Sindromul Pica – simptome si cauze

Citeste mai multe despre sindromul Pica – ce simptome pot fi asociate, care sunt cauzele posibile, ce complicatii pot fi date de ingestia anumitor produse nonalimentare si metode de tratament.

Cuprins:

1. Ce inseamna sindromul Pica?
2. Simptome
3. Care sunt cauzele?
4. Cum este diagnosticata boala Pica?
5. Care sunt complicatiile asociate sindromului Pica?
6. Tratament

Ce inseamna sindromul Pica?

Boala Pica este considerata o tulburare psihica din categoria tulburarilor alimentare sau de comportament alimentar. Implica ingestia repetata a anumitor substante nenutritive – precum var, nisip, lut, pamant, plastic, gheata, fire de par, chibrituri arse, creta, sapun etc. Pica se dezvolta adesea la persoanele cu anumite probleme de sanatate mentala, dar nu toate persoanele cu acest sindrom au o afectiune mentala. Problema aceasta este, de asemenea, mai frecventa la copii si femeile insarcinate. Retineti ca se distinge de consumul persistent de alte substante neobisnuite, cum ar fi orez crud sau paste nefierte. Este important de retinut ca diagnosticul se pune doar dupa varsta de 2 ani, deoarece multi copii mici pana la aceasta varsta au obiceiul de a baga in gura diferite obiecte straine.

Simptome

Simptomul principal al acestui sindrom este ingestia de produse care nu sunt comestibile si nutritive. Este diferit de comportamentele normale ale bebelusilor si copiilor mici care duc diferite obiecte in gura. Cei cu boala Pica vor incerca in mod constant sa consume produse nealimentare. Produsele nealimentare ingerate de persoanele cu sindrom Pica pot sa includa murdarie, hartie, pamant, lut, creta, gheata, nisip, fire de par, mucuri de tigara, fasii de vopsea uscata, lana, lipici, fecale, pudra de talc etc. Persoanele cu Pica vor consuma in mod regulat produse nealimentare. Comportamentul trebuie sa continue cel putin o luna pentru a fi clasificat drept boala Pica.

Persoanele cu Pica pot dezvolta, de asemenea, o gama larga de alte simptome, inclusiv:

• probleme dentare, deteriorarea dintilor si chiar dinti rupti;
• greata, dureri de stomac, diaree, constipatie;
• deficiente nutritive;
• blocaje intestinale;
• sange in scaun;
• intoxicatii;
• infectii cauzate de germenii sau parazitii care patrund in organism din produsul nealimentar inghitit.

Efectele acestea sunt de fapt consecinte ale consumului de produse nealimentare. Simptomele au o gama larga, dar toate sunt legate de impactul produselor nealimentare care sunt ingerate. Simptomele apar ca urmare a continutului toxic sau otravitor, precum si a bacteriilor din produsele nealimentare care sunt ingerate.

Care sunt cauzele?

Nu exista o singura cauza pentru sindromul Pica. Cele mai frecvente cauze pentru Pica includ:

• sarcina;
• anumite tulburari de dezvoltare;
• anumite probleme mentale;
• norme culturale care considera anumite substante nealimentare ca fiind sacre sau ca avand proprietati vindecatoare;
• carente nutritive.

Desi debutul poate aparea la orice varsta, cel mai frecvent apare in copilarie. Pica pare sa fie mai frecventa in randul femeilor insarcinate si copiilor cu probleme de dezvoltare. Apare adesea impreuna cu alte tulburari, cum ar fi tulburarea din spectrul autist, tulburarea obsesiv-compulsiva si tulburarea cu deficit de atentie/hiperactivitate. In unele cazuri, o deficienta de fier, zinc sau alt nutrient poate fi asociata cu Pica. De exemplu, anemia, de obicei din cauza deficitului de fier, poate fi cauza de baza pentru Pica la femeile insarcinate. Poftele neobisnuite pot fi un semn ca organismul incearca sa reinnoiasca nivelurile scazute de nutrienti.

In anumite cazuri, persoanele cu anumite probleme de sanatate mentala, cum ar fi schizofrenia si tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC), pot dezvolta Pica drept mecanism de adaptare. Unii oameni pot fi atrasi pur si simplu de texturile sau aromele anumitor produse nealimentare. Motivatia de a consuma aceste substante nealimentare variaza la persoanele cu Pica. Unii indivizi raporteaza o pofta din cauza gustului sau consistentei. Altii raporteaza nevoia de stimulare orala, iar alte persoane descriu Pica drept o forma de comportament auto-linistitor.

Cum este diagnosticata boala Pica?

