Bronsiectazia este o boala relativ rara si consta in deformarea arborelui bronsic. Aflati care sunt cauzele, simptomele si tratamentul in cazul acestei afectiuni.
Bronsiectazia este definita ca dilatatia ireversibila a bronhiilor si suprainfectarea acestora. Afectiunea se manifesta prin tuse cronica cu expectoratie abundenta, sputa purulenta care se stratifica si hemoptizie. Tratamentul implica antibioterapie si drenajul secretiilor purulente.
Bronsiectazia este o dilatare a bronhiilor de marime mijlocie, cu distrugerea elementelor elastice si musculare ale peretelui bronsic. Ea poate fi provocata de infectii pulmonare, cunoscuta sub numele de bronsiectazie pulmonara (de exemplu, pneumonie, tuse convulsiva sau tuberculoza) sau de obstructie bronsica (cauzata de tumori, corpi straini sau compresiune extrinseca). Bronsiectazia este de obicei asociata cu atelectazie si cu defecte congenitale la copii (chisturi pulmonare, absenta sinusurilor frontale). Cum infectia si obstructia bronsica nu produc cu regularitate bronsiectazii evidente, s-a presupus ca la geneza acestora ar interveni si unii factori intrinseci necunoscuti. La 50 – 60% dintre bolnavi, anamneza arata ca debutul s-a produs dupa o afectiune pulmonara unica (de obicei, in copilarie).
Sinuzita este intalnita la majoritatea bolnavilor, dar legatura ei cu afectiunea bronsica nu este inca bine cunoscuta.
Din cauza deformarii “tuburilor” care formeaza arborele bronsic, mucusul care se formeaza in mod normal nu mai poate fi eliminat eficient de catre cilii vibratili in afara, ceea ce creeaza conditii favorizante pentru ca acest mucus stagnant sa se infecteze ciclic.
In felul acesta, persoanele cu bronsiectazii prezinta infectii bronsice repetate. Bronsiectaziile nu se vindeca, dar cu tratament corect, pacientii pot duce o viata normala.
Simptomul dominant este tusea cronica cu expectoratie de obicei purulenta (90% din pacientii cu bronsiectazii prezinta tuse si 80% din ei au expectoratie purulenta). Mai pot fi acuzate si alte semne, cum ar fi: respiratie limitata, dureri toracice, respiratie suieratoare, expectoratie cu sange, uneori febra sau scadere in greutate.
Simptomele clinice sunt foarte sugestive pentru diagnosticul de bronsiectazii, dar certitudinea existentei acestora o ofera modificarile radiologice care apar la bronhografie sau la tomografia computerizata a toracelui.
Acest tip de bronsiectazie se caracterizeaza prin cai respiratorii care isi mentin forma cilindrica. Aceasta este cea mai frecventa forma de bronsiectazie.
In cazul acestui tip de bronsiectazie, caile respiratorii dezvolta chisturi in forma de bulb, oferind cailor respiratorii o forma de ciorchine de struguri. Acest tip de bronsiectazie tinde sa produca o acumulare de lichid.
Aceasta este o forma rara a bolii. Bronsiectazia varicoasa determina ingustarea in anumite locuri a cailor respiratorii cresterea in dimeniuni in altele, ceea ce ii confera un aspect de sir de margele.
Dupa cauzele care le-au derminat, bronsiectaziile pot fi congenitale sau dobandite.
Bronsiectaziile congenitale se intalnesc cel mai frecvent la copii si sunt asociate cu alte anomalii organice, cardiace (defect septal atrial sau ventricular), sindrom Kartagenar (dilatatii bronsice, situs inversus si sinuzita), luxatie congenitalade sold, etc.
Bronsiectaziile dobandite, predomina la adulti, apar din cauza infectiei si stenozei bronsice. Infectiile bronsice repetate determina alterarea tesutului musculo-elastic din peretele bronsic si provoaca dilatarea repetata a acestuia. Stenozele bronsice pot avea cauze diverse: corpi straini, bronholitiaza, tumori beninge si maligne, adenopatii traheobronsice, aspiratii ale secretiilor purulente (rino-sinuzite, amigdaliene, bucodentare, etc).
Atat bronsiectaziile congenitale, cat si cele dobandite, incep sa se manifeste dupa suprainfectarea acestora cu flora microbiana, deci infectiile repetate joaca rolul principal in aparitia si cronicizarea bronsiectaziilor.
Simptomele reprezinta rezultatul tulburarilor functionale bronsice (pierderea elasticitatii si a functiei ciliare) si al stazei, din cauza careia in segmentele dilatate se acumuleaza secretii.
