Litiaza salivara este manifestata prin calculii care se gasesc intr-o glanda salivara sau in canalul ei excretor. Aflati din materialul urmator care sunt cauzele, simptomele si tratamentul pentru sialolitiaza.
Sialolitiaza este termenul medical pentru calculii (pietre calcificate) care se gasesc intr-o glanda salivara sau in canalul ei excretor. Rezultat al substantelor chimice din saliva care se intaresc (calcifica) sub forma unor materiale solide, aceste pietre pot sa blocheze glandele salivare submandibulare, parotide sau sublinguale.
Atunci cand un calcul blocheaza partial un canal excretor, s-ar putea sa simtiti durere, in mod special in timpul meselor, atunci cand sunt necesare mari cantitati de saliva. Glanda congestionata se poate tumefia, ceea ce poate duce la infectarea ei.
Copiii rareori dezvolta sialolitiaza. Acestea sunt cel mai frecvent intalnite la barbatii cu varste cuprinse intre 30 si 60 de ani.
Cei mai multi calculi apar intr-o singura glanda, insa este posibil ca acestia sa se formeze in mai multe zone simultan. Calculii submandibulari reprezinta intre 80 si 92 % din numarul total al sialolitilor, in timp ce calculii aparuti in glandele parotide reprezinta restul, intre 6 si 20 %. Glandele sublinguale si cele minore prezinta un risc relativ scazut pentru dezvoltarea unui sialolit.
Saliva este formata in cea mai mare parte din apa, dar contine si cantitati mici de electroliti, calciu, fosfat, compusi antibacterieni importanti si enzime digestive. Proprietatile antibacteriene ale salivei protejeaza impotriva:
Enzimele digestive din saliva incep sa distruga mancarea inainte ca aceasta sa fie inghitita. Saliva este cel mai frecvent eliberata ca raspuns la mirosul si gustul alimentelor. Saliva ne ajuta, de asemenea, sa inghitim si sa vorbim.
Saliva este produsa de mai multe glande situate in gura si gat. Glandele salivare majore transporta apoi saliva prin tuburi mici numite canale salivare care, in cele din urma, elibereaza saliva in diferite locuri ale gura, mai ales sub limba si in cerul gurii. Cele trei tipuri de glande salivare majore sunt numite glande parotide, submandibulare si sublinguale.
Pe langa glandele salivare majore, exista mai multe glande mai mici, numite glande salivare minore, care se regasesc in buze, obraji si de-a lungul tesuturilor care captusesc gura.
Litiaza salivara poate fi cauzata, printre altele, de deshidratare. Aceasta determina ingrosarea sau scaderea continutului de apa din saliva, iar calcarul si fosfatul aparute in saliva pot forma un calcul. Acestia isi fac aparitia de cele mai multe ori in canalele salivare si pot fie sa blocheze complet canalul salivar, fie sa-l obstructioneze partial. Puteti dezvolta litiaza salivara chiar daca sunteti sanatosi, iar cauza nu poate fi identificata intotdeauna. Cu toate acestea, exista anumite conditii care pot determina ingrosarea salivei si ulterior dezvoltarea sialolitiozei.
Pot aparea calculi mici care nu blocheaza, insa, fluxul de saliva si nu produc simptome. Cu toate acestea, atunci cand fluxul de saliva devine complet blocat, pot aparea infectii ale glandei salivare asociate.
Simptomele se manifesta de cele mai multe ori atunci cand incercati sa mancati (de vreme ce fluxul de saliva este stimulat in acel moment) si poate sa dispara la cateva ore dupa ce ati mancat sau ati incercat sa mancati. Este foarte important sa-i povestiti toate aceste lucruri medicului, deoarece il puteti ajuta sa diferentieze litiaza salivara de alte afectiuni. Simptomele sialolitiazei pot include:
Infectiile severe ale unei glande salivare pot provoca simptome profunde, printre care: febra, oboseala si, uneori, senzatie de umflaturi, durere si roseata in jurul glandei afectate.
