Pierderea auzului sau surditatea reprezinta pierderea totala sau partiala a capacitatii de a auzi, mergand pana la cofoza. Aflati mai multe despre cauzele si solutiile pentru pierderea auzului din materialul urmator.
Hipoacuzia sau surditatea (pierderea auzului) reprezinta un simptom frecvent intalnit in bolile urechii, dar si in bolile sistemului nervos, cum ar fi:
Hipoacuzia poate fi prezenta de la nastere, caz in care o numim congenitala sau poate aparea pe parcursul vietii, din cauze diverse, numita hipoacuzie dobandita. Ambele forme de surditate pot fi sau nu de natura ereditara, chiar si surditatea dobandita care ar putea avea un debut tardiv.
In functie de cauza, surditatile se pot grupa in surditati tranzitorii sau definitive si pot lua forme usoare, medii sau grave. De asemenea, pot afecta o singura ureche, unilaterala, sau ambele urechi, bilaterala.
Printre factorii care pot deteriora sau pot duce la pierderea auzului se numara:
Expunerea indelungata la sunete, de-a lungul anilor, poate deteriora celulele urechii interne.
Mostenirea genetica a fiecarei persoane poate influenta sensibilitatea urechilor.
Locurile de munca unde zgomotul puternic este o componenta regulata a mediului de lucru, cum ar fi agricultura, constructiile sau uzinele mecanice (utilaje grele), pot duce la deteriorarea auzului.
Expunerea la zgomote explozive, cum ar fi armele de foc si focurile de artificii, poate provoca pierderea imediata, reversibila sau permanenta a auzului. Alte activitati recreative cu un nivel periculos de ridicat de zgomot includ plimbarile cu snowmobil-ul, motociclismul sau ascultarea muzicii la un volum ridicat. Player-ele audio personale, cum ar fi MP3 player-ul, pot duce la o pierderea auzului daca volumul este dat suficient de tare incat mascheaza sunetul altor surse de zgomote puternice, cum ar fi cele de la o masina de tuns iarba.
Unele medicamente cum ar fi gentamicina, din grupa antibioticelor si anumite medicamente utilizate in chimioterapie, pot afecta urechea interna. Efecte temporare asupra auzului – tiuit in urechi (tinitus) sau pierderea auzului – pot aparea daca se iau doze foarte mari de aspirina si alte analgezice, medicamente impotriva malariei sau diuretice de ansa.
Unele boli infectioase la nivelul urechii sau alte boli infectioase care duc la febra mare, cum ar fi meningita, pot deteriora cohleea.
Alte cauze ale pierderii auzului mai includ:
Leziuni ale urechii interne produse de imbatranire si expunere prelungita la zgomot puternic care pot duce la afectarea celulelor nervoase din cohlee, ce transmit semnale sonore la creier.
Cerumenul poate infunda canalul urechii si in felul acesta impiedica transmiterea undelor sonore. Cerumenul este o cauza de pierdere a auzului in randul persoanelor de toate varstele. Recuperarea auzului se face prin indepartarea cerumenului din canalul auditiv.
Infectie la ureche si excrescente osoase anormale sau tumori localizate in urechea externa sau de mijloc, pot provoca pierderea auzului.
Anumite zgomote puternice, schimbari bruste de presiune, lovirea sau zgarierea timpanului cu un obiect sau infectiile pot provoca perforarea timpanului si, implicit, afectarea auzului.
Surditatea de transmisie este caracterizata prin faptul ca bolnavul aude slab vorba soptita, scaderea auzului fiind diminuata pentru sunetele grave, pe graficul audiogramei (care arata functia auzului) sunetele aplicate in fata urechii, in casca fiind mai slab auzite decat cele aplicate in vibratorul asezat pe apofiza mastoida, curbele audiometrice aparand decalate intre ele. Aceasta surditate se intalneste:
Surditatea de perceptie sau surditatea nervoasa survine prin leziuni ale urechii interne (degenerescente ale epiteliului senzorial din cohlee) sau prin leziuni ale cailor nervoase auditive (asa-zisele surditati centrale sau retrocohleare). Bolnavul aude slab vocea de conversatie, nu aude sau aude foarte slab vocea soptita, are dificultati de intelegere a limbajului, afirmand ca aude dar nu intelege cuvintele, deoarece in acest tip de surditate sunt percepute mai slab sunetele acute, respectiv consoanele siflante (s, s, t, t, z).
