Fractura de bazin – cauze, simptome, prim ajutor, tratament

Fractura de bazin sau fractura pelvina cuprinde un spectru larg de leziuni la nivelul pelvisului, care variaza ca gravitate si complicatii asociate.

Cuprins:

1. Ce este fractura de bazin? 
2. Fractura de bazin – clasificare
3. Cauze
4. Simptome
5. Masuri de prim ajutor
6. Diagnostic
7. Cum se trateaza fractura de bazin?
8. Evolutie si posibile complicatii
9. Sfaturi pentru prevenirea fracturii de bazin

Ce este fractura de bazin?

Fractura de bazin este un traumatism constand in discontinuitatea osului, care se produce in orice zona a bazinului osos si poate varia ca gravitate de la simplu la complex. Tipul de fractura este un rezultat al modului in care s-a realizat leziunea (prin impact sau compresiune), nivelul energiei implicate si duritatea oaselor.

Fractura de bazin constituie o urgenta medico-chirurgicala, pentru ca in zona pelvina sunt localizate principalele vase de sange si organe, iar o fractura la acest nivel poate provoca hemoragii sau leziuni unde tratamentul trebuie instituit de urgenta, in caz contrar viata pacientului putand fi in pericol.

 

Incidenta fracturilor de bazin nu este ridicata in randul adultilor. Conform Academiei Americane a Chirurgilor Ortopezi, fracturile pelvine avand doar 3% din totalul de fracturi. Insa este una dintre cele mai grave.

Fractura de bazin – clasificare

Cele mai cunoscute doua sisteme principale de clasificare a fracturilor de bazin sunt sistemul Tile (in functie de integritatea complexului sacro-iliac posterior si stabilitatea pelvisului) si sistemul Young (la care se adauga mecanismul prin care s-a produs fractura de bazin).

Clasificarea fracturilor de bazin dupa sistemul Tile (dezvoltat de Pennal si Tile)

Acest sistem imparte fracturile pelvine in:

• leziuni prin compresiune laterala
• leziuni prin compresiune antero-posterioara
• leziuni prin compresiune prin forfecare verticala.

In functie de nivelul de stabilitate a pelvisului, sistemul Tile imparte fracturile de bazin in trei tipuri:

• Tipul A – complexul sacro-iliac nu este afectat, iar la nivelul inelului pelvin apare o fractura stabila, care de cele mai multe ori nu necesita interventie chirurgicala.
  -tipul A1 – fracturi prin avulsie
  -tipul A2 –  fracturi stabile la nivelul osului iliac sau fracturi in care apare o deplasare minima a inelului pelvin
  -tipul A3 – fracturi transversale ale coccisului sau osului sacrum
• Tipul B – se caracterizeaza prin dislocarea partiala a complexului sacro-iliac, ca urmare a fortelor de rotatie interne si externe
  -Tipul B1: fracturi in “carte deschisa” (in cazul acestui tip de ruptura de bazin, forta impactului face ca bazinul sa semene cu o carte care a fost deschisa, de aici si denumirea)
  -Tipul B2: fracturi prin compresie laterala
  -Tipul B3: fracturi prin compresiune contralaterala (fracturi de tip “toarta de galeata”)
• Tipul C – intregul complex sacro-iliac este dislocat, in urma impactului ridicat al fortei traumatismului
  Tipul C1: fracturi unilaterale
  Tipul C2: fracturi bilaterale (pe o parte leziunea e de tip B, pe cealalta parte leziunea e de tip C)
  Tipul C3: fracturi bilaterale, in care leziunile din ambele parti sunt de tip C.

Clasificarea fracturilor de bazin dupa sistemul Young (dezvoltat de Young si Burgess)

Acest sistem de clasificare este o extindere a sistemului Tile, fiind mult mai des utilizat. Criteriile avute in vedere sunt tipul fortei impactului, severitatea, directia si instabilitatea leziunii.

• compresiunea antero-posterioara – rezulta in fracturi de tip carte deschisa
• compresiunea laterala – fracturile sunt posterioare ipsilaterale sau contralaterale
• forfecarea verticala – fractura de bazin cu deplasare verticala anterioara si posterioara sau de tip „toarta de galeata„
• fortele implicate combinate –  fracturi cu un pattern complex, rezultate in urma actiunii a doua forte diferite.

Cand se face referire la fractura de bazin (sau ruptura de bazin), cea mai comuna diferentiere este in functie de nivelul in care a fost afectata integritatea structurii inelului pelvin. Astfel, vorbim de fractura de bazin stabila, cand apare doar o ruptura la nivelul inelului pelvin, iar capetele oaselor fracturate sunt aliniate corespunzator. Cand ruptura de bazin este instabila, este vorba de cel putin doua fracturi ale inelului pelvin, iar capetele oaselor fracturate sunt deplasate.

Atat fracturile stabile, cat si cele instabile, pot fi impartite in fracturi inchise si fracturi deschise. Acestea din urma sunt mult mai periculoase, pentru ca tesuturile moi si pielea sunt strapunse de fragmente osoase, ceea ce implica un risc mai mare de hemoragii si infectii.

