-i timp leziunii sa se vindece singura, daca este vorba despre o leziune minora. In alte cazuri, insa, ruptura de menisc necesita efectuarea unor interventii chirurgicale.
La fel ca o multime de alte leziuni ale genunchi, o ruptura de menisc poate fi dureroasa si debilitanta. Din pacate, este destul de des intalnita. De fapt, ruptura de menisc este una dintre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului.
Ruptura de menisc este una dintre cele mai frecvente accidentari sportive si apare cel mai des la cei care practica sporturi de contact, cum ar fi fotbalul, fotbalul american, rugby etc. Aceasta au loc atunci cand o persoana isi schimba brusc directia in timp ce alearga. Leziunea apare adesea in combinatie cu alte afectiuni ale genunchiului, cum ar fi ruptura de ligamente incrucisate anterior (LIA). Ruptura de menisc ii afecteaza indeosebi pe sportivii mai in varsta, deoarece meniscul se deterioreaza odata cu varsta. Mai mult de 40% dintre persoanele cu varsta de 65 de ani sau mai mari au suferit o astfel de accidentare.
Ruptura de menisc se poate produce la o miscare fortata sau, uneori, chiar la un simplu pas pe o suprafata denivelata. Aceasta accidentare poate aparea, de asemenea, in timpul unei ghemuiri sau ingenuncheri, mai ales daca persoana in cauza ridica o greutate mare. Ruptura de menisc mai poate aparea in timpul altor activitati sportive, cum ar fi hocheiul. Miscarile care implica o pivotare si o franare brusca, in timpul unor sporturi, cum ar fi tenisul sau baschetul, pot, de asemenea, sa provoace daune meniscului. Aceste leziuni sportive nu trebuie sa apara neaparat in timpul meciurilor, ci pot aparea si la antrenamente, unde aceleasi miscari provoaca deteriorarea meniscului.
Cresterea greutatii corporale, de asemenea, pune mai mult stres asupra meniscului. Activitatile zilnice, cum ar fi mersul si urcatul scarilor, sporesc riscul de uzura, degenerare si rupere a acestui cartilaj.
Desi un menisc, in mod normal, este in forma de litera „C” sau de semiluna, exista o forma variata care este ovala sau discoida. Acest menisc este mai gros si mai predispus la accidentari si la rupere.
Rupturile de menisc, indicate prin RMN, sunt clasificate in trei grade. Gradele 1 si 2 nu sunt considerate grave. Este posibil ca acestea sa nu fie vizibile in timpul unei examinari artroscopice. Ruptura de menisc gradul 3 reprezinta o afectare grava a meniscului, iar pentru o diagnosticare 100% eficienta a acestei rupturi este nevoie de efectuarea unei artroscopii.
Leziune menisc grad 1
Leziunile de gradul 1 sunt modificari de semnal strict intrameniscale si au semnificatie de leziuni degenerative.
Leziune menisc grad 2
Leziunile de gradul 2 sunt reprezentate de modificari liniare de semnal, intrameniscale, fara extensie la suprafata articulara a meniscului si pot fi degenerative sau traumatice.
Leziune menisc grad 3
Leziunile de gradul 3 sau ruptura de menisc de gradul 3 au ca simptome modificari liniare de semnal, intrameniscale, cu extensie la suprafata articulara a meniscului. Acestea sunt semnul evidente de ruptura de menisc.
De asemenea, rupturile de menisc mai pot fi clasificate astfel:
Simptomele locale in ruptura de menisc
In multe cazuri, ruptura de menisc nu cauzeaza simptome sau probleme. In alte cazuri, oamenii isi dau seama exact ca si-au rupt meniscul. Acestia resimt o durere acuta in genunchi. De asemenea, pot sa auda sau sa simta o pocnitura in genunchi. Ca si in cazul oricaror leziuni, apare un raspuns inflamator care implica durere si umflaturi. De obicei, umflatura din articulatia genunchiului cauzata de ruptura de menisc apare dupa cateva ore si, in functie de durere si de cantitatea de lichid acumulat, genunchiul poate deveni dificil de miscat.
In anumite situatii, umflatura nu este suficient de mare incat sa poata fi observata. Uneori, pacientul nu este constient ca a suferit o leziune initiala, insa incepe sa observe simptome care se dezvolta mai tarziu. In plus, nici nu trebuie sa apare o leziune acuta. Cartilajul genunchiului se poate deteriora ca o consecinta a imbatranirii, a artritei si a uzurii meniscului, cauzand o ruptura meniscala degenerativa.
Dupa producerea leziunii, afectarea articulatiei genunchiului se poate ameliora treptat. Cu toate acestea, in timp se pot dezvolta alte simptome cum ar fi:
Diagnosticarea unei leziuni a genunchiului incepe cu verificarea istoricului si cu examinarea fizica. Daca exista o leziune acuta, medicul va va intreba cum s-a produs leziunea pentru a intelege mai bine cat de solicitat este genunchiul si ce stres a fost pus pe acesta. Cei care participa la evenimente sau antrenamente sportive pot povesti cu lux de amanunte momentul producerii accidentarii si detalii specifice ale leziunii. In cazul non-atletilor, durerile apar, de cele mai multe ori, in urma unei rasuciri sau a unei aplecari la locul de munca sau in timpul activitatilor casnice.
