Coloana vertebrala este alcatuita din 24 de oase separate, impreuna cu oasele sudate ale sacrului si coccisul. Aflati mai multe despre anatomia, fiziologia si afectiunile coloanei vertebrale din materialul urmator.
Coloana vertebrala (sau sira spinarii) reprezinta axul vertical al corpului uman. Ea suporta greutatea corpului si este, deci, supusa unor constrangeri mecanice importante, ceea ce explica frecventa durerilor acestei regiuni, de la gat pana in partea inferioara a spatelui. Se obisnuieste ca sira spinarii in ansamblul ei sa fie numita ”spate”, dar, de fapt, ea este divizata in cinci segmente care, de sus in jos, sunt:
Privind din profil o coloana vertebrala, se vede de sus in jos: curbura cervicala convexa spre inainte, sau lordoza cervicala, o discreta curbura dorsala, convexa spre inapoi sau cifoza dorsala, in sfarsit, o a doua lordoza joasa sau lordoza lombara deasupra regiunii feselor. Segmentele coloanei vertebrale sunt formate din vertebre osoase care difera in functie de cele trei etaje ale coloanei. Exista sapte vertebre cervicale, douasprezece dorsale si cinci lombare, cele mai voluminoase.
Care sunt partile componente ale coloanei vertebrale?
Coloana vertebrala este o structura puternica, dar flexibila, care protejeaza maduva spinarii, sustine capul si asigura fixarea coastelor. Exista 4 componente principale ale coloanei vertebrale:
Cate vertebre ale coloana?
Coloana vertebrala este alcatuita din 33-34 de vertebre.
Componentele separate ale vertebrelor se leaga impreuna pentru a forma un „tunel” care protejeaza nervii si maduva spinarii. Vertebrele lombare sunt expuse la o presiune semnificativa din cauza greutatii corpului superior. Aceasta presiune si uzura produsa de ea de-a lungul timpului pot contribui la aparitia unei mici dureri de spate.
Articulatiile, sau spatiile dintre doua sau mai multe oase, se gasesc peste tot in corp. Acestea permit efectuarea diferitelor grade de miscari care modifica pozitia oaselor, deoarece oasele sunt prea rigide pentru a se indoi fara a se deteriora. Articulatiile sunt situate intre fiecare vertebra si asigura flexibilitate si stabilitate in coloana vertebrala.
Discurile situate intre vertebre actioneaza ca „amortizoare”, impiedicand vertebrele sa se frece intre ele. Discurile au si rol de „lipici”, reusind sa tina vertebrele impreuna si sa ofere, de asemenea, o flexibilitate a coloanei vertebrale. Discurile sunt primele afectate de „uzura” asociata cu procesul de imbatranire, deoarece acestea sunt in mod constant presate si intinse in timpul miscarilor normale si anormale.
La nivelul fiecarui disc, mai multi nervi spinali ies si circula spre maini si picioare. Maduva spinarii (care trece prin mijlocul vertebrelor) si nervii spinali actioneaza ca un „telefon” pentru a permite mesajelor sau impulsurilor sa se deplaseze catre creier si apoi spre brate si picioare. Astfel sunt controlate sensibilitatea si miscarea.
Vertebrele sunt impartite in cinci sectiuni:
Cele sapte vertebre cervicale sunt cele mai apropiate de craniu. Prima este cunoscut sub denumirea de atlas deoarece craniul se sprijina pe ea. Numele provine din mitul titanului grec care a purtat lumea pe umeri. Cea de-a doua are si un nume special: axa. Aceasta vertebra are o forma speciala care ii permite capului sa se intoarca dintr-o parte in alta.
Cele 12 vertebre toracice se afla in zona in care coastele se ataseaza de coloana vertebrala.
Cele cinci vertebre lombare sunt printre cele mai mari si fac mare parte din munca de sustinere a greutatii corporale.
Aceasta sectiune are doar un singur os: sacrul. Desi este considerat un os, acesta este de fapt compus din cinci vertebre combinate. Sacrul face parte din pelvis.
Aceasta sectiune este similara celei sacrale si contine un singur os, coccisul (popular este cunoscut sub denumirea de noada), care este alcatuit din trei pana la cinci vertebre sudate.
Cele mai multe vertebre sunt identificate in urma unei combinati de cifre si litere, pe baza locului in care se afla in coloana vertebrala. Atlasul este, de asemenea, cunoscut sub numele de C1 deoarece este prima vertebra cervicala. T11 este a 11-a vertebra toracica. In partea de sus sunt sapte vertebre cervicale, urmate de 11 vertebre toracice, cinci vertebre lombare la nivelul spatelui inferior si cinci vertebre sudate in partea de jos, formand sacrul. Coccisul este cel mai mic os din coloana vertebrala.
