Penicilina este unul dintre primele antibiotice descoperite, care se utilizeaza si in prezent pentru a trata anumite infectii bacteriene. Aflati mai multe despre ce este penicilina, cand si cum se administeaza, care pot fi reactiile adverse si contraindicatiile.
Penicilinele reprezinta un grup de medicamente antibacteriene (betalactamine) care ataca o gama larga de bacterii. Au fost primele medicamente de acest tip pe care le-au folosit doctorii. Descoperirea si fabricarea penicilinelor au schimbat fata medicinei, deoarece aceste medicamente au salvat milioane de vieti. Inainte de introducerea antibioticelor, nu existau tratamente eficiente pentru infectiile cauzate de bacterii, cum ar fi pneumonia, tuberculoza, gonoreea sau febra reumatica. Dar descoperirea accidentala a medicamentului la sfarsitul anilor 1920 a creat o noua era a medicinei.
Penicilina a fost imediat declarata un ”medicament minune” pentru capacitatea sa de a salva vieti si de a trata eficient o varietate de boli infectioase. Astazi, exista multe tipuri naturale si sintetice de penicilina, care sunt utilizate pentru a trata o gama larga de afectiuni. Cu toate acestea, unele tulpini de bacterii au devenit rezistente la penicilina si alte antibiotice, ceea ce face ca aceste infectii sa fie mai dificile si uneori imposibil de tratat.
Ciupercile Penicillium sunt sursa de penicilina pe care oamenii o pot lua pe cale orala sau prin injectare.
Printre exemplele de antibiotice care contin penicilina se numara:
Alexander Fleming, profesor de bacteriologie din Londra, este cel care a descoperit penicilina in 1928. Revenit din vacanta, a inceput sa-si curete laboratorul murdar si a observat ca unele vase Petri care contin bacterii Staphylococcus fusesera contaminate cu un mucegai, Penicillium notatum, care prevenise dezvoltarea normala a bacteriilor. Fleming a obtinut un extract din mucegai, dandu-i agentului sau activ denumirea de „penicilina”. Profesorul a stabilit ca extractul a ucis multe tipuri de bacterii daunatoare.
„Cand m-am trezit dimineata, pe 28 septembrie 1928, cu siguranta nu mi-am propus sa revolutionez toata medicina descoperind primul antibiotic, sau ucigasul de bacterii, din lume. Dar cred ca exact asta am facut”, a scris mai tarziu Fleming despre descoperirea lui.
Laboratorul lui Fleming nu dispunea de resurse pentru a-si dezvolta pe deplin descoperirea intr-un medicament utilizabil. Timp de mai bine de un deceniu, alti oameni de stiinta au incercat sa purifice penicilina, insa nu au reusit.
Apoi, in 1939, Howard Florey, profesor de patologie la Universitatea Oxford, a citit lucrarea lui Fleming in British Journal of Experimental Pathology. Florey si colegii sai au fost capabili sa purifice penicilina si sa-i testeze eficacitatea pe animale inainte de a efectua un prim studiu pe om. Pe 12 februarie 1941, Albert Alexander a primit prima doza de penicilina, conform American Chemical Society (ACS). In doar cateva zile, tratamentul a inceput sa-l vindece pe Alexander de o infectie care ii putea pune viata in pericol. Din pacate, echipa lui Florey a ramas fara medicamente inainte ca Alexander sa fie vindecat complet, iar acesta a murit.
Un an mai tarziu, a fost produsa suficienta penicilina pentru a trata cu succes urmatorul pacient. Anne Miller, pacienta la Spitalul New Haven din Connecticut, a suferit un avort spontan si a dezvoltat o infectie care a dus la septicemie. Penicilina a anihilat infectia din corpul lui Miller.
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, penicilina a fost produsa in masa si folosita pentru tratarea infectiilor la soldatii raniti si bolnavi. Potrivit specialistilor, infectiile au ucis mai multi soldati in razboi decat ranile de lupta. Descoperirea penicilinei a scazut rata de deces din cauza pneumoniei bacteriene la soldati de la 18% la 1%.
