Osteomielita este o infectie a partii osoase situate sub periost (membrana fibroasa care acopera osul) care provoaca o inflamatie a osului si a maduvei. Aflati din materialul urmator care sunt cauzele, simptomele si tratamentul pentru infectia osoasa.
Osteomielita este o infectie a oaselor. Infectiile pot ajunge la un os calatorind prin sange sau se raspandesc de la tesuturile aflate in apropiere. Infectiile se pot dezvolta, de asemenea, direct in os, daca o leziune osteolitica expune osul la anumiti germeni.
Osul atins supureaza si se necrozeaza. Aceasta infectie se localizeaza la epifizele osului. Este o infectie bacteriana, provocata mai ales de stafilococii diseminati de sange. Infectia care sta la origine poate proveni de la un furuncul, de la un impetigo, in urma unei pneumonii sau a unui traumatism osos.
Intre osteita si osteomielita nu exista prea mari diferente de manifestare, infectia cuprinzand de fapt toate straturile osului (periost, os si maduva). Aceste afectiuni apar in urma unei infectii, dupa patrunderea unor microorganisme in sange, in urma unor infectii locale, fie de la o periostita preexistenta. Inflamatia apare, de obicei, in cavitatea medulara a oaselor lungi, a carei maduva este mult mai congestionata la inceput si are o culoare rosu inchis. Mai tarziu, se produce o infiltratie celulara si in cele din urma apare supuratia. Osul din imprejur devine afectat, periostatul devine inflamat, iar supuratia poate sa se extinda si sa ajunga la epifize.
Fumatorii si persoanele cu afectiuni cronice de sanatate, cum ar fi diabetul sau insuficienta renala, sunt mai expusi riscului de aparitie a osteomielitei. Persoanele care sufera de diabet zaharat pot dezvolta osteomielita la nivelul picioarelor, daca sufera de ulceratii.
Desi odata era considerata incurabila, osteomielita poate fi tratata acum cu succes. Majoritatea oamenilor au nevoie de interventii chirurgicale prin care sunt eliminate zonele afectate ale osului. Dupa efectuarea operatiei, de obicei li se administreaza pacientilor antibiotice puternice intravenoase.
In cazul osteomielitei acute, infectia se dezvolta in decurs de doua saptamani de la producerea unei leziuni, a infectiei initiale sau la debutul unei boli aflate la baza. Durerea poate fi intensa, iar afectiunea poate pune viata in pericol.
In cazul osteomielitei subacute, infectia se dezvolta in una-doua luni de la producerea unei leziuni, a infectiei initiale sau la debutul unei boli aflate la baza.
In cazul osteomielitei cronice, infectia incepe la cel putin doua luni dupa producerea unei leziuni, a infectiei initiale sau dupa debutul unei boli aflate la baza.
Majoritatea cazurilor de osteomielita sunt cauzate de bacteria stafilococ, de tipurile de germeni care se regasesc frecvent pe pielea sau in nasul persoanelor sanatoase.
Germenii pot patrunde in oase printr-o varietate de moduri, cum ar fi:
Germenii aflati in alte parti ale corpului – de exemplu, in plamani, in urma unei pneumonii sau in vezica urinara, in urma unei infectii a tractului urinar – pot calatori prin sange ajungand intr-un loc slabit al unui os.
Leziunile severe pot purta germenii adanc in interiorul corpului. Daca o astfel de leziune devine infectata, germenii se pot raspandi la oasele aflate in apropiere. Germenii pot patrunde, de asemenea, in organism, daca un os a fost fracturat atat de puternic, incat o parte din acesta iese prin piele.
Contaminarea directa cu germeni poate aparea in timpul interventiilor chirurgicale de inlocuire a articulatiilor sau de reparare a unor fracturi.
Circulatia proasta a sangelui poate determina aparitia unei infectii in urma unei taieturi minore, de obicei la picioare. Circulatia slaba impiedica celulele albe din sange sa ajunga la locul afectat, astfel producandu-se ulceratii profunde. Acestea expun la infectie osul si tesutul din profunzime.
