Sindromul de tunel tarsian este o afectiune cauzata de suprasolicitarea gleznei si piciorului, care genereaza presiune si inflamatie asupra nervului tibial posterior. Aflati mai multe despre tratamentul si simptomele de sindrom de tunel tarsian din materialul urmator.
Sindromul de tunel tarsian apare atunci cand nervul tibial posterior, care se intinde de-a lungul interiorului gleznei si al talpii, este comprimat si deteriorat, provocand inflamatii.
Afectiunea este de obicei cauzata de o suprasolicitare continua a piciorului si a gleznei, care poate aparea in urma mersului, alergarii, statului excesiv sau al unor exercitii fizice intense.
Sindromul poate aparea, de asemenea, brusc, in urma producerii unor leziuni traumatice sau spontan, fara niciun motiv clar.
Pacientii cu sindrom de tunel tarsian prezinta unul sau mai multe dintre urmatoarele simptome:
Pacientii simt aceste simptome, de obicei, pe interiorul gleznei si / sau pe partea inferioara a labei piciorului. In cazul unora, poate aparea un singur simptom izolat si intr-un singur loc. La alte persoane, simptomele se pot extinde catre calcaie, partea arcuita a talpii, degetele de la picioare si chiar la gamba.
Uneori, simptomele sindromului apar brusc. Ele sunt adesea provocate sau agravate de suprasolicitarea piciorului, care poatea aparea in urma statului prelungit in picioare, a mersului pe jos si a exercitiilor fizice intense.
Este important sa cautati tratament precoce daca apar oricare dintre simptomele sindromului de tunel tarsian. Daca nu este tratata, starea avanseaza si poate provoca deteriorarea permanenta a nervilor. In plus, simptomele de sindrom de tunel tarsian pot fi confundate cu ale altor afectiuni. De aceea, medicii trebuie sa evalueze clar semnele, astfel incat sa stabileasca un diagnostic corect si sa initieze un tratament adecvat.
Sindromul de tunel tarsian apare in urma exercitarii unei presiuni anormale pe un nerv de la nivelul piciorului. De cele mai multe ori este cauzat de alte afectiuni. Sindromul de tunel tarsian poate afecta pe oricine, indiferent de varsta. Cu toate acestea, exista unii factori care cresc foarte mult riscul de a dezvolta aceasta afectiune.
Cei mai frecventi factori de risc sunt:
Daca banuiti ca aveti sindromul de tunel tarsian, mergeti la medic pentru a descoperi cauza si pentru a stabili un plan de tratament, astfel incat starea sa nu se agraveze. Medicul va poate trimite mai departe catre un chirurg ortoped sau catre un podiatru.
In timpul vizitei, specialistul va va intreba cum au aparut si evoluat simptomele. Apoi, va va examina piciorul si glezna, cautand caracteristici fizice care ar putea indica sindromul de tunel tarsian. De asemenea, ar putea efectua un test Tinel, care implica atingerea usoara a nervului tibial. Daca simtiti furnicaturi sau durere ca urmare a acestei presiuni asupra nervului tibial, acest lucru indica faptul ca suferiti de sindrom de tunel tarsian.
De asemenea, medicul poate recomanda si alte teste pentru a descoperi cauza de baza a problemei. Printre aceste teste se numara electromiografia, care poate detecta disfunctia nervului. De asemenea, poate fi efectuata si o rezonanta magnetica (RMN) in cazul in care medicul suspecteaza ca sindromul de tunel tarsian a fost provocat de o formatiune osoasa sau de alta natura.
Simptomele sindromului de tunel tarsian trebuie evaluate si tratate intotdeauna din timp de catre doctor. Primul tratament acordat presupune repaus, gheata, compresie si mentinerea piciorului la un nivel mai ridicat.
De asemenea, medicamentele antiinflamatoare nonsteroidiene (sau AINS), cum ar fi acetaminofenul sau ibuprofenul, pot ameliora simptomele si pot imbunatati starea pacientului. Daca situatia este mai grava sau cronica, medicii recomanda variante de tratament mai agresive, cum ar fi dispozitive de corectare, terapii si, in unele cazuri, operatie.
Cele mai cunoscute metode de a gestiona si trata sindromul de tunel tarsian sunt:
Cel mai simplu si mai rapid mod de a reduce inflamatia oriunde in corp este sa incetati activitatea si sa evitati presiunea pe zona afectata. Durata de odihna a piciorului depinde in mare masura de gravitatea simptomelor. In cazul formelor mai usoare, odihna poate insemna inlocuirea alergarii cu inotul. Daca situatia este mai grava, pacientul trebuie sa evite complet exercitiile si activitate fizica.
Puteti reduce inflamatia aplicand o punga cu gheata acoperita cu o compresa de tifon sau un prosop. Punga poate fi aplicata pe interiorul gleznei si piciorului timp de 20 de minute. Cel mai bine este sa tineti piciorul ridicat in acest timp. Acest lucru poate fi repetat de mai multe ori pe zi, insa trebuie sa existe pauze de cel putin 40 de minute intre reprize.
Folositi materiale de compresie si tineti piciorul mai sus de nivelul inimii pentru a reduce fluxul de sange la picior si, implicit, inflamatia. Infasurati piciorul intr-o manseta si sprijiniti-l pe o perna in timp ce stati intins si in timp ce dormiti.
Printre acestea se numara ibuprofenul si acetaminofenul.
In cazurile grave, in special cele produse in urma unor leziuni fizice la nivelul nervului, poate fi necesara o atela care sa restrictioneze complet miscarea, facilitand astfel vindecarea nervului, articulatiei si a tesuturilor inconjuratoare.
Daca pacientul are dureri foarte mari sau invalidante, specialistul poate injecta direct in nerv medicamente antiinflamatoare, cum ar fi corticosteroizii si anestezicele locale.
Podiatrii pot confectiona incaltaminte si insertii specializate care sustin talpa si limiteaza miscarile care pot irita si mai mult nervul inflamat si tesuturile din jur. Incaltamintea speciala poate, de asemenea, sa previna pronatia (sau inclinarea prea pronuntata spre interior a piciorului).
In unele cazuri, puteti incerca sa purtati incaltaminte si sosete mai largi pentru a reduce presiunea din jurul piciorului.
De multe ori, exercitiile de kinetoterapie pot ajuta la reducerea simptomelor sindromului de tunel tarsian pe termen lung. Exercitiile vizeaza intinderea lenta si intarirea tesuturilor conjunctive, mobilizarea nervului tibial si deschiderea spatiului articular din jur pentru a reduce compresia.Alte tipuri de terapie fizica utilizate in caz de sindrom de tunel tarsian sunt: terapia cu ultrasunete, acupunctura, terapia manuala.
In cele din urma, medicul poate recomanda operatia pentru a trata cazurile foarte grave sau cronice de sindrom de tunel tarsian care nu raspund la nicio alta forma de terapie medicala sau fizica.
Dupa ameliorarea simptomelor, este esentiala efectuarea exercitiilor de intarire pentru a preveni problemele, cum ar fi pronatia. Aceste probleme pot agrava simptomele. Cele mai eficiente exercitii recomandate pentru pacientii cu sindrom de tunel tarsian sunt:
Sindromul de tunel tarsian are tendinta sa provoace durere in interiorul gleznei si in partea inferioara a picioarelor, desi poate afecta si degetele si gambele picioarelor. Aceasta afectiune este similara cu sindromul de tunel carpian, in care un nerv este presat intr-un spatiu ingust, asemanator unui tunel.
Cele mai frecvente simptome ale sindromului de tunel tarsian sunt:
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…