Clostridium difficile este o bacterie care poate provoca diaree sau chiar o inflamatie a colonului care pune viata in pericol. Aflati mai multe despre infectia cu Clostridium difficile din materialul urmator.
Majoritatea oamenilor iau antibiotice pentru a anihila o infectie bacteriana. Dar in cazul unora, aceste medicamente pot declansa o infectie care le poate pune viata in pericol. Aceasta este cauzata de un tip de bacterie numita Clostridium difficile (sau C. Diff). Infectia poate provoca o inflamatie grava a colonului, denumita colita.
Bacteria Clostridium difficile cauzeaza infectii diareice grave, asociate in general cu utilizarea de antibiotice. Descoperita pentru prima data in Statele Unite, la inceputul anului 2000, bacteria Clostridium este responsabila de aproximativ 250.000 de spitalizari si cel putin 14.000 de decese in fiecare an, in randul americanilor.
Potrivit Centrului de control si preventie a bolilor transmisibile, persoanele la risc sunt adultii si varstnicii care urmeaza un tratament cu antibiotice, in cadrul unor unitati spitalicesti. ”In spital, 30% dintre adultii care au dezvoltat o boala diareica in timpul internarii au fost pozitivi la Clostridium difficile”, indica un raport american.
Persoanele in varsta prezinta cel mai mare risc de a contracta aceasta bacterie, contaminarea fiind favorizata de administrarea de antibiotice, frecventa la varstnici, ceea ce dezechilibreaza flora intestinala.
Pentru a stopa epidemia, se impune ”izolarea totala a bolnavilor in unitati speciale de terapie”, sustin specialistii francezi.
Bacteria Clostridium difficile se transmite prin contact oro-fecal, adica din scaun la gura. Contaminarea se face direct prin intermediul mainilor murdare.
Clostridium difficile se poate dezvolta in orice mediu spitalicesc, in institutii de ingrijire a varstnicilor, in colectivitati de copii: crese, gradinite, scoli.
Unii oameni poarta bacteria Clostridium difficile in intestine, insa nu se imbolnavesc niciodata, desi pot raspandi infectia. Semnele si simptomele se dezvolta, de obicei, in decurs de cinci pana la zece zile dupa inceperea unui tratament cu antibiotice. Semnele pot aparea chiar si dupa prima zi sau dupa doua luni.
Clostridium difficile simptome
Cele mai frecvente simptome ale infectiei usoare pana la moderata sunt:
In cazurile severe, pacientii ajung sa se deshidrateze sever si pot necesita spitalizare. Clostridium difficile determina colonul sa devina inflamat (colita). In unele cazuri, se pot forma zone de tesut care sangereaza sau produc puroi (colita pseudomembranoasa). Semnele si simptomele infectiei severe includ:
Cauze
Bacteria se gaseste in mediul inconjurator – in sol, aer, apa, fecale umane si animale si produse alimentare, cum ar fi carnea procesata. Exista putini oameni sanatosi care transporta in mod natural bacteriile in intestinul gros, dar care nu sufera efecte daunatoare provocate de infectie.
Bacteria apare in spitale si in alte unitati de ingrijire, unde un procent mult mai mare de persoane transporta bacteriile.
Sporii bacteriilor C. difficile sunt transmisi prin fecale si raspanditi in alimente, pe suprafete si obiecte atunci cand persoanele infectate nu se spala bine pe maini. Acesti spori pot supravietui intr-o camera timp de cateva saptamani sau chiar luni. Daca atingeti o suprafata contaminata cu spori de C. difficile, puteti sa inhalati bacteriile fara sa va dati seama.
Intestinele contin circa 100 trilioane de celule bacteriene si pana la 2000 de tipuri diferite de bacterii. Multe dintre acestea sunt extrem de benefice pentru ca ajuta organismul sa se protejeze de infectii. Cand luati un antibiotic pentru a trata o infectie, aceste medicamente tind sa distruga o parte din bacteriile normale si utile mai mult decat bacteriile care cauzeaza infectia. Fara suficiente bacterii sanatoase care sa o tina sub control, C. difficile poate sa se dezvolte rapid si sa provoace pagube. Antibioticele care conduc cel mai adesea la infectii cu C. difficile sunt fluorochinolonele, cefalosporina, penicilina si clindamicina.