Osteomielita vertebrala apare in coloana vertebrala. De obicei, debuteaza cu o infectie in sange, o infectie a tractului urinar sau respirator, endocardita, care este o infectie a captuselii interioare a inimii, o infectie la nivelul gurii sau la locul unei injectari.
Osteomielita maxilarului poate fi extrem de dureroasa si poate aparea din cauza unei carii sau a parodontozei. Dintii sunt considerati o poarta directa de intrare in organism a unei infectii.
Malignitatea, radioterapia, osteoporoza si boala Paget cresc riscurile de dezvoltare a osteomielitei la maxilar. De asemenea, o infectie la sinusuri, gingii sau la dinti se poate raspandi la craniu.
Oasele sunt, in mod normal, rezistente la infectii, dar aceasta protectie se diminueaza odata cu imbatranirea. Exista cativa factori care pot face oasele mai vulnerabile la osteomielita:
Atunci cand vasele de sange sunt deteriorate sau blocate, corpul nu poate trimite celulele de combatere a infectiei pentru ca aceasta sa nu se dezvolte.
Printre bolile care afecteaza circulatia sanguina se numara:
Prin utilizarea acestor proceduri, germenii pot intra in organism, crescand riscul de infectii in general, lucru care poate duce la osteomielita.
Exemple de astfel de proceduri:
Persoanele care au un sistem imunitar afectat de o boala sau de un medicament, prezinta un risc mai mare de dezvoltare a osteomielitei. Factorii care pot suprima sistemul imunitar includ:
Persoanele care isi injecteaza droguri ilegale au mai multe riscuri de a dezvolta osteomielita, din cauza faptului ca folosesc acele nesterile si nu-si sterilizeaza pielea inainte de injectare.
Junghiuri dureroase in zona osului atins. In forma acuta, pacientul este coplesit de tumefactii inflamatorii, de afectiuni ale muschilor (tumefactii, supuratii, palpare sensibila si dureroasa), de transpiratii abundente si de febra ridicata.
Semnele si simptomele osteomielitei pot varia foarte mult. La copii, osteomielita se dezvolta mai repede. Osteomielita la copii este, cel mai probabil, cauzata de bacterii care calatoresc prin sange (bacteremia) si se extind la nivelul osului. Osteomielita hematogena este termenul medical pentru conditia de raspandire a bacteriilor prin sange pentru a infecta osul. Copiii acuza durere sau sensibilitate in zona osului afectat. De asemenea, isi folosesc cu greu sau deloc membrele afectate, nu-si pot suporta propria greutate sau nu pot merge din cauza durerii severe. Cei mici pot avea, de asemenea:
La adulti, simptomele si semnele se dezvolta treptat de cele mai multe ori si includ:
La persoanele cu diabet zaharat, neuropatie periferica sau boala vasculara periferica, nu apar durerile sau febra. Singurul semn poate fi o zona de piele afectata care se agraveaza sau nu se vindeca. In cazul osteomielitei coloanei vertebrale (osteomielita vertebrala), singurul simptom poate fi durerea de spate.
Osteomielita acuta debuteaza rapid, aceasta fiind insotita de durere, febra si rigiditatea. In general, apare in urma unei taieturi a pielii cauzata de leziuni, traumatisme, interventii chirurgicale, proceduri ortopedice (in special cele in care oasele sunt fixate), infectii articulare sau infectii ale piele provocate de rani, cum ar fi ulceratia.
Osteomielita cronica are un debut incet si poate aparea in urma unei infectii anterioare de osteomielita. In ciuda mai multor serii de cure cu antibiotice, afectiunea poate sa reapara. Simptomele si semnele de osteomielita cronica sunt subtile si pot include:
Uneori, osteomielita nu provoaca semne si simptome sau acestea sunt diferentiate cu greu de cele ale altor afectiuni. Acest lucru poate fi valabil mai ales in cazul sugarilor, adultilor mai in varsta si al persoanelor ale caror sisteme imunitare sunt compromise.
