Guta – cauze, tratament si prevenire

Guta este data de un exces de acid uric in organism care duce la formarea unui depozit anormal de cristale  (cunoscute si sub numele de cristale de urat monosodic) in articulatii si tesuturi moi.

Cuprins:

1. Ce este guta?
2. Simptome
3. Cauze
4. Criza de guta
5. Cum este diagnosticata guta?
6. Tipuri de guta
7. Complicatii
8. Tratamentul gutei
9. Prevenirea gutei si a crizelor de guta

Ce este guta?

Guta este o forma de artrita care declanseaza crize spontane cu sensibilitate crescuta, durere intensa, roseata, senzatie de arsura si umflaturi (inflamatie) la nivelul unor articulatii. Degetul mare de la picior este cel mai adesea afectat, dar pot fi afectate si alte articulatii ale piciorului (genunchi, glezna), ale membrelor superioare (mana, incheietura mainii si cot) etc. Coloana vertebrala este rar afectata.

Simptome

Simptomele includ:

• durere articulara intensa – afecteaza in mod obisnuit articulatia mare a degetului mare de la picior, dar poate aparea in orice articulatie (alte articulatii frecvent afectate includ gleznele, genunchii, coatele, incheieturile si degetele);
• sensibilitate articulara;
• umflare in jurul articulatiei afectate;
• disconfort -dupa episodul de durere intensa, ulterior apare un disconfort articular ce poate dura de la cateva zile pana la cateva saptamani;
• inflamatie si roseata – articulatiile afectate devin umflate, calde si rosii;
• limitarea mobilitatii.

Aproape toti cei cu guta vor experimenta mai multe crize la un moment dat, de obicei in decurs de un an.

Cauze

Guta apare atunci cand cristalele de urat se acumuleaza in articulatii, provocand inflamatia si durerea intensa. Cristalele de urat se pot forma atunci cand in sange sunt niveluri ridicate de acid uric. Organismul produce acid uric atunci cand rupe purinele – substante care se gasesc in mod natural in corp. Purinele se gasesc si in anumite alimente, cum ar fi carnea, organele sau fructele de mare. Alte alimente favorizeaza, de asemenea, niveluri mai ridicate de acid uric, cum ar fi bauturile alcoolice, in special berea, si bauturile indulcite cu zahar din fructe (fructoza).

Acidul uric si cristalele de urat

In mod normal, acidul uric se dizolva in sange si trece prin rinichi in urina. Dar, uneori, fie organismul produce prea mult acid uric, fie rinichii elimina prea putin acid uric. Cand se intampla acest lucru, acidul uric se poate acumula, formand cristale de urat ascutite intr-un tesut comun sau inconjurator care provoaca durere, inflamatie si umflaturi.

Uratul monosodic este format din acid uric, un element chimic natural produs de organism. Acidul uric in cantitati mari (mai mult de 6,8 mg / dl) poate duce la formarea de cristale care se pot depune in articulatii si pot creste riscul de guta.

Acidul urinic provine si din degradarea naturala a ARN-ului si a ADN-ului (materialul genetic din celule). Alcoolul si anumite alimente contin cantitati mari de acid uric, in special carnea rosie si organele (cum ar fi ficatul si rinichii), unele crustacee etc.

Excesul de acid uric in sange

Cea mai frecventa cauza a gutei (aproximativ 90% dintre cazuri) este incapacitatea de a excreta eficient acidul uric prin urina. Aceasta incapacitate poate aparea din mai multe motive, in general din cauza unui defect genetic ceea ce duce la o reabsorbtie excesiva a acidului uric in rinichi – si, prin urmare, prea mult acid uric in sange. Cu toate acestea, un deficit de excretie a acidului uric poate aparea, de asemenea, din cauza medicamentelor, cum ar fi diureticele, aspirina etc.