Multi dintre nervii periferici sunt denumiti in functie de partea coloanei vertebrale in care se afla in maduva spinarii. Exista nervi cervicali, toracici si lombari.
Invelisul exterior al unei vertebre este alcatuit dintr-un os cortical. Oasele corticale sunt dense, solide si puternice. In interiorul fiecarei vertebre exista un tesut osos spongios, care este mai moale decat osul cortical si este format din structuri care seamana cu un fagure de miere. Maduva osoasa, cea care produce globule rosii si unele tipuri de celule albe din sange, se gaseste in interiorul cavitatilor osului spongios. Vertebrele sunt formate din urmatoarele elemente comune:
Corpul este cea mai mare parte a vertebrei. Vazut de sus, pare oval. Din lateral, pare in forma de ceas, fiind mai gros la capete si mai subtire in mijloc.
Acestia reprezinta doua procese mici, alcatuite din os cortical puternic. Acestia ies din spatele corpului vertebral.
Acestea sunt doua placi de oase relativ plane, care se extind din ambele parti ale pediculilor, intalnindu-se in zona de mijloc.
Exista trei tipuri de procese: articulare, transversale si spinoase. Procesele servesc drept puncte de legatura intre ligamente si tendoane. Patru procese articulare se unesc cu procesele articulare ale vertebrelor adiacente pentru a forma articulatiile fatetelor. Fatetele articulare, combinate cu discurile intervertebrale, permit miscarea in coloana vertebrala. Procesele spinoase se extind in spatele vertebrelor, unde cele doua lamine se intalnesc si actioneaza ca o parghie pentru miscarea vertebrala.
Pediculii au o mica sectiune pe suprafata lor superioara si o crestatura profunda pe suprafata inferioara. Aceste crestaturi formeaza un pasaj gol intre vertebre. Foramenul formeaza un spatiu prin care le este permis radacinilor nervoase sa iasa din canalul spinal.
Aceste articulatii se formeaza in spatele fiecarui corp vertebral. Fatetele articulare ajuta coloana vertebrala sa se indoaie, sa se rasuceasca si sa se extinda in directii diferite. Acestea limiteaza miscarea excesiva, cum ar fi hiperextensia si hiperflexia. Fiecare vertebra are doua fatete articulare. Fateta articulara superioara este orientata in sus si functioneaza ca o balama alaturi de fateta articulata inferioara (aflata mai jos). Ca si alte articulatii ale corpului, fiecare fateta articulara este acoperita de o capsula de tesut conjunctiv si produce lichid sinovial pentru a hrani si lubrifia articulatia. Suprafetele articulatiei sunt acoperite cu un cartilaj care ajuta fiecare articulatie sa se miste (sa se articuleze) fara probleme.
Coloana vertebrala este un ansamblu uimitor de oase denumite vertebre. Vertebrele sunt separate prin discuri speciale si interconectate prin procese (fatete articulare). Exista, de asemenea, procese ale osului de care muschii se ataseaza pentru a produce miscarea.
Coloana vertebrala este conceputa pentru a oferi trei functii vitale pentru corp:
In primul rand, coloana vertebrala reprezinta structura de baza pe care sunt atasati muschii si alte parti ale corpului, precum umerii si pelvisul. Mecanismele coloanei, la randul lor, mentin coloana vertebrala in pozitie verticala si permit si toata gama de miscari a acesteia. Coloana vertebrala este cea care sustine si capul, acesta cantarind, de obicei, intre trei si cinci kilograme, aproape de greutatea unei bile de bowling.
In al doilea rand, coloana vertebrala protejeaza maduva spinarii, aceasta fiind responsabila cu transmiterea a milioane de mesaje vitale intre creier si corp. Nervii se separa de maduva spinarii si ies prin orificiile dintre vertebre pentru a comunica cu anumite organe si parti ale corpului. Numai pentru acest motiv, coloana vertebrala este o parte foarte importanta a corpului. Daca va confruntati cu o iritatie nervoasa cauzata de o nealiniere a spinarii, atunci cu timpul ati putea simti un stres intr-o alta parte a corpului.
In al treilea rand, structura unica de imbinare a fatetelor articulare impreuna cu discurile flexibile dintre vertebre ofera corpului o flexibilitate si mobilitate deosebita, fara a compromite integritatea maduvei spinarii.
Cu toate ca sira spinarii, in intreaga ei lungime, este importanta pentru toate aceste functii, vertebrele superioare sau prima dintre ele, cunoscuta sub denumirea de atlas, sunt unice.
