Parvovirusul B19 sau boala a cincea este o afectiune virala care provoaca o eruptie rosiatica pe brate, picioare si obraji. Aflati mai multe despre boala obrajilor palmuiti din materialul urmator.
Infectia cu parvovirusul B19 este o afectiune comuna si extrem de contagioasa a copilariei – uneori denumita boala obrajilor palmuiti din cauza eruptiilor cutanate distinctive care se dezvolta. Infectia cu parvovirusul B19 a fost cunoscuta si sub numele de boala a cincea, deoarece, istoric, a fost una dintre cele cinci boli frecvente ale copilariei, caracterizate printr-o eruptie cutanata.
La majoritatea copiilor, infectia cu parvovirusul B19 este usoara si necesita putin tratament. Cu toate acestea, la unii adulti, infectia poate fi grava. Eritemul infectios sau boala a cincea a copilariei, la unele femei insarcinate poate duce la probleme grave de sanatate pentru fat. Infectia cu parvovirus este, de asemenea, mai grava in cazul persoanelor cu anumite tipuri de anemie sau care au un sistem imunitar afectat.
Dupa oreion, varicela, rujeola si rubeola, boala a cincea, sau eritemul infectios, este cea mai intalnita dintre bolile infectioase ale copilariei specifice sezonului de primavara. Afectiunea este caracterizata de aparitia unor eruptii cutanate. De cele mai multe ori, aceasta afectiune apare mai ales in locurile in care copiii traiesc in colectiv: in crese, gradinite si scoli. De aceea, incidenta bolii este ridicata in randul copiilor de varsta pre-scolara si scolara.
La capitolul remedii, nu exista terapie antivirala specifica. In schimb, la pacientii imunocompromisi, se pot administra imunoglobuline intravenos.
A cincea boala nu are consecinte pe termen lung pentru majoritatea oamenilor sanatosi. Cu toate acestea, daca sistemul imunitar este slabit din cauza HIV, chimioterapie sau alte afectiuni, va trebui sa fii sub ingrijirea unui medic, deoarece corpul incearca sa combata a cincea boala.
Probabil ca veti avea nevoie de asistenta medicala daca aveti anemie in special. Acest lucru este cauzat de faptul ca a cincea boala va poate impiedica organismul sa produca globule rosii (RBC), ceea ce poate reduce cantitatea de oxigen obtinuta de tesut. Acest lucru este probabil mai ales la persoanele cu anemie cu celule in secera (siclemie). Daca aveti anemie cu celule in secera, trebuie sa vedeti un medic imediat dupa ce ati fost expusi la parvovirusul B19.
Boala a cincea poate afecta copilul nenascut, astfel incat poate fi periculos sa dezvoltati afectiunea daca sunteti insarcinata. A cincea boala poate duce, de asemenea, la anemie la copilul nenascut, ceea ce poate pune viata in pericol pentru el.
Daca este necesar, medicul va poate oferi o transfuzie de sange pentru a va ajuta sa va protejati copilul nenascut. Conform lui March of Dimes, alte complicatii legate de sarcina pot include:
Din pacate, nu exista un vaccin care sa previna boala obrajilor palmuiti. Nu este necesara izolarea in cazul afectiunii cutanate sau articulare deoarece acestea sunt fenomene postinfectioase imun mediate. Pacientii cu criza aplastica sunt contagiosi daca au o viremie inalta si necesita izolare (cel putin o saptamana dupa rezolutia febrei).
Parvovirusul uman B19 provoaca infectia cu parvovirus. Acest lucru este diferit de parvovirusul observat la caini si pisici, astfel incat nu puteti obtine infectia de la un animal de companie sau invers.
Parvovirusul B19 este singurul membru al familiei parvoviridae patogen pentru om. Cea mai cunoscuta manifestare clinica a infectiei cu Parvovirusul B19 este eritemul infectios sau a cincea boala – o afectiune eruptiva benigna a copilariei.
Parvovirusul B19 este asociat si cu afectiuni hematologice, reumatologice si neurologice.
Infectia cu Parvovirusul B19 este ubicuitara. Infectiile aparente clinic, precum boala eruptiva si anemia aplastica, sunt mai frecvente in grupa de varsta 5-15 ani.