Printre complicatiile litiazei salivare se numara sialadenita (infectia glandei salivare), inflamatia glandelor salivare si ingustarea canalului (strictura).
Daca aceasta conditie este lasata netratata, poate duce mai departe la fibroza si, eventual, poate cauza degenerarea parenchimului glandular.
Principala conditie de diferentiere care trebuie luat in considerare este infectia. Persoanele cu o infectie virala, cum ar fi oreionul, acuza, de obicei, dureri acute si umflaturi ale ambelor glande salivare, asociate cu febra virala prodromala, stare generala de rau, cefalee si mialgie.
Alte cauze ale inflamatiei glandelor salivare includ sindromul Sjogren, sarcoidoza sau tumorile la nivelul glandei salivare (edem unilateral).
Majoritatea cazurilor de litiaza salivara suspectata sunt investigate si diagnosticate cu ajutorul ultrasunetelor sau al radiografiilor.
Ecografiile cu ultrasunete reprezinta o metoda ieftina si minim invaziva, care este foarte buna in analizarea structurii glandei si a structurilor periglandulare. Deoarece cele mai multe pietre ale glandelor salivare sunt radioopace (glanda submandibulara 80%, glanda parotida 60%), radiografia reprezinta o investigatie simpla care poate fi efectuata pentru a confirma prezenta unor calculi.
Sialografia nu este efectuata in mod obisnuit din cauza naturii sale invazive. In canalul salivar este introdus prin injectare un colorant pentru a crea imagini.
Cu toate acestea, sialografia este mai invaziva decat alte metode mai moderne, cum ar fi rezonanta magnetica (RMN) sau computerul tomograf (CT), care sunt mai nou utilizate. Testele imagistice ajuta la identificarea dimensiunilor si la localizarea calculilor.
Un ototinolaringolog este un medic calificat sa diagnosticheze si sa trateze litiaza salivara. Exista insa si alti medici din alte specialitati care pot, de asemenea, sa diagnosticheze sau sa trateze aceasta afectiune.
Calculul salivar poate fi indepartat prin doua metode: manipulare sau excizie. Medicul poate impinge piatra in afara canalului salivar. Daca nu, piatra poate fi scoasa cu ajutorul unei proceduri chirurgicale. Ocazional, o glanda care a suferit infectii repetate si litiaza recurenta de canal excretor trebuie eliminata pe cale chirurgicala.
Aceste tip de tratament presupune cateva metode de indepartare a calculilor salivari. Medicul generalist sau stomatologul va pot sugera administrarea de picaturi de lamaie fara zahar si consumul sporit de apa. Scopul acestor remedii este de a creste productia de saliva si de a forta piatra sa iasa din canalul salivar. De asemenea, puteti indeparta acesti calculi prin aplicarea caldurii si masarea delicata a zonei afectate.
Daca nu puteti scoate calculii prin intermediul acestor metode, puteti la apela la ajutorul medicului generalist sau al dentistului. Acestia pot incerca sa le impinga prin apasarea pe ambele parti ale canalului.
Pietrele care sunt prea mari sau care sunt situate adanc in canalul salivar pot fi indepartate chirurgical. Inainte de operatie, pacientului i se administreaza anestezie generala, iar piatra este apoi indepartata. Calculii care sunt prezenti in parenchimul glandular sunt tratati prin indepartarea chirurgicala a glandei.
In unele cazuri, specialistul va poate sugera utilizarea undelor de soc pentru a sparge calculul in bucati mai mici. Aceasta se numeste litotritia extracorporeala cu unde de soc (litotritia ESWL), iar prin aceasta metoda calculii sunt sparti in mai multe bucati care trec mai apoi prin canal. In timpul acestei proceduri, undele de sunet de inalta energie sunt indreptate catre piatra. Pacientul este, cel mai probabil, sedat sau anesteziat general in timpul unei astfel de proceduri. Litotritia ESWL este cel mai frecvent utilizata pentru a sparge alte tipuri de calculi formati in organism, cum ar fi cei la rinichi sau la vezica.