In 1945, Alexander Fleming, Howard Florey si Ernst Chain, colegul lui Florey, au primit Premiul Nobel pentru fiziologie sau medicina pentru descoperirea penicilinei utilizate pe scara larga ca antibiotic.
Penicilina este administrata pacientilor care dezvolta infectii cauzate de bacterii. Printre tipurile de infectii bacteriene care pot fi tratate cu penicilina se numara pneumonia, faringita streptococica (infectia cu streptococi a gatului), meningita, sifilis si gonoree. De asemenea, poate fi folosita si pentru prevenirea infectiilor dentare. Ca antibiotic, penicilina ucide bacteriile sau le impiedica sa creasca si sa se inmulteasca. Medicamentul functioneaza atacand enzimele care formeaza peretii celulari ai bacteriilor.
Penicilina impiedica bacteriile sa sintetizeze peptidoglicanul, o molecula din peretele celular care ii ofera peretelui forta de care are nevoie pentru a supravietui in corpul uman. Medicamentul slabeste foarte mult peretele celular si face ca bacteriile sa moara, iar astfel oamenii se pot vindeca de o infectie bacteriana.
Mai exact, atunci cand o bacterie se inmulteste, se deschid mici gauri in peretii ei celulari, pe masura ce celulele se divid. Peptidoglicanele nou produse apoi umplu aceste gauri pentru a reconstrui peretii.
Penicilinele blocheaza elementele proteice care leaga peptidoglicanele intre ele. Acest lucru impiedica bacteria sa inchida gaurile din peretii ei celulari.
Deoarece concentratia de apa a lichidului inconjurator este mai mare decat cea din interiorul bacteriei, apa trece prin gaurile din celula si bacteria explodeaza.
Pentru a trata diversele tipuri de infectii, medicii folosesc diferite tipuri de penicilina. Printre aceste tipuri de penicilina se numara amoxicilina, ampicilina, augmentinul, penicilina G si penicilina V.
Luati penicilina exact asa cum v-a fost prescris. Nu luati acest medicament in cantitati mai mari sau nu luati mai mult decat va recomanda doctorul.
Cel mai important este sa urmati instructiunile de pe eticheta sau pe cele oferite de medic. De asemenea, este recomandat sa nu luati acest medicament pe stomacul gol.
Pentru a fi siguri ca penicilina isi va face efectul asupra afectiunii, medicii pot solicita efectuarea unor analize de sange periodice. De asemenea, poate fi nevoie de testarea functiei rinichilor sau a ficatului. De aceea, este important sa nu ratati nicio vizita programata la medic.
Agitati bine suspensia orala (lichidul) chiar inainte de a masura o doza. Pentru a fi siguri ca obtineti doza potrivita, masurati lichidul cu o lingura sau o cana speciala de masurare, nu cu o lingura normala. Daca nu aveti un dispozitiv de masurare a dozei, adresati-va farmacistului.
Luati acest medicament pe toata durata de timp prescrisa de medic. Acest lucru este necesar pentru ca simptomele se pot ameliora inainte ca infectia sa fie complet tratata. Un alt aspect important de stiut este ca penicilina nu trateaza o infectie virala, cum ar fi banala raceala sau gripa. Nu oferiti acest medicament unei alte persoane, chiar daca aceasta are aceleasi simptome ca voi.
Penicilina poate influenta intr-un mod neobisnuit rezultatelor anumitor teste medicale. Spuneti-i unui medic care va trateaza ca folositi penicilina.
Depozitati comprimatele de penicilina (penicilina pastile) la temperatura camerei, departe de umiditate, caldura si lumina. Pastrati penicilina injectabila intr-un frigider, dar feriti-o de inghet. Aruncati lichidul care nu a fost utilizat in 14 zile dupa ce a fost amestecat in farmacie.
Luati doza respectiva imediat ce va amintiti. Daca se apropie timpul pentru urmatoarea doza, sariti peste doza ratata si luati medicamentul la urmatoarea ora programata in mod regulat. Nu luati mai multe medicamente pentru a compensa doza ratata.
Solicitati asistenta medicala de urgenta in cazul in care credeti ca ati administrat prea multe medicamente. Printre simptomele de supradozaj se numara confuzia, modificarile de comportament, eruptiile cutanate severe, urinarea mai putina decat de obicei sau crizele (lesin sau convulsii).
