Paralizia Bell (paralizia faciala periferica) – simptome si cauze

Paralizia Bell este numita si paralizie faciala, fiind cauzata de afectarea nervului facial. Iata cum se manifesta si care este prognosticul.

Cuprins:

1. Ce este paralizia Bell?
2. Semne si simptome
3. Cauze si factori de risc
4. Diagnostic
5. Tratament
6. Prognostic si recuperare

Ce este paralizia Bell?

Paralizia Bell, cunoscuta si sub denumirea de paralizie faciala, apare cand nervul facial (nervul cranian VII) este afectat. Simptomul principal este slabiciune musculara pe o parte a fetei, dand un aspect de fata cazuta.

Paralizia Bell apare cel mai adesea la persoane cu varste cuprinse intre 10 si 40 de ani. Apare adesea si la femeile gravide si la cei care sufera de diabet sau afectiuni respiratorii. Aceasta boala nu este considerata permanenta, dar, in cazuri rare, nu dispare complet. In prezent, nu exista niciun remediu cunoscut pentru paralizia lui Bell; cu toate acestea, recuperarea incepe, de obicei, in 2 saptamani pana la 6 luni de la debutul simptomelor. Majoritatea persoanelor cu paralizie Bell isi recupereaza forta si expresiile faciale.

Semne si simptome

Paralizia Bell este numita dupa medicul scotian, Sir Charles Bell, care a descris prima data afectiunea in 1830.

Adesea, primul simptom al paraliziei Bell este o durere lunga, constanta in zona urechii, cu 1-2 zile inainte ca sclabiciunea faciala sa fie observata. Simptomul principal este slabiciunea sau paralizia unei parti a fetei. Partea respectiva a fetei se poate simti amortita, dar inca se simte daca este atinsa. In decurs de cateva ore pana la 2-3 zile, semnele si simptomele pot varia in severitate si includ:

• zambet asimetric si dificultate de a face expresii faciale;
• incapacitatea de a inchide ochiul pe partea afectata;
• senzatii reduse pe partea afectata;
• salivatie;
• afectarea gustului;
• probleme cu vorbirea;
• slabiciune musculara pe partea afectata, inclusiv musculatura pleoapei si a fruntii;
• reducerea productiei de lacrimi pe partea afectata;
• cresterea sensibilitatii auzului la urechea de pe partea afectata.

Cauze si factori de risc

Paralizia Bell apare atunci cand nervul care controleaza muschii faciali este umflat, inflamat sau comprimat, ducand la slabiciune sau paralizie faciala. Cauza exacta a afectarii acestui nerv ramane necunoascuta, insa multi cercetatori medicali considera ca cel mai probabil este declansata de o infectie virala.

Virusurile / bacteriile care au fost legate de dezvoltarea paraliziei Bell includ:

• herpes simplex, care cauzeaza herpes genital;
• HIV, care afecteaza sistemul imunitar;
• virusul care provoaca varicela si zona zoster;
• virusul Epstein-Barr, care provoaca mononucleoza;
• infectii cu citomegalovirus;
• adenovirusuri;
• virusul rubeolei si oreionului;
• virusul gripal B;
• boala Lyme, care este o infectie bacteriana cauzata de capuse infectate.

Nervul facial controleaza majoritatea muschilor din fata si parti ale urechii. Nervul facial trece printr-un spatiu ingust al osului de la creier la fata. Daca stratul de protectie al nervului se deterioreaza, semnalele care circula de la creier la muschii din zona fetei nu pot fi transmise corect, ceea ce face ca muschii faciali sa fie slabiti sau paralizati.

Factorii de risc sunt:

• sarcina – femeile aflate in ultimul trimestru de sarcina sau care au nascut au un risc mai mare de paralizia Bell;
• persoane cu diabet sau boli respiratorii;
• raceala sau gripa.

Reactiile recurente ale paraliziei Bell sunt rare. Cu toate acestea, in unele cazuri, exista un istoric familial de atacuri recurente – sugerand o posibila predispozitie genetica pentru paralizia Bell.

Diagnostic

Paralizia Bell este diagnosticata pe baza simptomelor caracteristice. Nu este o afectiune care pune viata in pericol, dar poate produce simptome similare altor cauze mai grave pentru paralizia faciala, cum ar fi un accident vascular cerebral sau o tumora. Din acest motiv, alte cauze posibile ale simptomelor trebuie sa fie excluse inainte de a se putea stabili diagnosticul definitiv de paralizie Bell.

Pentru a confirma diagnosticul, medicul poate efectua urmatoarele teste si proceduri:

• analiza istoricului medical complet, inclusiv afectiuni recente sau infectii virale;
• analiza simptomelor;
• evaluare fizica si neurologica – senzatiile la nivelul fetei, forta musculara faciala etc.;
• teste de sange;
• teste de auz;
• testare oftalmologica – pentru a examina vederea;
• testarea echilibrului;
• teste de gust si analiza salivei si functiei salivare;
• tomografia computerizata (CT) sau imagistica prin rezonanta magnetica (RMN);
• electromiografie pentru a masura functionarea nervilor;
• testarea glicemiei.

