Sarea iodata poate fi un atentat la sanatate, afirma o multime de specialisti in nutritie. Insa cat de adevarat este acest lucru? Aflati daca sarea iodata este benefica sau periculoasa pentru sanatate din materialul urmator.
Exista sanse mari sa gasiti o cutie de sare iodata in orice bucatarie. Unii oameni prefera, de exemplu, sa consume sare de mare iodata. Desi este un aliment de baza in multe gospodarii, exista o multime de confuzii cu privire la ce este de fapt sarea iodata si daca este sau nu o parte necesara a dietei.
Iodul este un mineral intalnit in mod obisnuit in fructele de mare, produsele lactate, cereale si oua. In multe tari este combinat cu sarea de masa pentru a preveni deficienta de iod.
Glanda tiroida foloseste iodul pentru a produce hormoni tiroidieni. Acestia ajuta la repararea tesuturilor, regleaza metabolismul si sustin cresterea si dezvoltarea corespunzatoare. Hormonii tiroidieni joaca, de asemenea, un rol direct in controlarea temperaturii corpului, tensiunii arteriale si ritmului cardiac.
In afara de rolul sau esential in sanatatea tiroidei, iodul poate juca un rol principal si in alte cateva aspecte ale sanatatii. De exemplu, potrivit studiilor de laborator si pe animale, acesta poate influenta direct functia sistemului imunitar. Intre timp, alte studii au descoperit ca iodul poate ajuta la tratarea bolii fibrochistice mamare, o afectiune caracterizata de formarea unor noduli noncancerosi la san.
Definitia sarii iodate este destul de clara. Sarea la care s-a adaugat iod a primit denumirea de sare iodata. Iodul este un mineral esential care se gaseste doar in cantitati mici in organism, doar intr-o mana de alimente precum fructele de mare, produsele lactate, oua si legume. Intrucat iodul nu este produs in organism in mod natural si se gaseste doar in unele alimente, iodul este adaugat la sarea de masa pentru a asigura o doza mai concentrata. Acest lucru este realizat artificial cu scopul de a evita deficientele de iod care pot provoca anumite probleme precum gusa. Iodul este important pentru ca stimuleaza activitatea glandei tiroide de a produce hormoni. Acestia ajuta la repararea tesuturilor, regleaza metabolismul si favorizeaza cresterea si dezvoltarea copiilor.
Pentru a explica diferenta intre sarea iodata si sarea obisnuita, ar trebui sa le analizati la nivel chimic. Ambele tipuri de sare au acelasi gust, arata la fel si au texturi identice. Cu toate acestea, sarea iodata contine iodat de potasiu, dar si dextroza si unii agenti antiaglomeranti. Acesti aditivi trebuie adaugati, deoarece, altfel, iodura de potasiu se poate evapora sau poate provoca aglomerare.
Principalul beneficiu al sarii iodate este faptul ca le asigura oamenilor cantitatea de iod necesara organismului. Administrat in cantitati sigure, iodul este un element necesar pentru mentinerea starii normale de sanatate. Dezavantajul este ca nu se gaseste in mod normal in alimentatie. Acest mineral poate fi, insa, adaugat la un aliment obisnuit fara a-i modifica gustul, aceasta fiind o modalitate usoara de a consuma iod prin alimentatie.
Raspunsul principal la intrebarea ”de ce este sarea iodata” este: pentru ca astfel poate fi prevenita gusa cauzata de deficienta de iod. Ba mai mult, iodul ajuta, de asemenea, la combaterea altor simptome mai putin cunoscute ale deficientei de iod, cum ar fi problemele tiroidiene, privirea incrucisata, surditatea, chisturile mamare si tulburarile de dezvoltare.
Cunoscand toate aceste beneficii ale sarii iodate, v-ati putea intreba de ce unele companii sau fabrici mai produc sare fara iod. Sarea neiodata nu este fabricata pentru ca iodul este periculos sau are gust diferite. In schimb, sarea fara iod este cautata, in principal, doar de persoanele care doresc sa puna muraturi sau sa faca saramura. Iodul se poate oxida si poate da o tenta inchisa, dar inofensiva, alimentelor in timp, iar oamenii doresc sa pastreze aspectul initial al alimentelor. De asemenea, puteti utiliza sare normala in orice situatie in care ati folosi sare iodata. Desi nu contine iod, sarea neiodata asigura aportul de sodiu de care avem nevoie pentru a mentine echilibrul de apa si electroliti in interiorul corpului.
Studiile arata ca aportul de iod peste valoarea zilnica recomandata este in general bine tolerat. De fapt, limita maxima de iod este de 1.100 micrograme, ceea ce inseamna echivalentul a 6 lingurite (24 grame) de sare iodata, in conditiile in care fiecare lingurita contine 4 grame de sare.
