Gusa endemica apare din cauza lipsei de iod, un mineral esential pentru producerea hormonilor tiroidieni. Persoanele care dezvolta acest tip de gusa locuiesc de obicei in zone in care iodul este rar. Aflati mai multe despre cauzele si simptomele gusei endemice si solutiile de tratament.
Gusa endemica boala endocrina
Gusa endemica este o afectiune a glandei tiroide, ce apare la 5-10 % din populatia unui teritoriu in care exista deficit geoclimateric de iod. Aceasta se caracterizeaza prin marirea de volum a tiroidei si modificari distrofice intraglandulare. Gusa endemica reprezinta una dintre cele mai frecvente boli endocrine si este o problema majora de sanatate publica.
Gusa endemica (sau coloida) reprezinta marirea glandei tiroide de altfel cu functie normala.
Iodul este un oligoelement indispensabil sintezei de hormoni tiroidieni. Necesarul de iod provine din apa si alimente. Se estimeaza ca 29% din populatia globului traieste in zone geografice in care solul este sarac in iod. Necesarul de iod stabilit de OMS este de 100-150 mcg/zi. Acesta variaza insa cu varsta sau anumite conditii fiziologice (sarcina, lactatie).
Deficitul de iod duce la secretie inadecvata de hormoni tiroidieni urmata de declansarea unor mecanisme de adaptare tiroidiene si extratiroidiene:
Hipertrofia glandei tiroide ca urmare a deficitului de iod este o distrofie caracterizata prin leziuni variate: foliculi hipofunctionali, hiperfunctionali, autonomi, confluenti, fibrozati sau calcificati. In timp, zonele de fibroza determina un aspect polilobular nodular.
In zonele endemice, principala manifestare a deficitului de iod este gusa. La copii predomina gusile difuze, in timp ce la adulti predomina cele nodulare. Hipertrofia tiroidei este initial oligosimptomatica, ulterior in faza endocrinopata se manifesta prin hipotiroidism sau hipertiroidism, iar la descendenti, in faza neuropata apare cretinismul endemic.
Deficitul de iod nu se manifesta exclusiv prin gusa, ci cuprinde un spectru variat de manifestari clinice:
Oficialii Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) au clasificat formele oligosimptomatice in 4 grade:
Pacientii cu hipotiroidism pot acuza oboseala, intoleranta la frig, piele uscata, constipatie, crestere in greutate, depresie. Un aport exogen de iod la pacientii cu gusa endemica nodulara poate determina hipertiroidism. Acesta apare in urma dezvoltarii unor leziuni autonome functional (independente de TSH), conditie cunoscuta sub denumirea de gusa toxica nodulara.
In zonele cu carenta severa de iod s-a observat ca exista un anumit grad de retard psihomotor chiar in absenta altor manifestari clinice. Cretinismul endemic reprezinta o complicatie severa ce apare la descendentii mamelor cu gusa endemica. In literatura se descriu doua forme: neurologica si mixedematoasa, dar exista forme mixte, intermediare.
In momentul in care glanda tiroida nu poate produce suficienti hormoni tiroidieni, incearca sa compenseze aceasta lipsa marindu-si dimensiunile. Marirea tiroidei poate fi cauzata si de anumiti factori de mediu.
Gusa endemica apare atunci cand glanda tiroida nu este capabila sa raspunda cerintelor metabolice ale organismului producand suficienti hormoni. Din aceasta cauza, tiroida compenseaza crescand in dimensiuni, reusind astfel sa depaseasca deficitul usor al hormonilor tiroidieni.
Daca glanda tiroida este apoi expusa din nou la iod, nodulii pot produce hormoni tiroidieni in mod independent. Ocazional, nodulii produc prea multi hormoni tiroidieni, provocand tirotoxicoza. Aceasta afectiune poarta denumirea de gusa nodulara toxica.
Gusa endemica este cunoscuta, de asemenea, sub denumirea de gusa coloida si este cauzata de obicei de lipsa de iod din alimentatie. Aceasta problema este frecventa in anumite zone geografice in care solul contine putin iod sau deloc, de obicei in zone aflate la mare departare de coasta marii. O zona este definita ca fiind endemica pentru gusa daca mai mult de 10% dintre copiii cu varsta cuprinsa intre 6 si 12 ani au gusa.
Utilizarea de rutina a sarii de masa iodate ajuta acum la prevenirea acestui deficit.
Printre factorii de risc se numara: sexul feminin, varsta de peste 40 de ani, aportul alimentar inadecvat de iod, locuitul intr-o zona endemica si antecedentele familiale de gusa.
Medicul poate efectua mai multe tipuri de analize si teste imagistice pentru a diagnostica gusa endemica. Printre aceste teste si analize se numara:
Analize de laborator:
Studii imagistice:
Coroborarea datelor clinice si paraclinice, precum si contextul epidemiologic permit sustinerea diagnosticului de gusa endemica.
Gusa endemica trebuie deosebita de alte cauze de gusa:
Cretinismul endemic trebuie diferentiat de cretinismul sporadic (hipotiroidismul congenital).
Administrarea de iod stabil in doza de 150 mcg/zi este suficienta pentru o functie tiroidiana normala. Doze mai mari (400mcg/zi) se recomanda numai in gusile difuze cu normotiroidism, deoarece in gusile nodulare exista riscul de hipertiroidism iod-indus.
Administrarea de hormoni tiroidieni are efect in special in gusile difuze cu normotiroidism sau hipotiroidism si are rezultate slabe in gusile mari, nodulare. Doza de start de 12,5-50 mcg/zi levo-tiroxina se creste progresiv pana la doza maxima de 100-200 mcg/zi si se ajusteaza in functie de valorile TSH.
De asemenea, administrarea de iod radioactiv este o metoda eficienta de reducere a volumului gusii.
Interventia chirurgicala se recomanda in cazul gusilor mari sau voluminoase, cu fenomene compresive.
Cea mai simpla metoda de a combate gusa endemica este consumul de sare iodata in doze recomandate.
Daca gusa este suficient de voluminoasa, pacientul poate acuza simptome compresive: disfonie, disfagie, dispnee si tuse.
Hemoragia spontana intr-un nodul poate determina tumefiere si durere locala.
Nu s-a stabilit vreo asociere intre gusa endemica si cancerul tiroidian, dar studiile arata ca in zonele endemice exista o incidenta mai mare a formelor agresive de carcinom tiroidian.
Eutiroidia este o stare fiziologica corespunzand unui nivel normal al hormonilor tiroidieni.
Tirotoxicoza poate aparea spontan cu reexpunerea la iod.
Medicamentele precum amiodarona si litiul pot afecta functia tiroidiana.
Mergeti la medic daca va confruntati cu urmatoarele semne de tirotoxicoza:
Prognosticul este bun dupa administrarea tratamentului. O gusa persistenta poate deveni toxica, provocand aparitia simptomelor excesului de hormoni tiroidieni. Marirea brusca a glandei tiroide poate indica sangerari interne sau tulburari autoimune si necesita asistenta medicala imediata.
Gusa endemica prevenire
Metodele de suplimentare a iodului in zonele deficitare sunt:
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…