Debut bolii este insiduos, cu instalarea treptata a simptomelor de bronsiectazie sau poate fi acut de viroza respiratorie sau bronsita, urmate de tuse si expectoratie persistenta.
In perioada de stare, bronsiectzia se caracterizeaza prin:
Tusea cronica si expectoratia sunt caracteristice. Bolnavul elimina cantitati mari de sputa, care se separa deseori in 3 straturi (sediment, lichid, spuma). Expectoratia este mai abundenta la schimbarea pozitiei (care permite drenajul brusc al segmentelor bronsiectazice), ca de exemplu la coborarea din pat. Hemoptizia se intalneste in aproximativ 50% din cazuri. Aceasta este grava in 10-20%, dar este rareori fatala. Chiar si in tuberculoza si in neoplasmul bronsic, bronsiectazia secundara poate fi principala sursa a hemoptiziei. Pierderea in greutate, astenia, transpiratia nocturna si febra constituie rezultatul infectiei pulmonare cronice si al exacerbarilor ei acute. Distrugerea repetata de tesut pulmonar, cu fibroza si emfizem consecutiv, poate provoca insuficienta pulmonara.
Ralurile bronsice percepute la nivelul lobilor inferiori reprezinta semnul fizic cel mai important. Diagnosticul de bronsiectazie nu este sigur, daca ralurile lipsesc permanent. Ele pot fi puse mai frecvent in evidenta, daca bolnavul este examinat inainte si dupa drenaj postural cu tuse (pozitie cu capul in jos). In cazurile in care afectiunea dureaza de multa vreme si a determinat distrugere de tesut pulmonar, poate sa apara refractia peretelui toracic, diminuarea excursiilor toracice si deplasarea mediastinului de partea cea mai afectata. In cursul episoadelor de infectie acuta apar diferite semne clinice de pneumonie.
Supuratiile bronhopulmonare predominala sexul masculin (80%) si la grupa de varsta medie (35-45 ani).
Diagnosticul se bazeaza pe examenul fizic, istoricul medical, analize si teste suplimentare.
Ralurile bronsice percepute la nivelul lobilor inferiori reprezinta semnul fizic cel mai important. Diagnosticul de bronsiectazie nu este sigur, daca ralurile lipsesc permanent. Daca bolnavul este examinat inainte si dupa drenaj postural cu tuse, acestea pot fi puse mai frecvent in evidenta. In cazurile in care afectiunea dureaza de multa vreme si a determinat distrugerea tesutului pulmonar, poate sa apara refractia peretelui toracic si deplasarea mediastinului de partea cea mai afectata. In cursul episoadelor de infectie acuta pot sa apara diferite simptome ale pneumoniei.
Radiografiile pulmonare standard sunt indicate din timp in timp. Accentuarea desenului pulmonar la baze, asociata cu zone multiple de luminozitate, constituie argumente puternice in favoarea diagnosticului. De asemenea, pot exista opacitati de inflamatie cronica.
Bronhografia este instilarea selectiva a unei substante de contrast iodate in arborele bronsic. Bronhografia, precedata de bronhoscopie, precizeaza localizarea si forma dilatatiilor bronsice, fiind o metoda de stabilire a diagnosticului de certitudine. Examenul bronhografic este contraindicat in cursul infectiilor acute.
Desi bronhoscopia nu permite vizualizarea zonelor bronsiectazice, ea poate pune in evidenta obstructia bronsica drept mecanism de producere, poate permite identificarea segmentelor pulmonare din care provine sputa.
Examenul sputei constata aparitia florei microbiene variate, polinucleara neutrofile, absenta fibrelor elastice si a bacilului Koch.
Intrucat din cauza bronsiectaziilor plamanul nu se poate apara de eventualele substante sau microbi inhalati pentru ca nu-i poate elimina prin mijloace naturale, este necesar ca zilnic sa se incerce ca mucusul incarcat cu microbe sau impuritati care stagneaza in bronsii sa fie eliminat.
Pacientii cu bronsiectazii trebuie educati sa-si realizeze “toaleta bronsica” zilnic, adica sa forteze tusea pentru a elimina mucusul care stagneaza si prin aceasta sa previna dezvoltarea infectiei.
Tratamentul de baza al bronsiectaziilor este fizioterapia si administrarea de antibiotice in caz de infectie. Administrarea de fluidifiante ale secretiilor bronsice si a bonhodilatatoarelor este optionala.
In cazuri mai avansate, se apeleaza la chirurgie sau chiar transplant pulmonar.