Medicul poate palpa zona din jurul osului afectat pentru a afla daca aceasta este sensibila, umflata sau calda. De asemenea, specialistul poate efectua o combinatie de teste si proceduri pentru diagnosticarea osteomielitei si pentru a determina ce tip de germen a cauzat infectia. Printre aceste teste se numara:
Prin intermediul acestor teste se pot descoperi nivelurile crescute de celule albe din sange si alti factori care pot indica faptul ca organismul lupta impotriva unei infectii. Daca osteomielita este cauzata de o infectie in sange, analizele de sange pot arata ce germeni au produs infectia.
Osteomielita nu poate fi diagnosticata, insa, prin intermediul testelor de sange. Cu toate acestea, aceste analize il pot ajuta pe medic sa decida ce teste si proceduri suplimentare trebuie efectuate.
O biopsie osoasa poate dezvalui ce tip de germen a infectat osul. Cunoscand tipul de germen, medicului ii este permis sa aleaga tipul de antibiotic care sa functioneze foarte bine pentru acest tip de infectie.
O biopsie implica anestezie si o interventie chirurgicala prin care se fac accesul la osul afectat. In unele situatii, pentru a efectua biopsia, specialistii introduc un ac lung prin piele direct catre os. Pentru efectuarea acestei proceduri, zona in care este introdus acul este amortita cu ajutorul unui anestezic local.
Repaus, imobilizarea zonei atinse, administrarea de antibiotice. In anumite cazuri, trebuie sa se realizeze un drenaj (cu acul sau prin incizie) chirurgical pentru a vida abcesul si a inlatura puroiul. Tratamentul cu antibiotice trebuie realizat rapid pentru a preveni necroza osoasa.
In functie de severitatea infectiei, operatia de osteomielita poate include una sau mai multe dintre urmatoarele proceduri:
Zona din jurul osului infectat este deschisa pentru ca medicul sa elimine orice puroi sau lichid care s-a acumulat in locul respectiv ca raspuns la infectie.
In cadrul acestei proceduri, chirurgul indeparteaza cat mai mult din osul bolnav pentru a se asigura ca toate zonele infectate au fost indepartate. Tesutul din jur, care prezinta semne de infectie, poate fi, de asemenea, eliminat.
Chirurgul umple spatiu gol lasat de procedura de debridare cu o bucata de os sau cu un alt tesut, cum ar fi piele sau muschi, extrase dintr-o alta parte a corpului.
In unele cazuri, pot fi eliminate anumite obiecte straine, cum ar fi placile chirurgicale sau suruburile plasate in timpul unei interventii chirurgicale anterioare.
In ultima instanta, chirurgii pot recurge la amputarea membrului afectat pentru a opri raspandirea infectiei.
O biopsie osoasa va dezvalui ce tip de germen a cauzat infectia, astfel incat medicul sa poata alege un antibiotic care sa functioneze bine impotriva acestui tip de infectie. Antibioticele sunt de obicei administrate intravenos timp de aproximativ sase saptamani. In cazul infectiilor mai grave poate fi nevoie de o sesiune suplimentara de antibiotice orale.
Fumatorii trebuie sa renunte la acest viciu daca vor sa se vindece rapid. De asemenea, este important sa luati masuri pentru a gestiona eventualele afectiuni cronice pe care le aveti, mai ales pacientii care sufera de diabet.
Referinte:
https://www.medicinenet.com/osteomyelitis/article.htm#what_causes_osteomyelitis
https://rarediseases.org/rare-diseases/osteomyelitis/
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/osteomyelitis/symptoms-causes/syc-20375913
https://www.webmd.com/diabetes/osteomyeltis-treatment-diagnosis-symptoms#1
https://chestofbooks.com/health/disease/Pathology/Osteitis-And-Osteomyelitis.html
https://www.medicalnewstoday.com/articles/178819.php
https://health.clevelandclinic.org/7-tips-for-healthy-bones/
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…