Sarcoidoza este o boala caracterizata prin cresterea unor grupuri mici de celule inflamatorii (granuloame) oriunde la nivelul corpului. Aflati din materialul urmator care sunt cauzele, simptomele si tratamentul pentru sarcoidoza.
Sarcoidoza este o boala autoimuna cronica definita printr-o acumulare anormala de celule inflamatoare (granuloame), care pot aparea in orice parte a corpului, cum ar fi in:
In 90% din cazuri, sarcoidoza afecteaza plamanii (sarcoidoza pulmonara). Boala este mai frecventa la populatia de culoare si la persoanele de origine scandinava. Femeile sunt afectate mai frecvent decat barbatii. Apare in principal la indivizi intre 20 si 40 de ani, desi se poate manifesta si la copii sau la varstnici.
Cauzele sarcoidozei sunt necunoscute. Boala poate sa apara brusc si sa dispara. Sau poate sa se dezvolte treptat si sa continue sa produca simptome care vin si se duc, uneori pe viata.
Pe masura ce sarcoidoza progreseaza, in tesuturile afectate apar particule microscopice cu o forma specifica de inflamatie, numite granuloame. In majoritatea cazurilor, aceste granuloame dispar, fie cu, fie fara tratament. In cele cateva cazuri in care granuloamele nu se vindeca si dispar, tesuturile tind sa ramana inflamate si se cicatrizeaza.
Cauza sarcoidozei este necunoscuta, dar cercetarile suspecteaza ca este o reactie a sistemului imunitar la ceva ce a fost inhalat de catre un anumit individ sau la ceva cu care acest a venit in contact.
In aceasta boala, celulele T helper, un tip de leucocite care protejeaza corpul de boala, par a fi hiperreactive, producand un exces de celule inflamatoare. Aceasta acumulare de celule modifica peretii alveolari, bronsici si ai vaselor de sange, scazand transferul oxigenului din plamani in sange.
Acest raspuns celular pronuntat, localizat, este, de asemenea, insotit de aparitia in plamani a citokinelor, despre care se crede ca influenteaza procesul bolii. Acestea includ:
Deoarece o serie de boli pulmonare apar in urma infectiilor tractului respirator, specialistii incearca sa descopere daca un virus poate fi implicat in dezvoltarea sarcozidozei.
In cadrul unor studii, genele de citomegalovirus (CMV), un virus cunoscut pentru ca provoaca aparitia bolii, au fost introduse in limfocite si a fost studiata expresia genelor virale. S-a descoperit ca produsul unei gene CMV a fost capabil sa activeze gena in macrofagele alveolare responsabile de producerea interleukinei-1.
Intrucat se constata ca nivelurile de interleukina-1 cresc in macrofagele alveolare ale pacientilor cu sarcoidoza, acest lucru sugereaza ca anumite gene virale pot spori productia de componente inflamatorii asociate cu sarcoidoza.
Oricine poate dezvolta sarcoidoza, insa exista anumiti factori care pot creste riscul de boala, iar printre acestia se numara:
Se crede ca afectiunea este in prezent asociata cu un raspuns anormal al sistemului imunitar. Nu se stie daca tulburarea imuna este declansata de:
In general, in cele mai multe cazuri, sarcoidoza apare brusc si se vindeca in mod natural, adesea fara ca pacientul sa stie sau sa faca ceva pentru a o trata. Unii pacienti cu sarcoidoza au ramas cu leziuni pulmonare permanente. La 10% -15% dintre pacienti, sarcoidoza poate deveni cronica.
Atunci cand granuloamele sau fibroza afecteaza grav functia unui organ vital, cum ar fi plamanii, inima, sistemul nervos, ficatul sau rinichii, sarcoidoza poate fi fatala. Acest lucru se intampla la 1% pana la 5% dintre cazuri. Unii oameni sunt mai expusi riscului decat altii. Nimeni nu stie de ce.
Nimeni nu poate prezice cum va progresa aceasta afectiune la fiecare pacient in parte. Simptomele pe care le are pacientul, rasa din care provine si constatarile medicului pot oferi unele indicii. De exemplu, aparitia brusca a simptomelor generale, cum ar fi pierderea in greutate sau starea generala de rau, inseamna ca evolutia bolii va fi relativ scurta si usoara. Dispneea si, eventual, leziunile pielii indica de cele mai multe ori ca sarcoidoza va fi cronica si severa.
Semnele si simptomele sarcoidei variaza in functie de organele afectate. Sarcoidoza se dezvolta uneori treptat si produce simptome care dureaza ani de zile. Alteori, simptomele apar brusc si dispar la fel de repede. Multe persoane cu sarcoidoza nu au simptome, astfel incat boala este descoperita, uneori, numai atunci cand este efectuata o radiografie toracica dintr-un cu totul alt motiv.