Odata instalata, Clostridium difficile poate produce toxine care ataca invelisul intestinului. Toxinele distrug celulele si produc placi de celule inflamatorii, provoacand diaree apoasa.
A aparut o tulpina agresiva a bacteriei C. difficile care produce mult mai multe toxine decat altele. Aceasta poate fi mai rezistenta la anumite medicamente si a aparut la persoanele care nu au fost internate sau care nu au luat antibiotice.
Complicatiile infectiilor cu C. difficile includ:
Diareea severa poate duce la o pierdere semnificativa de fluide si electroliti. Acest lucru ingreuneaza functionarea normala a corpului si poate determina scaderea tensiunii arteriale pana la niveluri periculoase.
In unele cazuri, deshidratarea poate aparea atat de repede incat functia renala se deterioreaza rapid, ducand la insuficienta renala.
In aceasta situatie rara, colonul nu mai este capabil sa elimine gazele si scaunele, crescand astfel mult in dimensiuni (megacolon). Daca este lasat netratat, colonul se poate rupe, determinand bacteriile din colon sa patrunda in cavitatea abdominala. Situatia poate fi grava, iar un colon marit sau rupt necesita o interventie chirurgicala de urgenta, conditia putand fi fatala.
Acest lucru este rar si apare in urma deteriorarii extensive a mucoasei intestinului gros sau drept consecinta a megacolonului toxic. Un intestin perforat poate presupune varsarea bacteriilor din intestin in cavitatea abdominala, ducand la o infectie amenintatoare de viata (peritonita).
Daca nu sunt tratate prompt, chiar si infectiile cu Clostridium difficile usoare pana la moderate pot progresa rapid pana la o boala letala.
In plus, o mare parte dintre pacientii tratati pentru un prim episod de colita cu C. difficile se confrunta cu o recidiva dupa finalizarea tratamentului.
De cele mai multe ori, medicii suspecteaza o infectie cu C. difficile daca pacientul are diaree si a luat antibiotice in ultimele doua luni sau daca diareea s-a dezvoltat la cateva zile dupa spitalizare. In astfel de cazuri, pot fi efectuate unul sau mai multe dintre urmatoarele teste.
Toxinele produse de bacteriile C. difficile pot fi de obicei detectate in urma unei probe de scaun. Exista mai multe tipuri principale de teste de laborator, printre care:
In cazuri rare, pentru a ajuta la confirmarea diagnosticului de infectie cu Clostridium difficile si a cauta alternative de tratament, medicul poate examina interiorul colonului. Acest test (sigmoidoscopie flexibila sau colonoscopie) implica introducerea unui tub flexibil, cu o camera mica, in colon pentru a cauta zone inflamate si pseudomembrane.
Daca medicul este preocupat de posibilele complicatii ale C. difficile, poate comanda o radiografie abdominala sau o tomografie computerizata (CT). Acestea furnizeaza imagini asupra colonului. Scanarea poate detecta prezenta unor complicatii cum ar fi ingrosarea peretelui colonului, extinderea intestinului sau, mai rar, o gaura (perforatie) in mucoasa colonului.
Primul pas in tratarea afectiunii este oprirea tratamentului antibiotic care a declansat infectia, cat mai curand posibil. In functie de gravitatea infectiei, tratamentul poate include:
In mod ironic, C. difficile se trateaza cu un alt antibiotic. Aceste antibiotice impiedica dezvoltarea bactiei, ele fiind tratamente pentru diaree si alte complicatii.
In cazul infectiilor usoare pana la moderate, medicii prescriu de obicei metronidazol, un antibiotic administrat pe cale orala. Metronidazolul nu este aprobat de FDA pentru infectia cu C. difficile, dar s-a dovedit a fi eficient in infectiile usoare pana la moderate. Efectele secundare ale metronidazolului includ greata si gust amar in gura.
Pentru cazuri mai severe si recurente, poate fi prescrisa si vancomicina, administrata si pe cale orala.