Clasificarea paraliziei Bell

Sistemul de clasificare dezvoltat de House si Brackmann clasifica paralizia Bell pe o scara de la I la VI, dupa cum urmeaza:

• Gradul I: functie normala a fetei;
• Gradul II: disfunctie usoara;
• Gradul III: disfunctie moderata;
• Gradul IV: disfunctie moderata spre severa;
• Gradul V: disfunctie severa;
• Gradul VI: paralizie totala.

Tratament

Majoritatea pacientilor cu paralizia Bell se vor recupera in 1-2 luni, in special cei care au inca un anumit grad de miscare in muschii faciali. Unele tratamente pot include:

Corticosteroizi

Corticosteroizii orali sunt adesea prescrisi pentru a reduce inflamatia nervului facial la pacientii cu paralizie Bell. Prednisolon este prescris adesea ca tratament de scurta durata de 10 zile incepand cu 60 mg pe zi.

Tratament cu Prednisolon

Tratamentul cu un hormon numit prednisolon poate accelera recuperarea. Cercetarile sugereaza ca prednisolonul, daca este administrat in decurs de 72 de ore de la debut, poate reduce semnificativ severitatea si incidenta simptomelor dupa 12 luni.

Prednisolon este un steroid care reduce inflamatia. Acest lucru ajuta la accelerarea recuperarii nervului afectat. Prednisolonul previne eliberarea substantelor din organism care provoaca inflamatii, cum ar fi prostaglandinele si leucotrienele. Se administreaza pe cale orala, de obicei doua comprimate pe zi timp de 10 zile.

Reactiile adverse posibile includ:

• dureri abdominale, balonare;
• acnee;
• piele uscata;
• afectarea somnului;
• cefalee, ameteli;
• apetit crescut;
• transpiratie abundenta;
• indigestie;
• schimbarile de dispozitie;
• greata etc.

Aceste reactii adverse se imbunatatesc in mod normal dupa cateva zile.

Antivirale

Medicamentele antivirale ca aciclovir si valaciclovir pot fi administrate timp de pana la 7 zile la indicatiile medicului, pentru a favoriza recuperarea la primele semne.

Este dificil sa se stabileasca un beneficiu semnificativ al anumitor medicamente, doarece paralizia Bell are o rata ridicata de recuperare spontana. Cercetarile au aratat ca recuperarea are loc in general spontan in termen de pana la 3 saptamani pentru 85% dintre pacienti.

Decompresia chirurgicala

In trecut, se recomanda decompresia chirurgicala in decurs de trei saptamani de la debut. Cea mai obisnuita complicatie a interventiei chirurgicale este pierderea auzului postoperator, care afecteaza 3-15% dintre pacienti. Pe baza riscurilor asociate si a datelor putine cu privire la beneficii, Academia Americana de Neurologie nu recomanda in prezent decompresia chirurgicala pentru paralizia Bell.

Lacrimi artificiale

Unii pacienti vor avea o reducere a productiei de lacrimi, ceea ce poate reste riscul de deteriorare sau de infectare a ochiului. Medicul poate prescrie lacrimi artificiale sub forma de picaturi pentru ochi si un unguent. Picaturile de ochi sunt de obicei administrate in primele ore dupa trezire, in timp ce unguentul este aplicat inainte de culcare.

Exercitii si antrenarea muschilor faciali

Se recomanda urmatoarele tipuri de exercitii:

• stai relaxat in fata oglinzii si ridica usor sprancenele – te poti folosi de degete pentru a ajuta la ridicarea sprancenelor daca nu e posibil;
• incrunta-te si trage sprancenele;
• ridica si strange nasul;
• inspira adanc, cu narile larg deschise;
• muta colturile gurii spre exterior;
• zambeste sub diverse forme, pentru a antrena musculatura din zona maxilarului;
• clipeste si deschide larg ochii pentru a antrena musculatura ochiului;
• tine ochii pe jumatate deschisi etc.

Prognostic si recuperare

Prognosticul pentru persoanele cu paralizie Bell este in general foarte bun. Gradul de afectare a nervilor determina gradul de recuperare. Imbunatatirea este graduala, iar timpul de recuperare variaza. Cu sau fara tratament, majoritatea persoanelor incep sa prezinta o imbunatatire in 2 saptamani de la debutul initial al simptomelor si cele mai multe persoane se recupereaza complet, recapatandu-si functia normala in decurs de 3 – 6 luni. Pentru unii, cu toate acestea, simptomele pot dura mai mult. In cateva cazuri, simptomele nu se reduc niciodata complet.

Paralizia Bell incepe, de obicei, sa se imbunatateasca de la sine in cateva zile pana la cateva saptamani dupa debut. Aproximativ 60-80% dintre cazuri se vor recupera complet, desi acest lucru poate dura 6-12 luni. 8-10% dintre pacienti pot avea un alt episod al paraliziei Bell, fie pe aceeasi parte, fie pe partea opusa a fetei.