Toate patologiile se pot localiza la nivelul coloanei, de la cele mai benigne la cele mai grave. Simptomul principal este durerea insotita sau nu de limitarea miscarilor normale in spatiu:
In afara durerii de coloana, de intensitate variabila, calmata sau nu de repausul alungit si de imobilizare, celelalte simptome sunt deformarile vizibile, adesea nedureroase. Acestea sunt fie accentuari ale curburilor normale ale coloanei respectand axa verticala a corpului (cresterea lordozelor cervicale si lombare, sau a cifozei dorsale), fie deformari care genereaza asimetria coloanei vazute din fata. Aici este vorba de scoliozele adevarate prin rotatia anumitor vertebre sau atitudinile scoliotice. Cea mai frecventa este cauzata de banala inegalitate de lungime a membrelor inferioare care se compenseaza gratie unei talpi mai groase.
Principalele simptome ale coloanei vertebrale sunt, deci, durerea si deformarile cu sau fara limitare a miscarii. Fiecare cunoaste extrema frecventa a durerilor rahidiene, mai ales lombare, care pot deveni un handicap sever. Cel mai adesea, cauzele sunt mecanice (contracturi musculare, artroze, hernie de disc), dar toate patologiile se pot localiza la nivelul coloanei, provocand dureri si, mai rar, deformari.
Cea mai intalnita afectiune a coloanei vertebrale este lombalgia. Se caracterizeaza prin durere de spate localizata in regiunea lombara, afectand, in medie, 80% dintre adultii activi, intr-un anumit moment al vietii lor.
Durerea lombara poate evolua spre criza de lumbago. In cazul coborarii spre picior, se numeste lombosciatica.
Sciatica vertebrala este suferinta nervului sciatic produsa de regula prin hernia discului intervertebral si este caracterizata de sindroame radiculare si sindroame vertebrale, dand dureri in zona lombara si uneori aceste dureri coboara de-a lungul piciorului.
Sciatica este o boala a adultului tanar (30-50 ani ), deoarece inainte de 30 de ani nu apar modificari de senescenta si degenerative.
Cea mai obisnuita cauza a sciaticii este reprezentata de ruperea discului interbvertebral si care comprima nervul sciatic. Sciatica poate fi si un simptom asociat altor afectiuni ale coloanei vertebrale ca de exemplu stenoza spinala, osteofite (mici excrescente osoase) cauzate de artite (inflamatii ale articulatiilor). In putine cazuri, sciatica poate fi cauzata de boli care nu afecteaza coloana vertebrala, in boli ca tumori sau graviditate. Durerile sciatice pot sa fie provocate si de un stres puternic sau griji exagerate.
Boala este determinata in 80-90% prin compresiunea radacinilor nervului sciatic, iar agresiunea nervului sciatic poate fi provocata de mai multe cauze
In sciatica vertebrala actioneaza trei factori majori, unul fiind factorul mecanic. Prin compresiunea radacinilor se explica de ce sciatica este unilaterala, apare la efort, durerea se poate reduce spontan, poate recidiva sau evolua cronic.
Factorul inflamator explica exarcerbarea durerii prin frig, congestia venoasa si nocturna. Contractura musculara contribuie si ea la producerea durerii sciatice.
Examenul clinic al coloanei vertebrale trebuie sa se faca in slip, intai culcat si apoi in picioare. Se priveste statica, se palpeaza si se masoara. In general, examenul clinic al coloanei este integrat unei examinari mai cuprinzatoare, mai ales neurologica. Examinarile radiologice standard sunt adesea utile pentru a cauta fara greutate o cauza neevidenta, sau daca durerea persista, sau pentru a studia curburile axei coloanei mai ales la copil.
Stati cat mai aproape de obiectul pe care trebuie sa-l ridicati. Folositi-va picioarele si genunchii si nu spatele pentru a ridica acel obiect. Indoiti-va genunchii, astfel incat bratele sa fie la aceeasi inaltime cu elementul. Tineti capul in jos si spatele drept. Daca obiectul este prea greu, nu incercati sa il ridicati singur.
Dormiti pe o parte si nu pe burta. Dormitul pe burta pune prea multa presiune pe coloana.
Mentinerea flexibilitatii ajuta la pastrarea functiei articulatiilor si a miscarii. De asemenea, acest lucru reduce riscul de accidentari.
Ramaneti activi, indiferent daca mergeti la sala, va plimbati, mergeti cu bicicleta sau inotati. Acest lucru va ajuta sa mentineti o coloana vertebrala sanatoasa.
Sportul, impreuna cu o dieta sanatoasa, va ajuta sa pierdeti in greutate sau sa mentineti o greutate normala.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…