Infectia este mai frecventa spre sfarsitul iernii si primavara, dar cazuri sporadice pot aparea in orice anotimp.
Infectia se transmite in principal pe cale aeriana, prin picaturile de saliva. Contagiozitatea in mediul familial este de 15-30%. Se descrie ca fiind posibila si transmiterea pe cale parenterala (sange si produse de sange) sau prin intermediul obiectelor manipulate.
Perioada de incubatie dureaza in medie 7-10 zile, dar poate varia larg intre 4 si 21 zile.
Virusul are tropism pentru linia rosie, producand liza celulara. El se leaga de receptorii pentru antigenul de grup P. Virusul nu afecteaza linia mieloida. Poate produce insa trombocitopenie si neutropenie prin mecanism necunoscut.
Unele manifestari clinice, cum ar fi criza aplastica tranzitorie sunt rezultatul direct al infectiei virale, in timp ce altele, precum afectarea articulara sau exantemul sunt fenomene postinfectioase determinate de raspunsul imun.
Persoanele cu anemie hemolitica cronica si turnover eritrocitar crescut sunt susceptibile la afectarea eritropoiezei. In cazul lor, infectia cu parvovirusul B19 poate cauza o prabusire a nivelului hemoglobinei serice, ceea ce poate necesita transfuzie.
Controlul infectiei se realizeaza prin intermediul imunitatii umorale. Apar initial IgM specifice, apoi IgG specifice. Persoanele cu deficit de imunitate umorala (afectiuni congenitale, imunosupresie medicamentoasa, SIDA) sunt la risc pentru a dezvolta forme mai severe sau persistente de boala.
Infectia cu parvovirusul B19 in timpul sarcinii produce hidrops fetal si moarte in utero.
Formele inaparente clinic sunt frecvente.
Pentru copii este caracteristic eritemul infectios, in timp ce pentru adulti, in special pentru femei, este specifica afectarea articulara.
Faza prodromala este usoara si consta in simptome de infectie acuta de cai respiratorii superioare, febra joasa, cefalee. Ulterior apare rash-ul care evolueaza in 3 faze, uneori greu de delimitat. In prima faza apare eritemul facial care are un aspect caracteristic de ”obraji palmuiti”. In a doua faza, eruptia maculoeritematoasa difuzeaza rapid pe trunchi si extremitatile proximale. Elementele maculare palesc in centru, ceea ce da rash-ului un aspect caracteristic – reticular. De obicei, rash-ul este mai evident pe suprafetele de extensie si nu apare pe palme si pe plante. In acest stadiu, copilul este de obicei afebril si are stare generala buna. Copilul mai mare sau adultul pot acuza prurit. In a treia faza, eruptia se remite spontan, dar poate reaparea in conditii de expunere la soare, caldura, efort fizic sau stres pe parcursul mai multor saptamani si uneori chiar luni.
Infectia cu parvovirusul B19 poate produce eruptie purpurica sau petesiala de cauza vasculitica. Se descrie clasic la adultii tineri un sindrom purpuric caracterizat prin febra, prurit si tumefiere dureroasa si eritem la nivelul extremitatilor distale cu distributie caracteristica ”in soseta” si ”in manusa”. Acesta se autolimiteaza in cateva saptamani.
Afectarea articulara poate complica eritemul infectios sau poate fi unica manifestare a infectiei cu parvovirusul B19. Apare mai frecvent la adulti si la persoanele de sex feminin. Manifestarile articulare variaza de la artralgii difuze cu redoare matinala pana la artrita patenta. Cel mai frecvent sunt afectate articulatiile mainii, pumnului, genunchii si gleznele. Boala se autolimiteaza in 2-4 saptamani, dar uneori poate dura mai multe luni, generand probleme de diagnostic diferential.
Perioada de incubatie este mai scurta decat pentru eritemul infectios, deoarece criza aplastica coincide cu viremia. Virusul provoaca sistarea eritropoiezei si reticulocitopenie absoluta, ceea ce duce la prabusirea nivelului de hemoglobina serica la pacientii cu afectiuni hemolitice cronice (siclemie, talasemie, sferocitoza ereditara, deficit de piruvat kinaza). Acesti pacienti sunt febrili, letargici si au semne si simptome de anemie severa: tahicardie, tahipnee, paloare.