Din punct de vedere prognostic, pacientii se impart in 3 grupe:

• Grupa 1 – Recuperarea completa a functiei motorului facial fara sechele.
• Grupa 2 – Recuperarea incompleta a functiei motorii faciale, dar fara defecte cosmetice care sunt evidente cu ochiul liber.
• Grupa 3 – Sechele neurologice permanente care sunt vizibile cosmetice si clinic.

Factori care influenteaza recuperarea

Factorii de risc considerati a fi asociati cu un rezultat slab al recuperarii la pacientii cu paralizie Bell includ:

• varsta peste 60 de ani;
• paralizie completa;
• afectarea gustului si salivare ce nu poate fi controlata.

Majoritatea pacientilor cu paralizie Bell se recupereaza fara deformari cosmetice evidente. Aproximativ 30% dintre pacienti au unele simptome pe termen lung dupa paralizie si aproximativ 5% au un grad destul de mare de sechele. Sechelele de paralizie includ regenerarea incompleta a functiei motorii, regenerarea senzoriala incompleta si afectarea nervului facial.

Riscul de sechele

Cu cat recuperarea este mai rapida, cu atat sunt mai putine riscuri ca sechelele sa se dezvolte, asa cum rezuma mai jos:

• Daca se observa o restabilire a functiei in decurs de 3 saptamani, atunci recuperarea este cel mai probabil sa fie completa.
• Daca recuperarea incepe intre 3 saptamani si 2 luni, atunci rezultatul final este de obicei unul satisfacator.
• Daca recuperarea nu incepe decat dupa 2-4 luni de la debut, probabilitatea de sechele permanente, inclusiv pareza reziduala si sincinezie – contractia involuntara a unui muschi, este mai mare.
• Daca nu survine nicio recuperare dupa 4 luni, atunci pacientul are mai multe riscuri de a avea sechele, care includ sincinezia si spasm hemifacial.
• Paralizia apare la 4-14% dintre pacienti, iar recidiva la 7%. Poate sa apara pe aceeasi sau pe partea opusa a paraliziei initiale. Recurenta, de obicei, este asociata cu un istoric familial de paralizie Bell.

In general, functia nervului revine treptat la normal. Simptomele incep de obicei sa se amelioreze dupa aproximativ 2-3 saptamani si dispar de obicei in decurs de doua luni. In unele cazuri, simptomele nu se reduc niciodata complet. Unele senzatii de slabiciune pot ramane pentru totdeauna. Cu toate acestea, este adesea o usoara slabiciune pe o parte a fetei. In cazuri extrem de rare nu se observa nicio imbunatatire sau imbunatatire minima, dar unii oameni pot ramane cu un anumit grad de slabiciune faciala permanenta.

Paralizia Bell afecteaza creierul sau alte parti ale corpului?

Paralizia Bell este o problema locala limitata la nervul facial si la muschii faciali. Daca apar alte simptome, cum ar fi slabiciunea sau amorteala in alte parti ale corpului, poate exista o alta cauza si trebuie sa discutati cu medicul.

Alte afectiuni care pot fi confundate cu paralizia Bell

Paralizia Bell este o cauza obisnuita a unei paralizii faciale. Mai putin frecvent, paralizia faciala este cauzata de alte lucruri care pot afecta nervul facial – de exemplu:

• un traumatism cranian;
• sarcoidoza;
• boala Lyme – ce poate fi cauzata de muscatura de capusa;
• tumori in glanda parotida;
• tumori cerebrale;
• la unii oameni care au un accident vascular cerebral, se poate dezvolta slabiciune faciala.

In aceste conditii este posibil sa aveti si alte simptome. Acest lucru ajuta medicii sa faca diferenta dintre paralizia Bell si alte cauze ale unei paralizii faciale. De exemplu:

• In caz de accident vascular cerebral, muschii fruntii nu sunt afectati. De asemenea, este posibil sa fie si alti nervi afectati, in plus fata de nervul facial.
• In cazul tumorilor, simptomele se dezvolta, de obicei, incet – in saptamani sau luni. Acest lucru este diferit de paralizia Bell atunci cand simptomele se dezvolta repede – adesea peste noapte.
• Afectiuni precum sarcoidoza si boala Lyme au tendinta de a provoca alte simptome in plus fata de paraliziile nervoase.

Referinte:
(1) Bells palsy, link: https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/bells-palsy
(2) Bell palsy, link: https://www.msdmanuals.com/home/brain,-spinal-cord,-and-nerve-disorders/cranial-nerve-disorders/bell-palsy
(3) Bell’s Palsy: Diagnosis and Management, link: https://www.aafp.org/afp/2007/1001/p997.html
(4) Bell palsy, link: https://emedicine.medscape.com/article/1146903-overview#a1
(5) What are the causes of Bell’s palsy?, link: https://www.medicalnewstoday.com/articles/158863.php