Astfel, perceptia sunetelor ce alcatuiesc un cuvant este incompleta, bolnavul nerecunoscand cuvintele prin neperceperea acestor consoane. Surditatea aceasta agraveaza tulburarile de comunicare, cand exista conditii de zgomot ambiant ridicat. Astfel se deosebeste de surditatea de tip transmisie, in care tulburarea de comunicare prin limbaj nu este afectata. Dimpotriva, interlocutorul cu auz normal vorbind unui surd intr-o atmosfera cu zgomot, ridica automat intensitatea vocii pentru a depasi nivelul zgomotului, fiind auzit de purtatorul surditatii mult mai bine, deoarece el nu este jenat de zgomotul ambiant, pe care nu-l percepe. Bolnavul cu surditate de tip perceptie nu se aude nici pe sine, motiv pentru care vorbeste cu voce tare, spre deosebire de bolnavul cu surditate de transmisie, care are o auditie crescuta a propriei voci (autofonie), motiv pentru care vorbeste incet.
Surditatea de tip mixt este intalnita in boli care afecteaza atat urechea medie, cat si urechea interna. Purtatorul ei aude cu dificultate atat vocea soptita, cat si vocea de conversatie.
Pentru diagnosticarea surditatii se trece mai intai la examinarea urechii, folosind un otoscop (un instrument mic, portabil, cu o lumina). Astfel, se observa daca este blocat canalul urechii cu dopuri de ceara sau cu alte obiecte. In plus, se depisteaza existenta unor eventuale afectiuni la nivelul canalului auditiv extern (cum ar fi infectii, secretii, etc.). Medicul poate folosi un diapazon pentru a determina daca pierderea auzului este de natura conductiva sau neurosenzoriala.
Se pot efectua si alte teste pentru a se diagnostica pierderea auzului:
Medicul poate cere acoperirea uneia dintre urechi la un moment dat pentru a vedea cat de bine sunt auzite cuvintele rostite la diverse volume si modul in care raspunde la alte sunete.
Diapazoanele sunt instrumente din metal, care produc sunete atunci sunt lovite si care pot ajuta medicul sa detecteze pierderea auzului. O astfel de evaluare poate de asemenea dezvalui daca pierderea auzului este cauzata de deteriorarea partilor vibrante ale urechii medii (inclusiv timpanul) sau a receptorilor si nervilor din urechea interna sau deteriorarea ambelor.
In timpul audiometriei mai amanuntite efectuate de un medic ORL, pacientul va purta casti si va auzi o serie de sunete de diferite tonuri. Pacientului i se va solicita sa indice de fiecare data cand aude sunetul. Fiecare ton este repetat pana la niveluri din ce in ce mai reduse pentru a se afla cand abia mai este auzit.
Trebuie efectuate teste auditive regulate daca lucrati intr-un mediu zgomotos. Testarea periodica a auzului poate oferi informatii despre depistarea precoce a pierderii auzului.
Tratamentul surditatilor depinde de cauza acestora. In surditatile de tip transmisie, date de leziuni ale urechii externe, provocate de corpi straini auriculari (dop de cerumen, dop epitelial, diverse obiecte introduse in mod accidental de bolnav in ureche) se procedeaza la eliminarea acestora prin spalatura auriculara.
In malformatiile urechii externe, in lipsa dezvoltarii conductului auditiv extern, membranos sau osos, se procedeaza la interventii plastice de constructie a acestor elemente, cu rezultate bune.
Cat de eficienta este operatia de otoscleroza?
In surditatile consecutive bolilor urechii medii se procedeaza la tratamentul corespunzator fiecarui tip de imbolnavire in parte. In cazul surditatii cronice progresive din otoscleroza sau otospongioza (boala cu transmisie genetica) se intervine chirurgical prin operatii care refac mobilitatea lantului osicular.
Mobilitatea este intrerupta prin anchilozarea talpii scaritei in fereastra labirintica, leziune caracteristica acestei boli. Rezultatele sunt bune, bolnavul recapatandu-si aproape integral functia auditiva si practic, in majoritatea cazurilor. Astfel, se intrerupe evolutia bolii, care altfel, neoperata, duce la aparitia unei surditati totale si definitive, ce-l transforma pe purtatorul ei intr-un infirm.
In cazurile de surditati inoperabile sau in care se estimeaza ca rezultatele interventiei operatorii nu sunt convenabile, se recurge la protejarea auditiva, folosindu-se proteze electroacustice miniaturizate, cel mai frecvent cu transmisia sunetului pe cale aeriana in conductul auditiv extern, proteza fiind incorporata intr-un medalion cu difuzorul introdus intr-un ambou fixat in conductul auditiv extern, legatura dintre ele fiind facuta de un conductor electric sub forma unei agrafe agatata dupa ureche sau sub forma unor ochelari, proteza fiind introdusa intr-unul din bratele acestora.
