Capusele sunt paraziti care pot transmite numeroase boli periculoase cauzate de virusuri, bacterii sau protozoare. Aflati din materialul urmator ce tipuri de capuse exista si cum ne ferim de ele.
De-a lungul vietii, fiecare om a fost intepat sau muscat macar o data, de o insecta sau un paianjen. Majoritatea muscaturilor provocate de aceste mici creaturi nu reprezinta o problema. De cele mai multe ori apar o umflatura mica si rosie si un pic de mancarime, insa totul trece repede. Cei muscati de o capusa, insa, trebuie sa fie foarte atenti.
Capusele sunt mici arahnide, acestea avand nevoie de sange pentru a-si completa ciclurile de viata complexe. Capusele sunt clasificate stiintific drept arahnide (o clasificare care cuprinde si paianjenii). Potrivit specialistilor, capusele au aparut inca de acum 90 de milioane de ani.
Capusele pot transmite o multime de boli diferite, unele dintre ele fiind grave. De obicei, tratamentul precoce este cheia pentru o recuperare completa si rapida. Asta inseamna ca trebuie sa stiti exact ce sa cautati daca sunteti muscati de o capusa.
Capusele nu sunt ca niste gandacei care te musca si apoi zboara sau fug. Odata ce au ajuns pe corp, acestea se instaleaza. Capusele gasesc rapid sursa de hrana, apoi isi infig capul in piele si incep sa se hraneasca. In plus, acestea raman acolo cateva zile.
Capusele nu zboara si nici nu sar, ci se atasaza de corpul gazdei prin contact fizic simplu.
Exista peste 800 de specii de capuse in intreaga lume, insa numai doua familii de capuse sunt cunoscute: Ixodidae (capuse dure) si Argasidae (capuse moi). Acestea sunt cele care transmit boli si afectiuni oamenilor. Capusele dure au un scut tare, pe spate, in timp ce capusele moi nu.
Capusele au un ciclu de viata complex, care cuprinde oua, larve, nimfe si capuse adulte de sex masculin si de sex feminin. Larvele, nimfele si adultii trebuie sa se hraneasca cu sange. De obicei, femelele adulte din specia capuselor dure sunt cele care provoaca cele mai multe muscaturi, deoarece masculii mor de obicei dupa imperechere. Capusele nu sar, nu zboara si nu cad, ci pur si simplu se deplaseaza pe pielea gazdei. Desi unele larve prefera anumite gazde, majoritatea capuselor de varsta adulta se atasaza de multe tipuri diferite de animale, dar si de oameni. Larvele sunt foarte mici (mai putin de 1 mm si dispun de sase picioare), in timp ce nimfele au aproximativ 3 mm si opt picioare, iar adultii sunt cei mai mari si dispun de opt picioare.
La noi, cea mai intalnita este capusa comuna (Ixodes ricinus). Aceasta este o capusa din familia ixodidelor (Ixodidae), fiind raspandita in Europa, Africa de Nord si Rusia Centrala.
Desi capusele mor in cele din urma daca nu se hranesc cu sange, exista o multime de specii care pot supravietui si un an sau mai mult fara sange. Capusele dure tind sa ataseze de gazda si sa se hraneasca ore intregi. Boala se transmite, de obicei, aproape de sfarsitul unei mese, dupa ce capusa devine plina de sange. Poate dura cateva ore inainte ca aceasta arahnida sa transmita agentii patogeni. Capusele moi se hranesc de obicei mai putin de o ora, iar boala Lyme poate fi transmisa in mai putin de un minut. In unele cazuri, muscaturile capuselor moi dau nastere unor dureri puternice.
Aceste arahnide sunt transmitatori (vectori) de boli pentru oameni si animale. Acestea pot transmite anumite afectiuni la mai multe gazde. Unele pot provoca adevarate dezastre care au si implicari economice, cum ar fi febra Texas (babesioza bovina) la bovine, care poate ucide anual pana la 90% dintre vaci. Capusele actioneaza ca vectori atunci cand microbii din saliva si din gura lor intra in pielea si in sangele gazdei.
