Otoscleroza este o afectiune evolutiva care produce pierderea auzului. Aflati din materialul urmator care sunt cauzele, simptomele si tratamentul in cazul otosclerozei.
Boala cu caracter genetic, otoscleroza se manifesta printr-un proces de osificare progresiva a unor insule de cartilaj ramase in capsula otica din perioada intrauterina, ceea ce conduce la anchilozarea scaritei si la pierderea severa a auzului.
Pentru a intelege ce este otoscleroza, este bine sa stiti cateva notiuni despre formarea auzului. Auzul este un proces prin care urechea transforma undele sonore in semnale electrice, care la randul lor provoaca impulsuri nervoase ce sunt transmise la creier, unde sunt interpretate ca sunete. Urechea are trei parti principale: externa, medie si urechea interna. Undele sonore patrund prin urechea externa si ajung la urechea medie facand astfel timpanul sa vibreze. Vibratiile sunt transmise prin intermediul a trei oase mici din urechea mijlocie numite oscioarele auditive. Aceste trei oase – care sunt cele mai mici din corp – sunt cunoscute sub denumirea de ciocanul, nicovala si scarita.
Timpanul si oscioarele transporta vibratiile la urechea interna. Vibratia sonora da astfel nastere unei variatii de presiune exercitata asupra perlimfei (lichidul care ocupa urechea interna, cu exceptia canalului cohlear, unde se afla endolimfa). Aceasta unda de presiune se transmite endolimfei si in organul Corti sunt exercitate celulele senzoriale auditive care transforma energia fizica a undei in impuls nervos. Aceste impulsuri nervoase sunt transportate la creier, unde sunt interpretate ca sunet. Diverse sunete stimuleaza diferit partile urechii interne, ceea ce permite creierului sa distinga intre diferite sunete, de exemplu, diverse sunete vocale si consoane.
Otoscleroza poate provoca diferite tipuri de pierdere a auzului, in functie de structura urechii care este afectata. De obicei, ea cauzeaza o pierdere de auz de transmisie, pierdere de auz cauzata de o problema in urechea externa sau medie. Mai rar, otoscleroza poate cauza o pierdere de auz neurosenzoriala.
Cauza otosclerozei nu este pe deplin precizata, desi cercetarile au aratat ca otoscleroza tinde sa apara in familii si poate fi ereditara sau transmisa de la parinti la copii. Persoanele care au un istoric familial de otoscleroza au mai multe riscuri de a dezvolta aceasta tulburare de auz. In medie, o persoana care are un parinte cu otoscleroza are o sansa de 25 la suta de a dezvolta afectiunea. In cazul in care ambii parinti au otoscleroza, riscul merge pana la 50 de procente. Cercetarile arata ca femeile albe, de varsta mijlocie sunt cele mai predispuse la otoscleroza.
Boala incepe de obicei in tinerete. Otoscleroza poate aparea la persoane cu varste cuprinse intre 10 si 45 de ani, insa cel mai probabil, afectiunea se dezvolta dupa varsta de 20 de ani. Simptomele sunt, de obicei, mai grave dupa 30 de ani.
Caucazienii prezinta cele mai mari riscuri sa fie afectati de aceasta boala. Aproximativ 10 la suta dintre acestia dezvolta otoscleroza. Este mai putin frecventa in alte grupuri si rara in cazul afro-americanilor.
Anumite probleme medicale pot creste riscul de otoscleroza. De exemplu, daca aveti rujeola, riscul poate creste in orice moment. De asemenea, afectiunea poate fi provocata si de fracturile de stres la nivelul tesutului osos din jurul urechii interne. Si afectiunile imune, in care sistemul imunitar ataca in mod eronat parti ale corpului, pot avea legatura cu aceasta conditie.
Unele cercetari sugereaza o relatie intre otoscleroza si schimbarile hormonale asociate cu sarcina. Desi cauza exacta ramane necunoscuta, exista unele date care asociaza infectiile virale (cum ar fi pojarul) si otoscleroza.
De asemenea, simptomele se pot amplifica dupa menopauza din cauza modificarilor hormonale.
Procesul distrofic de osificare incepe in zona situata inaintea platinei scaritei, pe peretele medial al casei timpanului, ce invadeaza cu timpul talpa scaritei si determina anchiloza acesteia in fereastra ovala, cu aparitia surditatii de tip transmisie, caracteristica insotita de zgomote auriculare sub forma de vajaituri, fluieraturi, tiuituri (acufene). Cu timpul, leziunile progreseaza si in urechea interna, afectand si spirele melcului, cu degenerescenta epiteliului neurosenzorial, surditatea devenind mixta, iar apoi, in timp, cu predominanta de tip perceptie.