Cei care consuma multa carne (si mai putine lactate) sau consuma multe bauturi alcoolice sunt mai predispusi la a dezvolta aceasta afectiune. Un istoric familial de guta poate fi un factor de risc pentru dezvoltarea acesteia, dar nu este cazul tuturor pacientilor.

Nivelul acidului uric din sange se poate astfel modifica in functie de:

• functia rinichilor (cu cat functia renala este mai mica, cu atat sunt mai mari nivelurile de acid uric);
• alimentatie;
• consumul de alcool;
• unele medicamente;
• nivelul de hidratare (consumul de apa);
• greutate si factorii de risc metabolic.

Factori de risc pentru dezvoltarea gutei

• obezitatea;
• prezenta altor afectiuni – insuficienta cardiaca congestiva, hipertensiune arteriala (tensiune arteriala crescuta), rezistenta la insulina, sindrom metabolic, diabet si insuficienta renala;
• unele medicamente, cum ar fi diureticele;
• consumul crescut de alcool;
• consumul crescut de alimente bogate in zahar;
• alimentatia bogata in purine – purinele sunt intalnite mai ales in carnea rosie, organe, fructe de mare, hamsii, sardine, midii, scoici, pastrav, ton.

Varsta cea mai frecventa de debut este de 40 – 60 de ani. Guta este destul de rara la femeile aflate inainte de menopauza. O teorie este ca estrogenul blocheaza schimbul anionic in rinichi, cauzand excretia a mai mult acid uric in urina, reducand astfel nivelul acidului uric din sange.

Criza de guta

Criza de guta se poate caracteriza prin doi factori: o crestere mare a nivelului de acid uric in organism sau a circulatiei cristalelor in articulatii, din cauza consumului de alcool. Un simptom al atacului sau crizei de guta acuta este inflamatia si durerea pe timp de noapte, care persista chiar 8-12 ore. Guta cronica se caracterizeaza prin mai multe crize si durere prelungita. Boala poate afecta foarte mult articulatiile si poate declansa pierderea mobilitatii. Guta poate avea trei faze principale: faza asimptomatica incipienta, guta acuta si guta cronica.

Criza de guta incepe cu roseata, umflaturi si dureri, de obicei la o singura articulatie. De obicei apare la degetul mare. Inainte de asta pot aparea senzatii de arsura, mancarimi si furnicaturi articulare cu 1-2 ore inainte de criza.

Medicamente pentru prevenirea atacurilor de guta:

• Alopurinol si febuxostat: pentru scaderea productiei de acid uric;
• Probenecid si lesinurad: pentru a creste excretia acidului uric;
• Pegloticaza: pentru a creste degradarea acidului uric;
• Colchicina: pentru a scadea capacitatea cristalelor de acid uric de a provoca inflamatii.

Cum este diagnosticata guta?

In mod ideal, diagnosticul se face prin identificarea cristalelor de acid uric in fluidul articular. Se poate indeparta lichidul din articulatie prin aspirarea acestuia cu un ac mic si trimis la un laborator pentru analiza. Trebuie analizat si un eventual istoric al pietrelor la rinichi.

Diagnosticul gutei se face in prezenta a 6 dintre cele 10 criterii enumerate mai jos:

• accelerarea rapida a inflamatiei;
• istoric anterior de inflamatie;
• criza de artrita la o singura articulatie;
• inrosire la nivelul unei articulatii;
• implicarea bazei degetului mare de la un picior;
• implicarea articulatiilor de la mijlocul piciorului;
• nivel crescut de acid uric in sange;
• testele cu raze X prezinta o umflare a articulatiilor;
• fluidul testat pentru infectie este negativ;
• testele imagistice prezinta modificari caracteristice ale gutei, inclusiv chisturi in os si eroziuni.

Guta se diagnosticheaza prin evaluarea simptomelor si a rezultatelor examinarii fizice, a testelor imagistice si a testelor de laborator. Problema poate fi diagnosticata numai in timpul unei crize atunci cand o articulatie este rosie, umflata si dureroasa si cand un test de laborator constata cristale de acid uric in articulatia afectata.