Fractura de bazin – cauze

Cauzele producerii unei fracturi de bazin variaza de la traumatisme severe pana la evenimente cu un impact mai mic, dar care apar pe fondul vulnerabil al sistemului osos al persoanelor in varsta. In functie de directia si magnitudinea fortei impactului, aceste fracturi pot fi usoare sau amenintatoare de viata.

Traumatisme cu impact energetic ridicat

Cele mai comune cauze ale fracturii de bazin sunt evenimentele traumatizante, cu un impact energetic ridicat, precum:

• accidentele rutiere (fie coliziunea unui autovehicul, motociclete, fie lovirea unui pieton de catre un autovehicul)
• caderea de la o inaltime ridicata (de pe o scara, de la etaj)
• accidentari in timpul practicarii unor sporturi de viteza mare (ski, ciclism montan, snowboard etc).

Densitatea osoasa scazuta

In cazul persoanelor varstnice, la care densitatea osoasa este scazuta din cauza osteoporozei, fracturile de bazin pot aparea si in urma caderii in timpul unor activitati simple, precum coborarea unor scari, iesirea din cada sau impiedicarea de obiecte. Acest tip de fracturi pelvine sunt in general stabile, in sensul ca se fractureaza un singur os si nu pun in pericol integritatea si stabilitatea inelului pelvin.

Alte cauze pentru fractura de bazin

In cazul atletilor adolescenti sau tineri poate aparea fractura prin avulsie, in care un fragment din osul ischion se desprinde din locul in care muschiul se ataseaza de os.

Fractura de bazin – simptome

O fractura de pelvis este de cele mai multe ori insotita de durere in zona pelvina, uneori si la nivelul soldului, durerea fiind exacerbata de miscarea soldului sau incercarea persoanei de a se deplasa. In functie de severitatea fracturii, pacientul poate sau nu sa se deplaseze singur. Pentru a ameliora durerea, tendinta e de a tine genunchiul sau soldul flexat intr-o pozitie care nu mai pune presiune pe zona afectata. De asemenea, la unii pacienti pot sa apara echimoze, hematoame, deformarea regiunii sau alte leziuni la nivelul soldului.

In ceea ce priveste simptomele leziunilor asociate pot sa apara:

• semne ale leziunilor genito-urinare si ginecologice – sangerare la nivelul meatului urinar, hematom la nivelul scrotului sau perineului, hematurie, anurie sau sangerare vaginala;
• semne ale unor leziuni intestinale sau rectale – durere in zona pelvina sau abdominala, sangerare rectala, aparitia ulterioara a peritonitei;
• semne ale leziunilor neurologice – slabiciune sau pierderea senzatiilor si reflexelor de la nivelul rectului sau perineului, incontinenta, retentie urinara.

Masuri de prim ajutor in fractura de bazin

In cazurile in care fracturile de bazin apar in urma unor accidentari severe, se anunta in primul rand serviciul de ambulanta. Daca persoana este intinsa si se suspecteaza o posibila fractura de bazin, aceasta nu trebuie miscata pana cand nu soseste echipajul medical, mai ales daca aceasta acuza dureri severe. Daca e posibil, persoana poate fi invelita cu o patura in zona pelvina, pentru a o mentine calda. Daca persoana este agitata si in miscare, o putem intreba daca resimte durere in piept, abdomen sau solduri. Daca durerea este localizata la nivel pelvin, este posibil sa sufere de o fractura de bazin, iar socul accidentului sa o impiedice sa simta, deocamdata, durerea la o intensitate ridicata. In acest caz persoana ar trebui linistita si convinsa sa ramana asezata pana ajunge echipajul medical.

Si in cazul fracturilor mai usoare este necesara prezentarea la camera de garda pentru ca un medic ortoped sa evalueze situatia si sa fie realizate testele necesare.

Fractura de bazin – diagnostic

Diagnosticul de fractura de bazin se pune in urma realizarii unei radiografii pelvine antero-posterioara, care in general arata aproximativ 90% din leziunile de la nivelul pelvisului. Radiografia este un test rapid, simplu si ieftin, dar in unele cazuri, cand radiografia nu ofera un diagnostic de certitudine sau este nevoie de un test cu o mai mare precizie, se realizeaza un examen CT (computer tomograf).

Computer tomograful este mult mai exact decat radiografia, avand capacitatea de a identifica fragmentele de os ale fracturii si alte posibile leziuni, atunci cand pacientul a suferit un traumatism cu un impact puternic.

Cum se trateaza fractura de bazin?

Instituirea tratamentului in cazul fracturii de bazin tine cont de cateva aspecte:

• tipul de fractura (stabila sau instabila)
• nivelul de deplasare al oaselor
• starea de sanatate generala a pacientului si leziunile asociate.

Tratamentul ortopedic (non-chirurgical)

In cazul fracturilor stabile, unde nu este prezenta deplasarea osului sau deplasarea este minima, tratamentul consta in imobilizarea la pat si administrarea de analgezice pentru durere.