In surditatile prin sechele ale otitelor medii acute sau cronice se fac interventii plastice de reconstructie a membranei timpanice si a lantului osicular. Rezultate functionale sunt foarte bune, cu conditia ca supuratia auriculara sa fie vindecata de cel putin trei luni, iar trompa Eustachio sa fie libera. Aceste interventii numite timpanoplastii, reusesc sa recupereze functia auditiva a unor astfel de bolnavi, ce pot renunta la serviciul unor proteze auditive. In acest cazuri, urechea reconstruita se comporta uneori ca urechea normala. In surditatile de tip perceptie survenite prin leziuni ale epiteliului neurosenzorial din cohlee se fac tratamente cu substante neurostimulante, vasodilatatoare si vitamine cu efecte in general favorabile. Pentru ca rezultatele sa fie mai bune, tratamentul trebuie sa inceapa mai devreme.
Implanul cohlear
Implantul cohlear poate fi, de asemenea, o solutie. Acesta este un dispozitiv medical electronic care actioneaza in locul partilor deteriorate ale urechii interne (cohleea).
Surditatea prin traumatism sonor sau trauma sonora are de cele mai multe ori caracterul unei boli profesionale, fiind intalnita cu deosebire la anumite categorii socio-profesionale: cazangii, tesatoare, muncitori care lucreaza la bancurile de proba ale motoarelor cu ardere interna, telefonisti, telegrafisti, artileristi etc.
Trauma sonora poate fi data de o expunere a urechii la un zgomot foarte puternic si de scurta durata. Acest lucru se intampla in cazul impuscaturilor, fie printr-o expunere la un zgomot mai putin intens, dar de lunga durata. In aceasta categorie intra cei care lucreaza in sectiile cu zgomot.
La bolnavii care lucreaza in aceste medii cu zgomot pe timp indelungat, se constata la inceput asa-zisul fenomen de oboseala auditiva. Aceasta este reprezentata de o scadere temporara a auzului, in special pentru sunetele inalte, surditate care dispare dupa iesirea din mediul cu zgomot. In timp, aceasta surditate devine permanenta si ireversibila.
Exista susceptibilitati individuale ale urechii la zgomot, care pot fi detectate inainte de angajarea muncitorului, prin asa-zisele teste de oboseala auditiva si de adaptare la zgomot, ce permit prevenirea prin eliminarea celor cu urechi foarte sensibile la zgomot.
Frecventa cea mai lezanta in trauma sonora este cea de 4000 hz, curba audio-metrica aratand o cadere a pragului de auz sub forma unui V caracteristic la aceasta frecventa.
In timp, surditatea afecteaza si celelalte frecvente acute, iar apoi si frecventele grave, moment in care incepe sa-l jeneze pe bolnav, prin dificultatile de intelegere a mesajului sonor vorbit.
Aparitia zgomotelor auriculare, a acufenelor, sub forma de tiuituri, fluieraturi, jeneaza in plus pe purtatorul acestui tip de surditate. Caracteristic acestei surditati este faptul ca surditatea nu mai progreseaza dupa ce bolnavul este scos din mediul cu zgomot.
Pentru prevenirea ei, se recomanda cunoasterea si aplicarea cu strictete a masurilor tehnice de protectie a muncii:
Prevenirea pierderii auzului consta in masuri ce trebuie luate pentru a preveni zgomotele induse de pierderea auzului si pentru a evita agravarea pierderii auzului odata cu inaintarea in varsta:
Castile de protectie, special concepute, pot proteja urechile prin aducerea sunetelor mai puternice la nivele auditive acceptabile. Spuma preformatata sau dopuri de urechi turnate, personalizate, din plastic sau cauciuc, pot proteja, de asemenea, in mod eficient urechile impotriva zgomotului.
Unele activitati, cum ar fi mersul pe snowmobil, vanatoarea si ascultatul muzicii la un volum inalt, pentru perioade lungi de timp, pot afecta auzul. Purtarea de protectie auditiva sau luarea unor pauze in timpul activitatilor de recreere cu zgomote puternice, pot proteja urechile. Ascultatul muzicii la un nivel de zgomot limitat poate ajuta la evitarea deteriorarii auzului.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…