Tipuri de guta

Exista diferite etape prin care progreseaza guta si acestea sunt experimentate ca diferite tipuri de guta:

Hiperuricemie asimptomatica

Este posibil ca o persoana sa aiba niveluri ridicate ale acidului uric, fara niciun simptom manifestat. In acest stadiu, tratamentul nu este necesar, desi cristalele de urat sunt depozitate in tesuturi si produc daune usoare.

Guta acuta

Aceasta etapa apare atunci cand cristalele care au fost depuse incep brusc sa produca inflamatii acute si dureri intense. Acest atac brusc este denumit criza de guta si in mod normal va disparea. Crizele pot fi uneori declansate de stres, consum de alcool sau vreme rece.

Guta intercritica

Aceasta etapa este perioada dintre atacurile de guta acute. In acest interval, se depoziteaza in tesuturi si alte cristale de urat.

Guta tofacee cronica

In aceasta etapa s-au produs daune permanente in articulatii si rinichi. Pacientul poate suferi de artrita cronica si poate dezvolta particule mari de cristale de urat in zone mai reci ale corpului, cum ar fi articulatiile degetelor. Apare de obicei dupa o perioada de aproximativ 10 ani fara tratamentul adecvat administrat.

Pseudoguta

O problema care este usor de confundat cu guta este pseudoguta. Simptomele sunt foarte asemanatoare cu cele ale gutei. Diferenta majora dintre guta si pseudoguta este ca articulatiile sunt iritate de cristalele de fosfat de calciu si nu de cristalele de urat. Pseudoguta necesita tratament diferit fata de guta.

Complicatii

Persoanele cu guta pot dezvolta conditii mai severe, cum ar fi:

• Guta recurenta – crize persistente de guta (guta netratata poate cauza afectarea grava a articulatiilor);
• Guta avansata – guta netratata poate determina depunerea de cristale de urat sub piele in noduli numiti tofii gutosi, care se pot dezvolta in mai multe regiuni cum ar fi degetele, mainile, picioarele, coatele sau tendonul lui Ahile;
• Pietre la rinichi – cristalele de urat se pot acumula in tractul urinar al persoanelor cu guta, cauzand pietre la rinichi.

Tratamentul gutei

Medicamentele pentru guta pot fi utilizate pentru a trata atacurile acute si pentru a preveni atacurile viitoare. Medicamentele pot, de asemenea, sa reduca riscul de complicatii.

Medicamente pentru simptomele si efectele gutei

Medicamentele folosite pentru tratarea atacurilor acute si prevenirea atacurilor viitoare includ:

• Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) – acestea includ variante fara prescriptie medicala, ca ibuprofenul si naproxenul sodic, precum si cu prescriptie, mai puternice, cum ar fi indometacinul sau celecoxibul.
• Colchicina – este un tip de analgezic ce reduce durerea in guta, dar poate fi asociat cu efecte adverse ca greata, varsaturi si diaree, in special daca sunt administrate in doze mari. Colchicina este derivata dintr-o planta care a fost utilizata pentru tratarea gutei pentru mai mult de 2000 de ani. Ajuta la ameliorarea durerii si umflarea in crizele acute.
• Corticosteroizii – medicamentele cu corticosteroizi, cum ar fi prednisonul, pot controla inflamatia in guta si durerea. Corticosteroizii sunt in general utilizati numai la persoanele cu guta care nu pot lua nici medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, nici colchicina. Reactiile adverse ale corticosteroizilor pot include modificari ale dispozitiei, cresterea nivelului glicemiei si cresterea tensiunii arteriale.

