Leptospiroza – transmitere, simptome, tratament, preventie

Leptospiroza este considerata cea mai frecventa zoonoza din lume. Milioane de oameni se infecteaza in fiecare an cu Leptospira interrogans, mai ales in sezonul cald, cand spirochetele prolifereaza in ape si soluri mlastinoase. Afla cum se manifesta leptospiroza, cum se transmite, ce categorii de persoane sunt expuse la infectare, cum se trateaza si ce masuri de prevenire sunt necesare.

Cuprins:

1. Ce este leptospiroza?
2. Cauze, transmitere, factori de risc
3. Semne si simptome de leptospiroza
4. Diagnostic
5. Cum se trateaza leptospiroza?
6. Masuri de prevenire pentru leptospiroza

Ce este leptospiroza?

Leptospiroza este o boala infectioasa provocata de o bacterie, care poate afecta atat animalele, cat si omul. Boala poate fi transmisa de la animal la om, motiv pentru care este numita zoonoza sau antropozoonoza. Apare ca urmare a expunerii la spirocheta Leptospira interrogans, fiind cunoscuta si sub denumirile: boala ingrijitorilor de porci, febra de namol, febra de 7 zile, febra ictero-hemoragica, icterul hemoragic sau icterul spirochetic. Leptospiroza la om a fost descoperita pentru prima data la sfarsitul secolului al XIX-lea, la muncitorii de la retelele de canalizare.

Desi apare in 30-50% din cazuri ca urmare a expunerii infectioase din mediul profesional, leptospiroza poate surveni si ca urmare a unor activitati sportive sau hobby-uri: inot, schi nautic, surf, caiac, pescuit, chiar si ciclism montan. Boala poate fi contractata si in expeditii in zone mlastinoase sau in tari tropicale, fiind endemica in aceste zone.

Epidemii de leptospiroza se pot declansa si in zone cu inundatii. Cazuri de leptospiroza se inregistreaza insa si in mediul urban, mai ales in randul copiilor, indeosebi in cartiere suprapopulate si afectate de inmultirea sobolanilor in canalizari si subsoluri. Se constata un caracter sezonier al bolii, fiind mai frecventa la sfarsitul si inceputul sezonului cald, respectiv august-septembrie si februarie-martie.

Cauze, transmitere, factori de risc

Leptospiroza este cauzata de bacteria Leptospira interrogans. Aceasta bacterie patogena este spiralata, mobila si foarte subtire, caracteristici care ii permit sa patrunda in organism la nivelul pielii si mucoaselor. La capetele microorganismului exista niste flagele in forma de croseta. Astfel, bacteria se inoculeaza cu usurinta in organism prin mici fisuri de la nivelul pielii sau prin mucoasa orala, nazala sau oculara. Rareori, leptospira reuseste sa se infiltreze chiar si prin pielea sanatoasa, nevatamata.

Cum se transmite leptospiroza la om?

Oamenii se infecteaza cu spirochete Leptospira prin contactul direct cu urina animalelor infectate sau cu ape/soluri contaminate cu urina. De asemenea, consumul de alimente sau apa contaminate se afla la originea leptospirozei.

Animalele care pot transmite leptospiroza sunt: sobolani, ratoni, castori, vulpi, mistreti, porci, caini, pisici, cai s.a. In general, animalele sunt rezervoare ale microorganismelor si pot elimina spirochetele, fara a avea forme clinice de boala. Leptospirele rezista mult in organismul animalelor, stabilind o relatie simbiotica. Leptospiroza la animale este de obicei subclinica.

De obicei, leptospiroza nu se transmite de la om la om. Este foarte rara transmiterea interumana. Omul reprezinta ultima veriga din lantul de transmitere a leptospirozei. In cazuri rare se descopera transmiterea leptospirozei de la mama la fat (in sarcina) sau in timpul alaptarii.

Factori de risc

Leptospiroza este mai frecventa la barbati decat la femei, acestia fiind majoritari in categoriile profesionale predispuse la boala. Profesiile la risc includ:

• fermierii;
• lucratorii din agricultura;
• muncitorii din abatoare;
• vanzatorii de carne;
• lucratorii din industria laptelui;
• veterinarii;
• vanzatorii din pet-shop-uri;
• lucratorii din industria piscicola;
• minerii;
• muncitorii din constructii si sisteme de canalizare (instalatori, vidanjori);
• militarii.

Majoritatea cazurilor apar in sezonul cald, cand leptospirele provenite de la animale supravietuiesc cel mai bine (peste 4 saptamani) in ape si soluri namoloase.

 

Semne si simptome de leptospiroza

Perioada de incubatie dureaza intre 2 si 12 zile (uneori pana la 4 saptamani). Spirochetele se inmultesc in tesuturi si in sange. Leptospiremia (circulatiei bacteriei in sange) conduce la afectarea organelor interne, in special ficatul si rinichii.

In functie de gravitatea bolii si de serotipul bacteriei, leptospiroza se poate manifesta prin simptome mai mult sau mai putin severe. In general, apar 2 faze ale infectiei.

Forme usoare

In prima faza, boala debuteaza brusc, cu febra inalta si simptome asemanatoare gripei sau racelii:

• dureri de cap,
• dureri musculare,
• frisoane,
• tuse,
• ochi inrositi,
• dureri abdominale,
• varsaturi,
• diaree,
• eruptie.