Unii oameni sunt alergici la penicilina. Acest tip de alergie este o reactie anormala a sistemului imunitar la acest antibiotic. Printre semnele si simptomele frecvente ale alergiei la penicilina se numara urticaria, eruptiile cutanate si mancarimea. Una dintre reactiile severe este anafilaxia, o conditie care poate pune viata in pericol si care afecteaza mai multe sisteme ale corpului.
Este necesar un diagnostic precis cand se suspecteaza ca alergia la penicilina reprezinta cel mai bun tratament in viitor. Alte antibiotice, in special cele cu proprietati chimice similare cu ale penicilinei, pot produce, de asemenea, reactii alergice.
Aproximativ 10% dintre oameni raporteaza o alergie la penicilina, insa cifra reala este mai aproape de 1% si doar aproximativ 0,03 % dezvolta reactii alergice care pot pune viata in pericol.
Contrar credintei populare, nu persoana dezvolta rezistenta la penicilina, ci bacteria in sine. Bacteriile traiesc printre noi de miliarde de ani. In tot acest timp, au indurat medii si temperaturi extreme si, drept urmare, sunt foarte adaptabile. De asemenea, se regenereaza foarte rapid, reusind sa se modifice genetic relativ rapid in cadrul unei populatii.
Utilizarea excesiva si gresita a antibioticelor contribuie la dezvoltarea rezistentei la antibiotice. De fiecare data cand o persoana ia antibiotice, majoritatea bacteriilor sunt ucise, insa cateva tulpini de bacterii rezistente la medicamente sunt lasate sa creasca si sa se multiplice. Acest lucru inseamna ca utilizarea frecventa a antibioticelor poate creste numarul de bacterii rezistente la medicamente in organism.
Din acest motiv, antibioticele trebuie utilizate numai pentru tratarea infectiilor bacteriene si nu trebuie prescrise pentru infectii virale, cum ar fi racelile, gripa, cele mai multe dureri in gat, bronsita si multe tipuri de infectii ale sinusurilor si urechii.
Cele mai intalnite efecte secundare ale administrarii penicilinei sunt:
Efectele secundare mai putin frecvente sunt:
Reactiile adverse rare sunt:
Desi penicilina este folosita pe tot mapamondul, pot aparea unele probleme sau contraindicatii, ca in cazul oricarui medicament:
Persoanele care alapteaza pot transmite copilului cantitati mici de penicilina. Acest lucru poate duce la aparitia reactiilor alergice la copii, diaree, infectii fungice si eruptii cutanate.
Penicilinele pot interfera cu anumite medicamente. Din aceasta cauza, este vital sa discutati cu medicul inainte de a lua penicilina.
Unele peniciline, cum ar fi carbenicilina, piperacilina si ticarcilina pot agrava problemele de coagulare preexistente.
Penicilinele pot interfera cu pastilele anticonceptionale, crescand riscul unei sarcini nedorite.
Persoanele cu fibroza chistica sunt mai predispuse la febra si eruptii cutanate atunci cand iau piperacilina.
Persoanele cu boli renale au un risc crescut de a suferi efecte secundare.
Metotrexatul perturba dezvoltarea celulelor, fiind un medicament care poate trata mai multe afectiuni, cum ar fi leucemia si unele boli autoimune. Penicilinele impiedica organismul sa elimine acest medicament, ceea ce poate duce la complicatii severe.
Unele tablete mai puternice, masticabile de amoxicilina contin niveluri ridicate de aspartam pe care organismul le transforma in fenilalanina. Acest lucru este periculos pentru persoanele care sufera de fenilcetonurie.
Pacientii cu antecedente de ulcer stomacal sau alte boli intestinale pot avea mai multe riscuri de a dezvolta colita atunci cand iau penicilina.
Anumite antibiotice, cum ar fi metronidazolul si tinidazolul, au reactii severe in combinatie cu alcoolul. Nu este, insa, si cazul penicilinelor.
Tetraciclinele, chinolonele, macrolidele, aminoglicozidele și glicopeptidele nu au legătură cu penicilinele și pot fi utilizate de catre pacientii alergici la penicilină.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…