Medicamente pentru prevenirea complicatiilor gutei

Daca aveti des atacuri de guta sau daca atacurile de guta sunt mai putin frecvente, dar foarte dureroase, medicul va poate recomanda medicamente pentru a reduce riscul complicatiilor legate de guta. Optiunile includ:

• Medicamente care blocheaza productia de acid uric – aceste medicamente sunt numite inhibitori de xantin oxidaza, inclusiv alopurinol si febuxostat, si reduc cantitatea de acid uric pe care organismul o produce, pentru a scadea astfel nivelul acidului uric din sange;
• Medicamente care favorizeaza eliminarea acidului uric – aceste medicamente, numite uricozurice, includ probenecid si lesinurad. Acestea imbunatatesc capacitatea rinichilor de a elimina acidul uric din corp.

Prevenirea gutei si a crizelor de guta

In timpul perioadelor fara simptome, unele recomandari privind dieta pot ajuta la protejarea impotriva crizelor viitoare. Diferite cercetari au aratat ca legumele bogate in purina, cerealele integrale, nucile, leguminoase si fructele mai putin zaharoase, cafeaua si suplimentele de vitamina C pot reduce riscul de guta, in timp ce carnea rosie, bauturile care contin fructoza si alcoolul cresc riscul.

Cresterea in greutate este un factor important de risc pentru aparitia gutei, in timp ce pierderea in greutate reduce riscul. Alimentele cu adaos de sirop de porumb bogat in fructoza ar trebui limitate deoarece fructoza contribuie la cresterea productiei de acid uric ca un efect secundar al catabolismului.

Optiuni farmacologice pentru prevenirea gutei cronice se administreaza doar la prescriptia medicului, si includ blocante ale canalelor de calciu si blocante ale receptorilor angiotensinei.

Dieta si simptomele gutei

O dieta specifica poate ajuta la scaderea nivelului de acid uric in sange. O dieta de acest tip nu este un remediu, dar poate scadea riscul atacurilor de guta recurente si incetineste progresul leziunilor articulare.

Iata care sunt sfaturile privind alimentatia in cazul gutei:

• Consumati multe lichide – consumati suficienta apa, evitati alcoolul si bauturile indulcite.
• Limitati sau evitati alcoolul – consumul de alcool poate favoriza riscul de aparitiei a gutei.
• Consumati suficiente lactate cu continut scazut de grasimi – produsele lactate cu continut scazut de grasimi pot avea rol protector impotriva gutei, fiind surse bune de proteine.
• Limitati consumul de carne rosie, organe si fructe de mare – o cantitate mica de astfel de alimente poate fi tolerata, dar nu trebuie sa consumati frecvent aceste alimente. Nu sunt indicate in exces deoarece contin purine. Sparanghelul, fasolea, alte leguminoase si ciupercile sunt, de asemenea, surse importante de purine, dar cercetarile sugereaza ca acestea nu declanseaza crize de guta si nu afecteaza nivelurile de acid uric.
• Mentineti-va la o greutate normala – adoptati un stil alimentar sanatos si un stil de viata activ pentru a ajunge sau pentru a va mentine la o greutate optima in functie de varsta, gen si inaltime.
• Evitati dietele cu un continut redus de carbohidrati (trebuie un consum moderat) – consumul scazut de carbohidrati inseamna ca organismul nu este capabil sa arda in mod adecvat depozitele de grasimi, ducand la eliberarea de substante numite cetone in sange. Aceasta crestere a cetonelor poate avea ca rezultat o afectiune numita cetoza care poate creste nivelul acidului uric in sange.

Referinte:
(1) Everything you need to know about gout, link: https://www.medicalnewstoday.com/articles/144827.php
(2) Diagnosis, Treatment, and Prevention of Gout, link: https://www.aafp.org/afp/2014/1215/p831.html
(3) Gout: Risk Factors, Diagnosis and Treatment, link: https://www.hss.edu/conditions_gout-risk-factors-diagnosis-treatment.asp
(4) Gout, link: https://www.cdc.gov/arthritis/basics/gout.html
(5) Gout, link: https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/4755-gout
(6) Gout, link: https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/gout/symptoms-causes/syc-20372897