Examinarea fizica a genunchiului reprezinta o adevarata arta. Medicul poate diagnostica ruptura de menisc in urma inspectarii, palparii si aplicarii unor manevre specifice de diagnosticare. Examenul fizic implica de multe ori palparea articulatiei pentru caldura si zone de sensibilitate, evaluarea stabilitatii ligamentelor si testarea gamei de miscari a articulatiei genunchiului, a rezistentei cvadricepsului si a tendoanelor.
De asemenea, pot fi efectuate mai multe teste pentru a evalua structurile interne ale genunchiului. Testul McMurray, numit dupa un chirurg britanic ortoped, este utilizat de mai mult de 100 de ani pentru a diagnostica o ruptura de menisc. Este un test de rotatie a gambei prin care se demonstreaza afectarea cartilajului genunchiului.
Pentru a efectua testul, genunchiul este tras intr-o parte, in timp ce laba piciorului este tinuta cu cealalta mana, blocand miscarea. Daca exista durere sau se aude un „clic”, atunci testul se considera „pozitiv” pentru o deteriorare a meniscului medial.
Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) se foloseste pentru a confirma diagnosticul unui menisc rupt. Este un test neinvaziv prin care se pot vizualiza structurile interioare ale genunchiului, printre care cartilajul si ligamentele, suprafata oaselor si muschii si tendoanele care inconjoara articulatia genunchiului. Un avantaj suplimentar al RMN-ului este faptul ca, prin cunoasterea anatomiei, chirurgul ortoped poate programa o interventie chirurgicala la genunchi si poate discuta cu pacientul inainte de inceperea operatiei despre alegerea tipului de tratament.
Radiografia nu poate fi folosita pentru a diagnostica o ruptura de menisc, insa poate fi utila pentru a descoperi modificarile osoase, cum ar fi fracturile, artritele si fragmentele osoase in interiorul articulatiei. La pacientii varstnici, radiografia poate fi efectuata la ambii genunchi in timp ce pacientul sta in picioare. Testul este efectuat pentru a evalua gradul de uzura a cartilajului. Cartilajul ocupa spatiu in interiorul articulatiei si, daca acesta este ingustat, poate indica faptul ca meniscul este afectat, probabil din cauza unei boli degenerative.
Aceasta procedura este efectuata pentru a confirma diagnosticul de ruptura de menisc. In cadrul acesteia, chirurgul ortoped introduce o camera mica in genunchi prin care observa in mod direct structurile din articulatie. Marele avantaj al artroscopiei este acela ca leziunea poate fi reparata in acelasi timp folosind instrumente suplimentare care sunt inserate in articulatie. Artroscopia are si dezavantaje, la fel ca orice interventie chirurgicala.
Tratamentul pentru ruptura de menisc este la inceput conservator, in functie de tipul, dimensiunea si locatia leziunii.
Rupturile asociate cu artrita se amelioreaza de-a lungul timpului prin metodele de tratare a artritei, de aceea operatia de menisc nu este indicata. Multe alte leziuni care nu sunt insotite de blocaje ale genunchiului vor deveni mai putin dureroase odata cu trecerea timpului, astfel incat nici acestea nu necesita interventie chirurgicala.
Medicul poate recomanda:
Evitati activitatile care accentueaza durerea de genunchi, in special activitatile in care trebuie sa va rasuciti, sa va rotiti sau sa pivotati genunchiul. Daca durerea este puternica, poate fi necesara folosirea unei carje pentru a prelua greutatea de pe genunchi si pentru a grabi vindecarea.
Gheata poate reduce durerea si umflaturile genunchilor. Utilizati un ambalaj rece, o punga de legume congelate sau un prosop umplut cu cuburi de gheata timp de aproximativ 15 minute, pastrand genunchiul ridicat. Faceti acest lucru la fiecare patru pana la sase ore in primele doua zile si apoi cat de des este nevoie.
De asemenea, medicamentele analgezice pot ajuta la ameliorarea durerilor de genunchi.
O ruptura de menisc neoperata poate duce uneori la repetarea simptomelor locale, de la dureri, hidartroza, hipotrofii musculare ale cvadricepsului, pana la instabilitate si blocajul genunchiului.
Cel mai probabil, veti fi nevoiti sa purtati o orteza care sa va mentina genunchiul stabil. De asemenea, veti avea nevoie sa folositi carje pentru cel putin o luna.
In plus, medicul va poate recomanda fizioterapie pentru a grabi vindecarea si recuperarea. Astfel, va veti imbunatati gama de miscari si va veti intari functia si capacitatea genunchiului. Medicul va poate face si o lista cu tipurile de exercitii pe care le puteti face acasa.
Daca ati suferit o meniscectomie partiala sau totala, trebuie sa va asteptati ca recuperarea sa dureze aproximativ o luna. Daca meniscul a fost reparat, poate dura pana la trei luni.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…