Tratamentul vizeaza suprimarea infectiei si eliminarea secretiei bronsice. Tratamentul include:
Antibioterapia reduce sputa, tusea si celelalte simptome in special in cursul episoadelor acute, dar aceste ameliorari pot fi trecatoare si de aceea este mai bine sa se foloseasca antibioticele intermitent, la aparitia exacerbarilor. Vor fi administrate antibiotice si chimioterapice cu spectru larg (ampicilina, tetraciclina sau cloramfenicol) sau antibioticul indicat de antibiograma, general sau local (prin instilatii endobronsice cu ajutorul sondei, timp de 7-14 zile). Antibioticele sub forma de aerosoli (penicilina, streptomicina) sunt mai putin eficiente decat cele administrate oral sau cele injectabile.
Drenajul postural reprezinta cea mai eficace masura de ameliorare a bronsiectaziei. Pacientul va fi asezat in pozitia care permite drenajul maximal (de obicei culcat cu fata in jos de-a latul patului, sprijinit cu bratele indoite pe o perna pe podea) si va pastra aceasta pozitie timp de 10-15 minute, 2-4 ori/zi. Primul drenaj va fi realizat dimineata la trezire, ultimul seara, inainte de culcare. Eliminare secretiei bronsice poate fi realizata prin bronhoaspiratie, urmata de introducerea locala de antibiotice, la 3-7 zile.
Daca nu se poate practica chirurgia de exereza si bolnavul elimina o cantitate mare de sputa, traheostomia permanenta si fistula traheala pot asigura un drenaj mai bun, permitand aspiratii frecvente pe sonda.
Cand tratamentul este eficient, curba febrila si a expectoratiei scad concomitent (persistenta febrei si scaderea cantitativa a sputei poate fi un indiciu de retentie bronsica sau aparitie a unei complicatii supurative).
Tratametul chirurgical (segmentectomie sau lobectomie) este indicata in bronsiectazii rezistente la tratamentul medical corect efectuat, in formele localizate sau cu hemoptizie masiva.
Rezectia pulmonara este aplicata la bolnavii tineri, cu o buna stare generala, la care s-au produs repetate puseuri, sau la bolnavii cu varsta pana la 60 de ani, cu simptome grave (in special, cu hemoptizii repetate), daca afectiunea este predominant unilaterala, conditie in care, in mod obisnuit, interventia nu este riscanta. In stadiul actual al chirurgiei, se poate practica rezectia unor leziuni bilaterale destul de intinse, daca sunt localizate. Consecintele suprimarii incomplete a bronsiectaziilor sunt defavorabile.
Se folosesc metode de percutie a toracelui sau pozitii diferite care sa faciliteze eliminarea secretiilor care stagneaza in bronsii. Se folosesc, de asemenea, exercitii fizice speciale pentru eliminarea mucusului. Uneori, drenajul acesta “postural” trebuie folosit de cateva ori pe zi.
E posibil ca persoanele care sufera de bronsiectazie sa nu aiba deloc nevoie de ingrijire. Ingrijirea unei pacient cu bronsiectazie variaza in functie de nevoile specifice, dar uneori poate fi dura, fizic si emotional.
Ii puteti ajuta pe pacienti prin administrarea antibioticelor intravenos acasa sau prin curatarea nebulizatoarelor. Acestea necesita spalare dupa fiecare utilizare.
De asemenea, puteti oferi sprijin practic cu lucruri pe care acestia nu le mai pot face de unii singuri sau pur si simplu cu suport emotional. In plus, puteti fi primii care recunosc semnele unei infectii toracice.
Infectiile repetate, localizate pe segmente pulmonare cu drenaj dificil duc la supuratie cronica, insuficienta pulmonara precum si la alte complicatii, precum abcesul pulmonar, pleurezia purulenta, amiloidoza, fibroza pulmonara si cordul pulmonar cronic. Evolutia bronsiectaziei este ameliorata de tratementele moderne si este mai bun in bronsiectaziile localizate fata de cele difuze si in bronsiectaziile situate in lobul superior decat in lobul inferior (datorita drenajului mai eficient).
Tratarea cu atentie a infectiilor cailor aeriene superioare este deosebit de importanta pentru prevenirea infectiei bronsice. Multi bolnavi cu bronsiectazie sufera de infectii cronice ale cailor respiratorii superioare, care provoaca infectarea descendenta a bronhiilor. Infectiile superioare trebuie tratate ori de cate ori este posibil.
Desi schimbarea climatului nu vindeca boala, totusi deseori un climat cald si uscat este favorabil, mai ales in masura in care tinde sa reduca incidenta infectiilor cailor aeriene superioare. Se va evita atmosfera incarcata cu praf si fum. Bolnavii cu forme grave ale bolii vor pastra un repaus adecvat la pat. Picioarele patului vor fi ridicate cu 10-15 cm. Alimentatia rationala si starea generala buna sunt, de asemenea, foarte importante. Fumatul va fi interzis.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…