In cazul fracturilor de bazin instabile, pentru a le stabiliza, se aplica o orteza pelvina cat de repede posibil, in cadrul serviciului de urgenta. Orteza in fractura de bazin are rolul de a scadea sau chiar stopa sangerarea. Ulterior, medicul ortoped evalueaza daca e necesara fixarea de suruburi externe sau fixarea interna a fracturii de bazin.

Tratamentul chirurgical

Fixarea de suruburi externe este o interventie chirurgicala, realizata sub anestezie, in care suruburi metalice lungi sunt inserate la nivelul oaselor, prin niste mici incizii facute prin piele si muschi. Fractura de bazin este astfel fixata, barele externe la care sunt atasate aceste suruburi actionand ca un cadru de fixare a oaselor in pozitia corecta.

Fixarea interna presupune o interventie chirurgicala deschisa, sub anestezie, prin care fragmentele osoase sunt repozitionate si fixate cu suruburi si placi care vor ramane permanent acolo. Este o interventie necesara in mai putine cazuri decat fixarea de suruburi externe, practicata mai ales in cazul unor grave fracturi multiple.

Fractura de bazin – recuperare

Ingrijirea pacientului cu fractura de bazin, dupa instituirea tratamentului, are in vedere managementul durerii si recuperarea mobilitatii.

In managementul durerii post interventie chirurgicala, chiar daca i se prescriu tratamente anti-durere (constand in general in medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau anestezice locale sub forma unor unguente pentru fracturi), e important ca pacientul sa inteleaga ca durerea face parte din procesul de vindecare.

In cele mai multe cazuri, daca nu exista contraindicatii, pacientii sunt incurajati sa inceapa sa faca miscare si exercitii pentru picioare cat de curand dupa ce osul s-a recuperat. Este vorba despre exercitii speciale, menite sa ii ajute sa isi recapete flexibilitatea si mobilitatea la nivelul soldului afectat. De asemenea, se pot prescrie sedinte de kinetoterapie, pentru o mai buna recuperare.

Pana la 3 luni sau pana la vindecarea completa, poate fi necesara folosirea unor carje, pentru a nu solicita zona afectata. Uneori carjele sau bastonul sunt necesare timp de mai multe luni, in cazul in care au fost afectati si muschii din zona pelvina, avand in vedere ca poate sa dureze pana la un an pana cand acestia isi redobandesc forta.

Fractura de bazin – evolutie si posibile complicatii

In general, evolutia fracturilor de bazin stabile este una favorabila. In cazul fracturilor instabile, aparute in urma unor traumatisme severe, prognosticul este mult mai rezervat. Pot aparea complicatii importante, precum hemoragii severe, afectarea organelor interne, infectii. Daca aceste complicatii nu sunt prevenite sau remediate, creste riscul de mortalitate.

In general, se considera ca riscul de deces in cazul fracturilor de bazin tine foarte mult de gradul de afectare a inelului pelvin. Fracturile de bazin in care inelul pelvin este fracturat au prognosticul cel mai sumbru.

Sfaturi pentru prevenirea fracturii de bazin

Intrucat cauza principala a fracturilor de bazin o reprezinta accidentele rutiere, masurile de preventie sunt cele recomandate pentru siguranta in trafic, atat pentru soferii de autovehicule si motociclete, cat si pentru pietoni. Evitarea caderilor de la inaltime, o alta cauza pentru fracturile de bazin, tin de respectarea normelor de protectia muncii la locul de munca (pentru a evita astfel accidentele de munca), dar si acordarea unei atentii sporite locurilor nesemnalizate sau cu un potential risc.

In cazul varstnicilor, instalarea osteoporozei duce la scaderea densitatii osoase si la deteriorarea tesutului osos, crescand semnificativ riscul de fracturi. La persoanele peste 60 de ani, 94% din totalul cazurilor de fracturi de bazin sunt asociate cu osteoporoza, conform unui studiu realizat pe populatia varstnica daneza.

Masurile de reducere a riscului de fracturi de bazin in acest caz tin de prevenirea caderilor:

• inlaturarea obiectelor din casa/din spatiile de acces, care pot fi cauza impiedicarii: firele, cablurile, cutiile, alte obiecte care obstructioneaza accesul;
• folosirea de protectii anti-alunecare in cada;
• curatarea imediata a lichidelor varsate pe jos;
• utilizarea incaltamintei adecvate pentru afara, in functie de vreme – evitarea tocurilor, platformelor inalte, pantofilor cu talpa alunecoasa cand afara e zapada/gheata pe jos;
• folosirea unui baston sau a carjelor, acolo unde este necesar.

 

Referinte:
Pelvic Fracture – https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK430734/
Pelvic Fractures – https://orthoinfo.aaos.org/en/diseases–conditions/pelvic-fractures/
Pelvic fractures – https://radiopaedia.org/articles/pelvic-fractures
Pelvic Fractures – https://patient.info/bones-joints-muscles/pelvic-fractures-leaflet
Pelvic Fractures – msdmanuals.com/professional/injuries-poisoning/fractures/pelvic-fractures
Increasing rates of pelvic fractures among older adults: The Netherlands, 1986–2011 – https://academic.oup.com/ageing/article/43/5/648/46680