Exista numeroase denumiri cunoscute pentru capuse (de exemplu, capusa de caine, capusa de caprioara, capusa africana, capusa neagra si capusa alba), iar aceste denumiri apar si in literatura stiintifica. Cu toate acestea, cea mai intalnite denumire este de capusa „rosie”, folosita de catre oameni pentru a descrie o capusa care tocmai s-a hranit cu sange.
Capusele ne pot da boala Lyme Borrelioza sau boala Lyme apare din cauza infectiei cu o bacterie transmisa prin muscatura de capusa din familia Ixoidea. Ea este prezenta si in tara noastra. Bacteria se transmite de la capuse la oameni direct sau prin intermediul animalelor.
In anul 1975, o curioasa epidemie a fost descrisa in oraselul Old Lyme din Connecticut, SUA. Studiile efectuate in aceasta populatie au aratat ca suferinta, care urma sa fie cunoscuta in literatura medicala ca boala de Lyme, este cauzata de o infectie cu o bacterie – Borrelia burgdorferi – transmisa prin muscatura capuselor din familia Ixoidea. Pe masura ce a devenit mai bine cunoscuta, s-a dovedit ca boala apare in mai multe tari, printre care si Romania.
Rezervorul natural de infectie este reprezentat de doua specii de animale larg raspandite, caprioarele si soarecii de camp. Capusele, care paraziteaza aceste animale, pot musca accidental oamenii, carora le transmit astfel infectia.
Cum capusele vietuiesc si se inmultesc vara, in zonele cu vegetatie bogata, cum ar fi fanetele salbatice si liziera padurilor, omul devine vulnerabil in cadrul activitatilor recreeative din timpul verii:
Muscatura de capusa infectata este singura cale de transmitere a bolii la om, calea directa si transmiterea prin alte insecte care se hranesc cu sange (de exemplu tantarii) fiind exclusa.
Infectarea la domiciliu este insa posibila, in cazul cand, de exemplu, un caine de companie a fost muscat de insecta si aceasta ajunge la om dupa ce s-a desprins din pielea animalului.
In cele mai multe cazuri, atacul insectei vectoare ramane necunoscut, in principal pentru ca muscatura nu produce durere, capusa se poate desprinde si uneori este atat de mica incat trece neobservata. Aceste situatii ingreuneaza mult recunoasterea bolii, care incepe la 1-4 saptamani dupa acest eveniment si care, astfel, devine greu de evocat.
Cel mai probabil, nu veti simti nimic, deoarece muscatura nu doare si, de obicei, nu produce mancarime. Deoarece capusele sunt de cele mai multe ori foarte mici, este posibil sa nu le vedeti. La inceput, capusa ar putea arata ca o pata de murdarie. Pe masura ce se hraneste, se umfla si astfel poate fi mai usor de observat.
In schimb, boala Lyme (sau borelioza) poate avea urmari si manifestari grave.
Boala are numeroase si variate manifestari, incat bolnavii ajung sa primeasca atentie din partea mai multor specialitati medicale. Primul care vede cazul este de obicei reumatologul, pentru ca durerile si inflamarea articulatiilor, insotite de febra, oboseala si dureri musculare sunt simptomele de inceput. Diagnosticul in acesta faza nu este dificil, dar depinde de constiinciozitatea examenului medical, care ar putea recunoaste momentul infectiei, de exemplu imprejurarea expunerii sau chiar muscatura de capuse.
In 70-80% din cazuri, muscatura este inca vizibila sub forma unui punct rosu, daca este cautata cu grija. In plus, in jurul ei se dezvolta de-a lungul catorva zile sau saptamani o roseata care se intinde sub forma unui cerc, asa numitul eritem migrator. Acum boala poate fi tratata cu cel mai mare success. Uneori, pentru acest lucru poate fi suficienta o singura doza de antibiotic.