Persoanele imunocompromise au un risc crescut de a dezvolta infectii cronice cu parvovirusul B19. Cea mai frecventa manifestare este anemia cronica cu sau fara neutropenie, trombocitopenie sau supresie medulara completa.
Diagnosticul de eritem infectios este sugerat de obicei de tabloul clinic. De asemenea, criza aplastica tranzitorie la o persoana cu afectiune hemolitica cronica necesita rareori confirmare virusologica.
Confirmarea infectiei cu parvovirusul B19 se poate face prin metode serologice. Anticorpii de tip IgM se dezvolta rapid dupa infectie si persista 6-8 saptamani. Anticorpii de tip IgG (parvovirus igg pozitiv) arata o infectie in trecut. La pacientii imunocompromisi, metodele serologice sunt incerte. In cazul lor este necesara determinarea ADN-ului viral.
Rash-ul din eritemul infectios trebuie deosebit de cel din rubeola, rujeola, infectii cu enterovirusuri si alergii medicamentoase.
Rash-ul insotit de afectare articulara necesita diagnostic diferential cu artrita reumatoida, lupus eritematos sistemic si alte colagenoze.
Pentru o infectie necomplicata cu parvovirusul B19 sau boala a cincea, tratamentul de auto-ingrijire la domiciliu este in general suficient. Este posibil ca persoanele cu anemie severa sa fie spitalizate si sa primeasca transfuzii de sange. Cei cu un sistem imunitar slabit pot primi anticorpi, prin injectii cu imunoglobulina, pentru a trata infectia.
Tratamentul de auto-ingrijire are ca scop principal ameliorarea semnelor si simptomelor si calmarea oricarui disconfort. Asigurati-va ca va odihniti suficient si ca beti multe lichide. Acelasi lucru e valabil si pentru cei mici. Acetaminofenul poate ajuta la ameliorarea temperaturilor mai mari de 39 C sau a durerilor minore.
Aveti mare grija cand le dati aspirina copiilor sau adolescentilor. Desi aspirina este aprobata pentru utilizare la copii mai mari de 3 ani, copiii si adolescentii care se recupereaza in urma varicelei sau a gripei nu ar trebui sa ia sub nicio forma acest medicament. Aceasta masura este necesara din cauza faptului ca aspirina a fost legata de sindromul Reye, o afectiune rara, dar care poate pune viata in pericol la astfel de copii.
Este inutil sa va izolati copilul bolnav. De cele mai multe ori, parintii nu stiu ca micutul are o infectie cu parvovirusul B19 pana cand apare eruptia cutanata si, pana la acel moment, deja copilul nu mai este contagios.
Infectia cu parvovirusul B19 poate da nastere unor complicatii grave in randul persoanelor cu anemie, o afectiune in care celulele rosii din sange, care transporta oxigen in toate partile corpului, sunt folosite mai repede decat maduva oaselor le poate inlocui. Infectia cu parvovirusul B19 sau boala a cincea la persoanele cu anemie poate opri producerea de globule rosii si poate provoca o criza de anemie. Persoanele cu anemie cu celule in secera (siclemie) prezinta un risc deosebit.
Parvovirusul poate provoca, de asemenea, anemie si complicatii conexe in cazul:
Infectia cu parvovirusul B19 in timpul sarcinii afecteaza uneori globulele rosii ale fatului. Desi neobisnuit, acest lucru poate provoca anemie severa care ar putea duce la avort sau la nasterea unui copil mort. Riscul fetal apare cel mai mare in prima jumatate a sarcinii.
Infectia cu parvovirus poate declansa, de asemenea, anemie severa la persoanele care au un sistem imunitar compromis, care poate rezulta din cauza:
Nu exista niciun vaccin sau medicament care sa previna infectia cu parvovirus B19. Puteti reduce riscurile de infectare sau de a-i infecta pe altii urmand aceste sfaturi:
Dupa aparitia eruptiei, cel mai probabil pacientul nu mai este contagios. Asadar, va puteti intoarce la serviciu sau copilul la scoala in acest caz.
Toti furnizorii de servicii medicale si pacientii ar trebui sa urmeze practicile stricte de control al infectiilor pentru a preveni raspandirea parvovirusului B19.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…