Forme severe

In a doua faza, dupa circa 7 zile, boala se amelioreaza, dar nu in toate cazurile. Aproximativ 10% dintre cei infectati dezvolta forme sistemice ale bolii. La doua zile de la ameliorarea simptomelor initiale, starea unor pacienti se agraveaza din nou. Leptospirele se pot localiza la nivelul meningelui, ficatului sau rinichilor. Cea de-a doua faza este cunoscuta sub numele de boala Weil, cauzata de serotipul ictero-hemoragic al leptospirei. Simptomele bolii Weil includ:

• febra,
• icter (piele ingalbenita),
• hemoragii cutanate, oculare, pulmonare,
• confuzie,
• oligurie,
• depresie,
• meningita,
• aritmii cardiace.

Cand leptospirele au ajuns la nivel renal, produc nefrita interstitiala si necroza tubulara, ducand in final la insuficienta renala. Afectarea hepatica consta in necroza lobulara si disfunctie hepatocelulara. Boala dureaza pana la cateva saptamani, iar in lipsa tratamentului se poate prelungi pana la cateva luni. Un procent mic de pacienti cu boala Weil evolueaza spre deces.

Diagnostic

Multe cazuri de leptospiroza sunt asimptomatice sau cu simptome usoare, autolimitate. Adesea sunt puse pe seama unei raceli, iar pacientii nu ajung la medic. De aceea, leptospiroza este considerata o boala subdiagnosticata si subraportata.

In cazurile severe de boala Weil, cele doua faze sunt sugestive pentru diagnosticul diferential. Diagnosticul de leptospiroza se stabileste prin:

• teste de laborator: hemoleucograma, VSH, fibrinogen, creatin-kinaza, amilaza serica, transaminaze, bilirubina, creatinina serica, uree serica;
• sumar de urina.

Testul care depisteaza anticorpii pentru lepstospiroza

Pentru confirmare se procedeaza la izolarea leptospirei in cultura sau testul microscopic de aglutinare (MAT). Microscopic agglutination test (MAC) este un test serologic considerat standardul de aur in diagnosticul leptospirozei. Prin acest test se depisteaza anticorpii pentru leptospira, insa acesta este relevant nu mai devreme de sfarsitul primei faze a bolii.

Se mai folosesc testul de hemaglutinare indirecta si testul ELISA pentru anticorpi IgM. De asemenea, se poate face examinarea la microscop a sangelui pe camp intunecat, unde pot fi vizualizate leptospirele. Dar specificitatea acestei examinari este scazuta din cauza unui numar mic de leptospire in lichidul analizat.

Testul PCR pentru leptospiroza are o valoare epidemiologica scazuta.

Cum se trateaza leptospiroza?

Tratamentul pentru leptospiroza include antibiotice precum: eritromicina, doxiciclina, penicilina, ampicilina, ceftriaxona, cefotaxim. Se administreaza la domiciliul pacientului, de la primele simptome ale bolii. Daca boala evolueaza spre o forma severa, pacientul trebuie internat intr-o sectie de boli infectioase, pentru tratament intravenos si reechilibrare volemica. In unele cazuri se poate ajunge la dializa renala ca tratament leptospiroza. De asemenea, pacientii cu insuficienta respiratorie vor avea nevoie de ventilatie mecanica.

Majoritatea pacientilor cu leptospiroza se recupereaza integral dupa tratamentul cu antibiotice. Dupa vindecarea infectiei, organismul capata imunitate pentru tulpina de leptospira care a cauzat boala.

Complicatii leptospiroza

In cazurile grave pot surveni complicatii: meningita, hemoragii severe, insuficienta respiratorie, insuficienta renala sau hepatica severa. Se poate ajunge la deces. O alta complicatie este reactia Jarisch-Herxheimer ca urmare a administrarii de penicilina.

In cazul gravidelor, leptospiroza poate duce la avort sau pierderea sarcinii.

Masuri de prevenire pentru leptospiroza

Riscul de infectare cu Leptospira interrogans poate fi limitat prin respectarea urmatoarelor masuri de preventie:

• Evitati inotul in ape improprii pentru scaldat, iazuri, rauri, bazine, posibil contaminate cu dejectii de la animale.
• Evitati mersul descult in zonele cu sol umed, lacuri, noroi.

• Folositi echipamente de protectie (cizme, salopete, ochelari de protectie, manusi) in cazul expunerii la ape/soluri contaminate.
• Purtati imbracaminte impermeabila si acoperiti-va eventualele leziuni ale pielii in cazul in care practicati sporturi in apa, drumetii, ciclism montan.
• Evitati pescuitul in zone posibil contaminate.
• Spalati-va mainile si fata imediat dupa terminarea muncii sau activitatii in zone posibil contaminate. Faceti dus dupa indepartarea echipamentului de protectie.
• Deratizati periodic subsolurile si anexele gospodaresti pentru a evita inmultirea rozatoarelor.
• Nu hraniti animalele de companie cu organe (bacteria Leptospira interrogans se localizeaza de obicei in rinichii animalelor).
• Nu atingeti animale moarte.

Profilaxia prin vaccinare

Leptospiroza la om nu poate fi prevenita prin vaccinare. Nu exista un vaccin leptospiroza pentru oameni.

In schimb, exista vaccinuri contra leptospirozei la animale. Dar sunt eficiente doar pentru anumite tulpini si pentru o perioada limitata.

Referinte:

https://www.cdc.gov/leptospirosis/index.html

https://www.nhs.uk/conditions/leptospirosis/

https://www.who.int/zoonoses/diseases/leptospirosis/en/