Daca insecta a ramas in piele, trebuie extrasa, pentru ca exista o relatie intre gravitatea infectiei si durata in care acesta a ramas atasata.
Bolnavii trebuie sa stie ca se interzice aplicarea oricarei substante sau arderea cu chibritul, singura modalitate acceptabila fiind extragerea prin tragere verticala cu o penseta fina, cu prinderea insectei cat mai aproape de cap, evitarea “stoarcerii” abdomenului sau a rasucirii.
Dupa 1-4 luni, boala Lyme intra in ceea ce se numeste faza de diseminare, in care artrita si eruptia cutanata persista, dar se adauga simptome din partea sistemului nervos si eventual a inimii. Acum, bolnavul poate ajunge la oricare dintre specialitatile care se ocupa cu acesta patologie si diagnosticul este din ce in ce mai dificil, daca medicul nu recunoaste momentul infectant. Exista insa o metoda la care poate recurge si aceasta este cercetarea anticorpilor anti-Borrelia prin metode speciale (ELISA sau Western blot).
In stadiul tardiv, care se instaleaza dupa cateva luni, bolnavii pot avea un tablou de artrita, miocardita, nevrita periferica sau manifestari neuropsihice, uneori grave si aparent de neinteles.
Tratamentul bolii Lyme are success cu atat mai mare cu cat este aplicat mai devreme. Infectia este sensibila la antibiotice, cum ar fi doxicilina si unele cefalosporine, care se administreaza in functie de gravitate. Nu exista inca un vaccin eficace.
Pentru a trata toate muscaturile de capusa, in primul rand trebuie curatat locul respectiv si apoi poate fi aplicata o crema cu antibiotic. In cazul in care locul muscaturii dezvolta mancarime, se recomanda preparate care contin dipenhidramina. Acest medicament poate fi aplicat direct pe piele pentru a ameliora mancarimea sau poate fi administrat oral sub forma de tablete. Acesta este de obicei singurul tratament necesar.
Cu toate acestea, anihilarea agentilor patogeni transmisi de capusa la om depinde de alti factori, cum ar fi tipul de capusa, durata in care arahnida a stat atasata si simptomele dezvoltate de pacient. Tratamentul specific se bazeaza pe identificarea agentului patogen transmis. De exemplu, pot fi prescrise antibiotice orale pacientilor care traiesc intr-o zona in care boala Lyme este endemica (este specifica unei anumite regiuni). In cazul unor simptome mai grave, antibioticele pot fi administrate intravenos, iar pacientul trebuie sa fie spitalizat. Pentru a acorda cel mai bun tratament, specialistii trebuie sa determine mai intai tipul patogenului care a fost transmis pacientului (de exemplu, speciile de bacterii Borrelia). Abia apoi este recomandat tratamentul specific menit sa combata agentul patogen.
Cei care sunt amatori de activitati estivale in aer liber pot sa se protejeze prin cateva precautiuni relativ simple: evitarea zonelor silvice sau a celor cu ierburi inalte in lunile de risc maxim (mai-iulie), imbracaminte protectoare, pulverizarea acesteia cu repelente de tipul permetrinei, inspectia atenta a pielii la terminarea drumetiei etc.
Acaricidele sunt substante chimice care ucid capusele si acarienii. Mai nou, aceste pesticide pot fi aplicate si pe animalele de casa prin intermediul unor tuburi. De asemenea, acaricidele pot fi pulverizate si pe suprafete mari de teren pentru a combate populatiile de capuse si acarieni. Indepartarea gunoaielor si a periilor din zonele in care oamenii traiesc si muncesc poate reduce expunerea la capuse.
Purtati imbracaminte care sa tina capusele la distanta daca petreceti mult timp in zone in care acestea sunt raspandite. Asigurati-va ca animalele de companie nu au fost muscate. Daca acest lucru s-a intamplat, capusele trebuie indepartate cu mare grija.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…