Sarcoidoza afecteaza cel mai adesea plamanii si poate cauza probleme pulmonare, cum ar fi:
Sarcoidoza poate provoca probleme ale pielii, care pot include:
Sarcoidoza poate afecta ochii fara a provoca simptome, asa ca este important ca ochii sa fie verificati in mod regulat. Cand apar semne si simptome oculare, acestea pot include:
Semnele si simptomele legate de sarcoidoza cardiaca pot include:
Sarcoidoza poate afecta, de asemenea, metabolismul calciului, sistemul nervos, ficatul si splina, muschii, oasele si articulatiile, rinichii, ganglionii limfatici sau orice alt organ.
In cazul afectarii sistemului nervos, granuloamele sarcoide pot aparea la creier, maduva spinarii si nervii faciali si optici. Paralizia faciala si alte simptome de afectare a nervilor necesita tratament imediat cu medicamente, cum ar fi administrarea de doze mari de cortizon.
Persoanele care sufera de sarcoidoza pot dezvolta si o depresie care nu are nicio legatura cu activitatea bolii si care apare, partial, din cauza unei functionari deficitare a sistemului imunitar.
Printre alte simptome se pot numara si eruptiile rosii ale eritemului nodos, in special pe picioare. Adesea, acestea sunt insotite de artrita la nivelul gleznelor, coatelor, incheieturilor si mainilor. Eritemul nodos dispare, de obicei, insa alte probleme ale pielii pot persista.
Sarcoidoza poate fi dificil de diagnosticat, deoarece boala produce de cele mai multe ori putine semne si simptome in stadiile incipiente. Cand acestea apar, pot imita semnele altor tulburari.
Pentru a pune un diagnostic, in primul rand, medicul va va examina fizic si va discuta despre simptomele pe care le aveti. De asemenea, specialistul va va asculta cu atentie inima si plamanii, va verifica daca ganglionii limfatici prezinta umflaturi si va examina fiecare leziune a pielii.
Analizele de diagnosticare pot fi de ajutor pentru a exclude alte afectiuni si pentru a determina care dintre sistemele organismului pot fi afectate de sarcoidoza.
De asemenea, medicul poate propune efectuarea unei biopsii, interventie in cadrul careia este extras un mic tesut dintr-o parte a corpului, considerata a fi afectata de sarcoidoza. Aceasta procedura este efectuata pentru a cauta granuloamele frecvent prezente in cadrul acestei afectiuni. De exemplu, biopsiile pot fi luate de pe piele, daca pacientul prezinta leziuni ale pielii sau din plamani si ganglionii limfatici, daca este necesar.
Nu exista niciun remediu pentru sarcoidoza. Insa, in multe cazuri, boala dispare de la sine. Persoanele care nu prezinta simptome ale afectiunii sau acestea sunt usoare nici nu au nevoie de tratament. In functie de gravitatea si amploarea starii pacientului, specialistii determina daca si ce tip de remediu este necesar.
Daca simptomele sunt severe sau daca functionarea unui organ este amenintata, pacientilor li se recomanda tratamente medicamentoase. Printre acestea se pot numara:
Aceste medicamente antiinflamatoare puternice reprezinta, de obicei, prima optiune de tratament pentru sarcoidoza. In unele cazuri, corticosteroizii pot fi aplicati direct pe zona afectata, prin intermediul unei creme pentru leziunile cutanate sau prin intermediul unor picaturi de ochi.
Medicamente precum metotrexatul si azatioprina reduc inflamatia prin suprimarea sistemului imunitar.
Hidroxiclorochina poate fi utila pentru tratarea leziunilor cutanate si a nivelurilor ridicate de calciu din sange.
Aceste medicamente sunt utilizate de obicei pentru a trata inflamatia asociata cu artrita reumatoida. Ele pot fi, de asemenea, utile in tratarea sarcoidozei care nu a raspuns la alte tipuri de tratamente.
De asemenea, exista si alte medicamente care pot fi utilizate pentru a trata simptome sau complicatii specifice.
In functie de simptome sau de complicatii, pot fi recomandate si alte tratamente. De exemplu, puteti apela la fizioterapie pentru a reduce oboseala si pentru a imbunatati forta musculara. De asemenea, reabilitarea pulmonara poate fi o solutie pentru reducerea simptomelor respiratorii, in timp ce un stimulator cardiac implantat sau un defibrilator pot fi de ajutor in cazul aritmiilor cardiace.
Este important sa mergeti la medic in mod regulat, chiar daca nu aveti nevoie de tratament.
Medicul va va monitoriza simptomele, va determina cat de eficient este tratamentul si va verifica eventualele complicatii aparute. Monitorizarea poate presupune efectuarea unor teste regulate, in functie de starea pacientului. De exemplu, pot fi efectuate radiografii toracice regulate, analize de laborator si urina, EKG-uri si examene ale plamanilor, ochilor, pielii si oricarui alt organ implicat. Acest lucru, dar si ingrijirea, pot fi necesare pe toata durata vietii.
Transplantul de organe poate fi luat in considerare daca sarcoidoza a afectat grav plamanii, inima sau ficatul.
Pe langa tratament, urmatoarele sfaturi de auto-ingrijire pot fi de mare ajutor:
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…
Vezi comentariile
Multumim! Acest material este cel mai complet si mai bine explicat (pe intelesul oricarei persoane, nu numai al specialistilor).