Boala are un caracter genetic familial, aparand mai frecvent la persoane de sex feminin, fiind influentata de ciclul vietii genitale feminine, in sensul ca sarcina, nasterea, lauzia si alaptarea accentueaza evolutia bolii, care se incetineste cu ocazia menopauzei. Incepe intai la o ureche, apoi trece si la cealalta ureche. Surditatea evolueaza progresiv, ingreunand intelegerea limbajului vorbit si deci comunicarea sociala a celor afectati, fapt care-i jeneaza atat in procesul muncii, cat si in familie. Bolnavii vorbesc soptit, sunt stersi, timorati, coplesiti de boala, sunetele pure sunt auzite mai bine decat cuvintele rostite, motiv pentru care bolnavul nu se mai duce la teatru, dar continua sa frecventeze uneori multi ani salile de concerte. Bolnavii aud mai bine in mediul zgomotos, in tren, in tramvai, intr-o sala cu zgomot. Cu timpul, din cauza leziunilor urechii interne, surditatea se accentueaza foarte mult, bolnavul nu mai percepe decat sunetele foarte intense, recunoscand cuvintele prin citirea lor pe buzele celui care le pronunta, asa-zisa labiolectura.
Hipoacuzia de transmisie progreseaza lent, aceasta fiind insotita de zgomote in ureche si autofonie. Boala poate afecta, de asemenea, urechea interna. In aceasta situatie, se instaleaza hipoacuzia senzoriala, fenomen cunoscut sub numele de labirintizare.
Otoscleroza este intalnita preponderent la sexul feminin, raportul fiind de 1,5 sau chiar mai mare. Ea apare cel mai frecvent intre 20 si 40 de ani, mai ales dupa sarcini, care presupun schimbari hormonale importante in organismul femeii.
Diagnosticarea otosclerozei o poate face un medic specialist ORL care, in primul rand, exclude alte probleme de sanatate care pot provoca aceleasi simptome. Apoi, cu ajutorul unor teste si proceduri, poate evalua auzul si functia de echilibru, mai ales ca bolnavul de otoscleroza, de obicei, nu aude sunetele de frecventa joasa. Medicul poate recomanda de asemenea si o tomografie computerizata pentru a verifica afectarea nervului cohlear.
Teste pentru a se diagnostica pierderea auzului.
Diapazoanele sunt instrumente din metal, care produc sunete atunci sunt lovite si care pot ajuta medicul sa detecteze pierderea auzului. O astfel de evaluare poate de asemenea dezvalui daca pierderea auzului este cauzata de deteriorarea partilor vibrante ale urechii medii (inclusiv timpanul) sau a receptorilor si nervilor din urechea interna sau deteriorarea ambelor.
In timpul acestor teste mai amanuntite efectuate de un medic ORL-ist, pacientul va purta casti si va auzi o serie de sunete de diferite tonuri. Pacientului i se va solicita sa indice de fiecare data cand aude sunetul. Fiecare ton este repetat pana la niveluri din ce in ce mai reduse, pentru a se afla cand abia mai este auzit. In urma acestui test va rezulta o audiograma (otoscleroza audiograma), un grafic care arata sensibilitatea auzului unei persoane.
Masoara presiunea din urechea medie prin masurarea impedantei electroacustice. Varful instrumentului se introduce in ureche, se modifica presiunea aerului in interiorul urechii si apoi se masoara raspunsul timpanului. In urma acestui test se va obtine o timpanograma, un grafic care este specific diferitelor boli ale urechii medii si care ajuta la stabilirea diagnosticului si a tratamentului.
Tratamentul actual medicamentos cu saruri de fluor (fluorura de sodiu sau de calciu) este incert ca rezultat, singurul tratament eficace fiind cel chirurgical, care urmareste dezanchilozarea platinei scaritei din fereastra ovala, prin operatia de rupere a puntilor osoase care o imobilizeaza (asa-zisa mobilizare directa a scaritei) sau, atunci cand aceasta nu este posibila, prin scoaterea scaritei anchilozate si deformate si inlocuirea acesteia, printr-o operatie plastica, cu un material care acopera ferestra ovala in locul platinei, legatura pana la nicovala fiind facuta cu un material protetic (piston de teflon etc.) sau prin folosirea unei scarite artificiale. Rezultatul interventiei chirurgicale este bun in peste 90% din cazuri, bolnavul dobandind un auz social bun. Cand bolnavul refuza interventia chirurgicala sau leziunile constatate intraoperator sunt atat de mari incat nu este posibila inlaturarea lor fara riscul lezarii urechii interne, se recurge la protezarea auditiva.