Acest tip de interventie este o procedura minima invaziva si nu afecteaza alte structuri, cum ar fi limba si nervii adiacenti. Pietrele care sunt prezente pe lungimea canalului sunt indepartate endoscopic.
Dupa indepartarea chirurgicala a calculilor, pacientii pot ramane cu cicatrici in zona in care a fost deschis canalul. Pot exista riscuri de infectare si de formare a pietrelor dupa efectuarea interventiilor chirurgicale. De aceea, este intotdeauna important sa urmati sfaturile medicului si sa luati toate medicamentele, conform prescriptiei eliberate de catre specialist. Unii pacienti se pot confrunta cu paralizia, in cazurile in care glanda salivara este indepartata. De asemenea, pot fi afectate sensibilitatea la nivelul fetei si a limbii.
Daca aveti o infectie bacteriana in glanda, medicul va poate prescrie antibiotice pentru tratarea acesteia.
In majoritatea cazurilor, calculii din canalul salivar sunt indepartati fara complicatii. Daca aceste pietre sau infectii continua sa se dezvolte la nivelul canalelor salivare, medicul va poate recomanda indepartarea chirurgicala a glandelor afectate.
Deoarece exista multe alte glande salivare, veti produce in continuare suficienta saliva daca una dintre glande este indepartata. Cu toate acestea, aceste interventii chirurgicale prezinta riscuri mai mici sau mai mari. Anumiti nervi care controleaza diferite miscari faciale si productia de transpiratie trec prin sau se afla in apropierea glandele salivare majore. De aceea, este recomandat sa discutati cu medicul despre riscurile unor astfel de interventii chirurgicale.
Plantele care trateaza glandele salivare inflamate lucreaza in diferite moduri. Antiinflamatoarele pot ajuta la ameliorarea umflarii si a durerii. Plantele care ”curata” sistemul limfatic ajuta organismul sa lupte impotriva infectiilor si sa elibereze glandele infectate. Plantele analgezice pot atenua durerea. Luati legatura cu un specialist calificat pentru a primi sfaturi despre dozarea si prepararea ierburilor pentru tratarea glandelor salivare inflamate.
Carmazul (Phytolacca Americana) este o planta inalta perena, nativa in America de Nord. Specialistii in domeniu folosesc radacinile si fructele pentru a trata tulburari inflamatorii, cum ar fi reumatismul, mastita, amigdalele si oreionul. Planta este bogata in saponine, lignani si lectine si are actiune antiinflamatorie si antivirala. Daca optati pentru acest tip de tratament, asigurati-va ca pastrati dozele recomandate, deoarece aceasta planta medicinala poate fi otravitoare in doze mari.
Lipicioasa (cunoscuta tot sub forma populara drept turita), sau Galium aparine, este o mica planta perena cu frunze lipicioase si flori galbene mici. Vindecatorii traditionali folosesc partile superioare pentru a trata infectiile tractului urinar si glandele inflamate. Planta este bogata in tanini, flavonoizi si glicozide iridoide si are actiune antiinflamatorie. Specialistii sustin ca aceasta planta curata de minune sistemul limfatic si este utila in tratarea glandelor inflamate oriunde in organism. Lipicioasa are actiune anti-inflamatorie, care poate, de asemenea, ajuta la ameliorarea durerii. Cu toate acestea, planta poate avea efecte sedative. De aceea, nu este recomandat sa o consumati in combinatie cu alte produse care induc somnolenta.
Salcia, sau Salix spp., este un copac indelung utilizat ca analgezic pe baza de plante. Coaja sa contine salicortina, care se metabolizeaza in acidul salicilic din ficat. Efectele sunt similare cu ale aspirinei, care este o forma sintetica a acidului salicilic. Specialistii sustin ca salcia inhiba COX-2, o enzima implicata in raspunsul inflamator al organismului. In plus, salcia nu provoaca deranjamente ale stomacului. In plus, poate ajuta la reducerea inflamatiei si la ameliorarea durerii din gat cauzate de umflarea si infectarea glandelor salivare.
Litiaza salivara poate fi prevenita daca luati in considerare urmatorii pasi:
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…