Nu exista niciun test pentru boala Pica. Medicul va diagnostica aceasta afectiune pe baza istoricului si a mai multor factori. Uneori pot fi facute anumite teste de sange pentru a depista diferite carente nutritive. Pentru a trata Pica in sine, medicul trebuie sa identifice mai intai de ce persoana are pofta de produse nealimentare. Acest lucru de obicei implica evaluarea istoricului medical pentru a intelege orice simptome sau factori de risc. Se pot face si teste de sange pentru a verifica deficitele nutritionale.

Se pot analiza, de asemenea, comportamente de stimulare senzoriala, cum ar fi mestecarea articolelor nealimentare, daca o persoana intelege sau nu ca aceste articole nu sunt comestibile, precum si convingerile culturale privind ingestia acelor produse nealimentare.

Conform Manualului de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mintale (DSM-5), sunt necesare patru criterii pentru un diagnostic de boala Pica:

• consumul persistent de substante nealimentare persista pe o perioada de cel putin o luna;
• consumul de substante nealimentare este inadecvat nivelului de dezvoltare al individului (de aceea, Pica nu poate fi diagnosticata la copiii mai mici de 2 ani, deoarece la varste mai mici, faptul ca cei mici duc diferite obiecte nealimentare in gura este considerat normal din punct de vedere al dezvoltarii);
• comportamentul alimentar nu face parte dintr-o practica sustinuta cultural;
• tipul de substante nealimentare care sunt ingerate se schimba adesea in functie de varsta unei persoane si de disponibilitatea articolelor nealimentare.

Daca o substanta nenutritiva este consumata pentru a suprima pofta de mancare la o persoana cu anorexie nervoasa, nu se poate pune diagnosticul de Pica. Au aparut si diferiti termeni pentru a specifica diferitele substante care sunt consumate in boala Pica. De exemplu, „geofagia” inseamna ingestia de argila si „coprofagia” inseamna ingestia de fecale. Doua comportamente alimentare inrudite care nu se califica drept Pica au si termeni: „pagofagia” se refera la ingestia de gheata si „amilofagia” este ingestia de amidon, cum ar fi amidonul de porumb si pastele nefierte.

Care sunt complicatiile asociate sindromului Pica?

Unele produse consumate in caz de Pica, precum consumul de gheata, prezinta putine riscuri pentru sanatate atunci cand alimentatia generala este relativ normala. Cu toate acestea, alte tipuri de alimente nenutritive consumate pot pune viata in pericol. De exemplu, consumul de bucati de vopsea uscata este periculos – mai ales atunci cand aceste bucati de vopsea provin din cladiri mai vechi, unde vopseaua poate contine plumb.

Astfel, consumul anumitor produse nealimentare poate duce uneori  la probleme grave. Aceste conditii pot include:

• leziuni ale dintilor;
• probleme digestive, ulcere etc.;
• blocaje intestinale;
• intoxicatii, ca otravirea cu plumb;
• infectii parazitare;
• sufocare.

Pica poate fi asociata cu riscuri medicale semnificative in functie de substantele ingerate si de cat de sever este comportamentul. Metalele grele precum plumbul, pot fi toxice. Pica poate duce la probleme si blocaje in tractul gastrointestinal sau leziuni care necesita interventie chirurgicala. Pica poate duce, de asemenea, la alte probleme, inclusiv paraziti intestinali, otravire, sufocare, probleme respiratorii.

Tratament

Nu exista un tratament larg acceptat pentru Pica. Interventiile actuale pentru a aborda Pica includ tratamente pentru cauze si complicatii. Interventiile chirurgicale pot fi necesare atunci cand produsele ingerate cauzeaza complicatii, dar nu abordeaza simptomele de baza. Suplimentele nutritive precum fierul pot fi utilizate in caz de deficiente nutritionale subiacente.

Pentru adultii cu Pica, terapia cognitiv-comportamentala (TCC) poate fi o tehnica utila. Un astfel de tratament se poate concentra pe a ajuta persoana sa-si schimbe gandurile cu privire la consumul de produse nealimentare si sa schimbe comportamentul, inlocuindu-l cu alta strategie de coping. La femeile insarcinate, Pica poate disparea de la sine dupa nastere. Este esential ca femeile insarcinate cu Pica sa reziste tentatiei de a consuma produse nealimentare pentru a evita afectarea sanatatii fatului. Rata de succes pentru tratamentul bolii Pica variaza destul de mult, in functie de cauzele care stau la baza si de orice factori asociati.

 

Referinte:
(1) https://www.webmd.com/mental-health/mental-health-pica
(2) https://www.eurekaselect.com/article/97302
(3) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK532242/
(4) https://familydoctor.org/condition/pica/
(5) https://www.msdmanuals.com/home/mental-health-disorders/eating-disorders/pica