Un alt antibiotic oral, fidaxomicina, a fost aprobat pentru a trata Clostridium difficile. Intr-un studiu, rata de recurenta a infectiei la persoanele care au luat fidaxomicina a fost mai mica decat in randul celor care au luat vancomicina. Cu toate acestea, fidaxomicina costa considerabil mai mult decat metronidazolul si vancomicina. Reactiile adverse frecvente ale vancomicinei si ale fidaxomicinei includ dureri abdominale si greata.
Pentru persoanele cu dureri severe, insuficienta la nivelul unor organe, megacolon toxic sau inflamatie a captuselii peretelui abdominal, interventia chirurgicala de indepartare a portiunii afectate a colonului poate fi singura optiune.
Pana la 20% din persoanele cu C. difficile se imbolnavesc din nou, fie pentru ca infectia initiala nu a disparut niciodata, fie pentru ca sunt reinfectate cu o tulpina diferita de bacterii. Dar, dupa doua sau mai multe recidive, ratele de recurenta ulterioara cresc pana la 65%.
Riscul de reaparitie este mai mare daca:
Tratarea recidivelor poate include:
Terapia cu antibiotice pentru recidiva presupune administrarea vancomicinei, o doza treptata de medicamente sau un antibiotic administrat o data la cateva zile. Eficacitatea antibioticelor scade cu fiecare recidiva ulterioara.
Transplant de materii fecale (FMT)
Cunoscut drept transplantul de scaun, FMT este o terapie in curs de dezvoltare pentru infectiile cu Clostridium difficile recurente.
FMT reface bacteriile intestinale sanatoase prin plasarea materiilor fecale ale altei persoane (donator) in colon, cu ajutorul unui colonoscop sau a unui tub nasogastric. Donatorii sunt examinati pentru afectiuni medicale, sangele lor este testat pentru infectii, iar scaunele sunt atent verificate pentru paraziti, virusuri si alte bacterii infectioase inainte de a fi utilizate.
Cercetarile au aratat ca FMT are o rata de succes mai mare de 90% pentru tratarea infectiilor cu C. difficile.
Probioticele sunt organisme care ajuta la restabilirea unui echilibru sanatos in tractul intestinal. O drojdie numita Saccharomyces boulardii, alaturi de antibiotice, ar putea ajuta la prevenirea recurentelor infectiilor cu C. difficile.
Daca vreti sa adaugati mai multe antibiotice naturale in dieta pentru a lupta impotriva Clostridium difficile, puteti sa le incercati pe urmatoarele:
In caz de o infectie cu clostridium difficile, dieta trebuie sa contina urmatoarele:
Persoanele care sufera de diaree severa poate trebuie sa se hidrateze in permanenta pentru a preveni aparitia complicatiilor.
Potrivit unui studiu, introducerea unor bacterii sanatoase in dieta prin consumul de alimente bogate in probiotice reduce simptomele date de infectia cu Clostridium difficile.
Produsele bogate in probiotice includ alimente fermentate, cum ar fi:
Angajatii din sistemul sanitar trebuie sa spele bine pe maini inainte si dupa tratarea fiecarei persoane. In cazul unui focar cu Clostridium difficile, folosirea sapunului si a apei calde este o alegere mai buna, deoarece dezinfectantii de mana pe baza de alcool nu distrug in mod eficient sporii bacteriei. De asemenea, vizitatorii ar trebui sa se spele pe maini cu sapun si apa calda inainte si dupa parasirea camerei sau dupa folosirea baii.
Persoanele spitalizate care sufera de o infectie cu C. difficile stau intr-o camera separata. Personalul din spitale si vizitatorii poarta manusi de unica folosinta si halate in timp ce se afla in camera.
In orice incapere, toate suprafetele trebuie dezinfectate cu atentie cu un produs care contine inalbitor pe baza de clor. Sporii bacteriei pot supravietui produselor de curatare care nu contin inalbitor.
Antibioticele sunt uneori prescrise in cazul unor boli virale, acestea neavand niciun efect. Daca aveti nevoie de antibiotic, adresati-va medicului.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…