Cu toate acestea, nu se recomanda consumul excesiv de sare, fie ca este iodata, fie ca nu. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) recomanda ca adultii sa consume mai putin de 5 grame de sare pe zi.
Prin urmare, veti depasi nivelul sigur de sare cu mult inainte de a depasi doza zilnica recomandata de iod.
Consumul excesiv de iod poate fi cauzat de aportul de alimente, vitamine si medicamente care contin iod si a administrarii de suplimente cu iod.
Acestea fiind spuse, mai multe studii au raportat ca sarea iodata poate fi consumata in siguranta, riscul de efecte secundare adverse fiind minim pentru populatia generala, chiar si in doze de aproape sapte ori mai mari decat valoarea zilnica recomandata.
Multe persoane sunt expuse riscului de deficienta de iod. Din pacate, multe persoane din intreaga lume prezinta un risc crescut de a dezvolta deficienta de iod. Aceasta este considerata o problema de sanatate publica in 118 tari si se crede ca peste 1,5 miliarde de persoane sunt expuse riscului.
Deficientele de micronutrienti precum iodul sunt tot mai frecvente in anumite zone, in special in regiunile in care sarea iodata nu se gaseste sau nivelul de iod din sol este scazut. De fapt, se estimeaza ca aproximativ o treime din populatia Orientului Mijlociu risca sa dezvolte deficienta de iod. Aceasta afectiune este intalnita in mod frecvent si in zone precum Africa, Asia, America Latina si anumite parti ale Europei.
In plus, anumite grupuri de persoane sunt mai predispuse la a dezvolta deficienta de iod. De exemplu, femeile insarcinate sau care alapteaza prezinta un risc mai mare de deficienta, deoarece au nevoie de mai mult iod.
Veganii si vegetarienii prezinta, de asemenea, un risc mai mare. In cadrul unui studiu au fost analizate alimentatiile a 81 de adulti si s-a constatat ca 25% dintre vegetarieni si 80% dintre vegani aveau deficienta de iod, comparativ cu doar 9% dintre cei cu diete mixte.
O deficienta de iod poate provoca o lista lunga de simptome care pot fi usor incomode, grave sau chiar periculoase. Printre cele mai frecvente simptome se numara gusa, un tip de umflatura care apare la nivelul gatului.
Glanda tiroida foloseste iod pentru a produce hormoni tiroidieni. Insa, atunci cand organismul nu are suficient iod, tiroida trebuie sa compenseze si sa produca si mai multi hormoni. Din aceasta cauza, celulele tiroidei se inmultesc si cresc rapid, lucru care provoaca aparitia gusei.
O scadere a nivelului hormonilor tiroidieni poate duce si la alte efecte adverse, cum ar fi caderea parului, oboseala, cresterea in greutate, pielea uscata si sensibilitatea crescuta la frig.
Deficitul de iod poate cauza probleme grave si la copii si la femeile insarcinate. Nivelurile scazute de iod pot provoca leziuni ale creierului si probleme severe in timpul procesului de dezvoltare mentala la copii. Mai mult, se poate asocia si cu un risc mai mare de avorturi si nastere mortala.
In 1917, medicul David Marine a inceput sa efectueze experimente care sa demonstreze ca suplimentele cu iod pot reduce cazurile de gusa. Dupa 1920, multe tari de pe glob au inceput sa adauge iod la sarea de masa, in efortul de a preveni deficienta de iod.
In anumite parti ale lumii, introducerea sarii iodate a fost incredibil de eficienta in eliminarea deficientei. Inainte de anii ’20, pana la 70% dintre copiii din anumite zone ale Statelor Unite aveau gusa.
Doar o jumatate de lingurita (3 grame) de sare iodata pe zi este suficienta pentru a va satisface necesarul zilnic de iod. Acest lucru face ca utilizarea sarii iodate sa fie una dintre cele mai usoare metode de a preveni deficienta de iod, fara a fi nevoie sa faceti alte modificari majore in alimentatie.
Exista si pacienti pentru care sarea iodata este contraindicata. Cei mai multe dintre acestia sunt varstnici cu afectiuni cardiace, de cele mai multe ori hipertensiune. De aceea, ei trebuie sa reduca aportul de sare la jumatate sau chiar mai mult. Drept urmare, scade si aportul de iod.
De asemenea, un consum mare de iod poate creste riscul de disfunctie tiroidiana la anumite grupuri de persoane, cum ar fi fetusii, nou-nascutii, varstnicii si la cei cu afectiuni tiroidiene preexistente.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…