In cazuri de surditati grave care nu pot fi protezate (proteza auditiva este in general greu suportata in surditatile de tip perceptie ce depasesc un anumit nivel de pierdere auditiva, deoarece amplifica selectiv atat vocea umana, cat si zgomotul de fond ambiant, acesta devenind extrem de jenant pentru purtatorul surditatii), se recurge la labiolectura – citirea cuvintelor de pe buzele interlocutorului.
In surditatile de tip perceptie foarte accentuate, care nu permit folosirea unei proteze electroacustice obisnuite se incearca in prezent o proteza complexa denumita ureche artificiala, proteza care incearca sa transforme vibratiile sonore in variatii de potential electric ce sunt transmise printr-un fir (conductor electric) introdus in urechea interna. Introdus prin membrana ferestrei rotunde in rampa timpanica pe o adancime de 14 -15 mm, acest conductor stimuleaza elementele nervoase din urechea interna, stimulul fiind transmis sub forma impulsurilor nervoase, pe caile nervoase auditive spre cortexul auditiv. Ceea ce reuseste sa perceapa bolnavul prin aceasta ureche artificiala, nu este imaginea sonora a lumii ambiante, asa cum o receptioneaza un om cu auz normal.
Are nevoie de o perioada de antrenament pentru a corela sunetele pe care le percepe cu semnificatia lor reala. Aflata abia la inceput, proteza de acest tip este susceptibila de imbunatatiri ulterioare, perfectionarea ei reusind, probabil, sa aduca o raza de speranta si in domeniul recuperarii surditatilor de perceptie sau nervoase, in special cohleare.
Apiterapie. Propolis, solutie alcoolica 30-40%, in amestec cu ulei de masline sau porumb, in proportie de ¼. Se agita bine inainte de aplicare. Se introduce in ureche o mesa de tifon, imbibata in aceasta emulsie, la adulti, o data la doua zile pentru 36 de ore, in total 10-12 aplicari.
Pierderea auzului poate avea un efect semnificativ asupra calitatii vietii. Adultii mai in varsta care sufera de otoscleroza pot raporta sentimente specifice depresiei. Deoarece pierderea auzului poate face conversatia dificila, unii oameni simt nevoia sa se izoleze. Pierderea auzului este, de asemenea, asociata cu afectarea cognitiva si declinul.
Specialistii inca studiaza in mod activ mecanismul legaturii dintre pierderea auzului, tulburarile cognitive, depresia si izolarea. Cercetarile initiale sugereaza ca tratarea otosclerozei poate avea un efect pozitiv asupra performantei cognitive, in special asupra memoriei.
Aceste sfaturi va pot ajuta sa comunicati mai usor in ciuda pierderii de auz:
Urmatorii pasi va pot ajuta sa preveniti otoscleroza indusa de zgomot si sa evitati agravarea pierderii de auz cauzata de varsta:
Limitati durata si intensitatea expunerii la zgomot, aceasta fiind cea mai buna metoda de protectie. Folositi dopurile de urechi din plastic sau dispozitivele de aprindere cu glicerina la locul de munca pentru a va proteja urechile de zgomotul daunator.
Efectuati testele auditive cunoscute daca lucrati intr-un mediu zgomotos. Daca v-ati pierdut auzul, puteti lua anumite masuri pentru a preveni alte daune.
Anumite activitati, cum ar fi mersul pe snowmobil, vanatoarea, folosirea sculelor electrice sau participarea la concerte rock va pot afecta auzul in timp. Purtati proteze auditive sau luati pauze de la zgomot pentru a va proteja urechile. Ascultarea muzicii la un volum scazut poate fi, de asemenea, de ajutor.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…
Vezi comentariile
Va rog, am o intrebare cu semnificatii aparte pentru mine. Surditatea completa (cofoza) urmare a otosclerozei, este considerata handicap auditiv ? Daca boala a inceput in timpul celei de a dloua sarcini ,la 33 de ani, este oligatoriu sa se prezinte la dosarul pentru handicap auditiv documente medicale de la inceputul bolii, adica din coilarie/adolescenta,, chiar daca boala n-a inceput cu adevarat atunci ? Sau este o interpretare personala si eronata a prevederilor legale ?