Alergia la penicilina – cauze, simptome si tratament

Citeste mai multe despre alergia la penicilina – care sunt simptomele asociate, cauzele si factorii de risc si ce implica diagnosticul si tratamentul.

Cuprins:

1. Ce este alergia la penicilina?
2. Care sunt simptomele alergiei la penicilina?
3. Cauze
4. Metode de diagnostic
5. Tratament

Ce este alergia la penicilina?

Alergia la penicilina este o reactie anormala a sistemului imunitar la medicamentul penicilina. Penicilina este indicata pentru tratarea diferitelor infectii bacteriene. Semnele si simptomele comune ale alergiei la penicilina includ urticarie, eruptii cutanate si mancarime. Reactiile severe includ anafilaxia, care pune viata in pericol, ce afecteaza mai multe sisteme ale corpului.

Cercetarile sugereaza ca alergiile la penicilina pot fi supraraportate – o problema care poate duce la utilizarea unor tratamente cu antibiotice mai putin adecvate si mai scumpe. Prin urmare, este necesar un diagnostic precis atunci cand se suspecteaza alergia la penicilina pentru a asigura cele mai bune optiuni de tratament in viitor. Uneori anumite reactii adverse sunt confundate cu o alergie. In plus, chiar si in cazul celor cu alergie reala, alergia nu ramane pe viata. Alte antibiotice, in special cele cu proprietati chimice asemanatoare penicilinei, pot provoca, de asemenea, reactii alergice.

Informatii generale despre penicilina

Penicilinele sunt un grup de antibiotice utilizate pe scara larga, care au roluri importante in tratarea infectiilor bacteriene. In general, penicilinele sunt cele mai sigure si mai eficiente antibiotice pentru multe infectii si, prin urmare, este important sa se identifice sigur daca un pacient este cu adevarat alergic la penicilina sau nu.

Penicilina face parte dintr-o clasa mai mare de medicamente numita antibiotice beta-lactamice, care includ penicilinele si cefalosporinele. Penicilinele includ amoxicilina, ampicilina, dicloxacilina, nafcilina, oxacilina, penicilina G, penicilina V, piperacilina, ticarcilina. Cefalosporinele includ cefaclor, cefadroxil, cefazolin, cefdinir, cefepima, cefotetan, cefprozil, cefuroxima, cefalexina.

Penicilinele sunt adesea folosite pentru a trata infectiile urechii, infectiile streptococice, infectiile sinusurilor si pentru a preveni infectiile dentare. Citeste aici mai multe despre penicilina.

Care sunt simptomele alergiei la penicilina?

Reactiile alergice la peniciline pot fi acute sau intarziate. Reactiile acute pot aparea rapid – de obicei in decurs de o ora de la administrarea medicamentului. Aceste reactii alergice pot include:

• reactii ale pielii, cum ar fi mancarime, eruptie cutanata si/sau urticarie si umflare;
• senzatie de nod in gat;
• simptome respiratorii cum ar fi respiratie suieratoare, tuse si dificultati de respiratie.

In unele cazuri, o alergie la penicilina poate duce la anafilaxie, o problema care pune viata in pericol, care poate fi marcata de ameteli, dificultati de respiratie, umflarea limbii sau a gatului, convulsii, tensiune arteriala foarte scazuta, varsaturi, diaree si crampe abdominale.

Reactiile intarziate la penicilina apar de obicei dupa zile sau saptamani de la administrarea medicamentului. Reactiile postmedicamentoase pot include sindromul Steven-Johnson, boala serului, nefrita interstitiala acuta, anemie hemolitica, eruptii mauclopapulare, dermatita exfoliativa etc.

Atentie!

Este posibil sa aveti anumite efecte secundare la penicilina – asa cum se intampla si cu alte medicamente – care nu reprezinta o reactie alergica la medicament de fapt. In functie de tipul de penicilina, reactiile adverse frecvente pot include greata sau diaree usoara, dureri de cap. Semnele sau simptomele unei infectii pentru care sunteti tratat – sau simptome care nu au legatura – pot fi, de asemenea, confundate cu o reactie alergica la medicament.

Cauze

Alergia la penicilina apare atunci cand sistemul imunitar devine hipersensibil la medicament – ​​reactionand in mod eronat la medicament ca la o substanta daunatoare. Inainte ca sistemul imunitar sa devina sensibil la penicilina, trebuie sa fie expus la medicament cel putin o data. Daca si cand sistemul imunitar identifica gresit penicilina ca fiind o substanta daunatoare, dezvolta anticorpi impotriva medicamentului. Astfel, data viitoare cand luati medicamentul, acesti anticorpi specifici semnaleaza si directioneaza atacurile sistemului imunitar asupra substantei. Substantele chimice eliberate de aceasta activitate provoaca semnele si simptomele asociate cu o reactie alergica.

Daca ati avut o reactie alergica la un tip de penicilina, este posibil sa fiti – dar nu neaparat – alergic la alte tipuri de penicilina sau la unele cefalosporine.

Factori de risc

Desi oricine poate avea o reactie alergica la penicilina, unii factori pot creste riscul. Acestia includ:

• istoric de alte alergii, cum ar fi alergii alimentare sau febra fanului;
• reactie alergica la un alt medicament;
• istoric familial de alergie la medicamente;
• expunere crescuta la penicilina, din cauza dozelor mari, a utilizarii repetate sau a utilizarii prelungite;
• anumite boli asociate frecvent cu reactii alergice la medicamente, cum ar fi infectia cu HIV sau virusul Epstein-Barr.

Metode de diagnostic

Unii oameni care sunt alergici la penicilina sunt, de asemenea, alergici la alte antibiotice inrudite, inclusiv cefalosporine, cum ar fi cefprozil, cefuroxima si cefalexina. Multi dintre cei care cred ca au o alergie la penicilina nu au de fapt. In prezent, pot fi mai putin sensibili la penicilina decat au fost in trecut. De asemenea, este posibil sa fi avut o reactie adversa usoara mai degraba decat o reactie alergica.

Un examen amanuntit si teste de diagnostic adecvate sunt esentiale pentru un diagnostic precis. O alergie la penicilina diagnosticata gresit poate duce la utilizarea de antibiotice mai putin adecvate sau mai scumpe. Medicul va efectua un examen fizic, va pune intrebari despre simptome si va recomanda teste suplimentare.

Testarea pentru alergia la penicilina

In caz de test cutanat, o reactie pozitiva va provoca o umflatura rosie, cu mancarime. Un rezultat pozitiv indica o probabilitate mare de alergie la penicilina. Un rezultat negativ inseamna, de obicei, ca nu exista risc mare de prezenta a unei alergii la penicilina. Insa, un rezultat negativ este mai greu de interpretat, deoarece unele tipuri de reactii la medicamente nu pot fi detectate prin testele cutanate. Testele cutanate sunt recomandate in reactiile mediate Ig-E, care apar imediat sau la cel mult o ora de la expunere. Daca persoana are simptome specifice de alergie dar nu sunt rezultate detectabile de imunoglobuline E sau testul a fost negativ, sunt necesare investigatii suplimentare.

Astfel, poate fi necesar testul de provocare. Acesta implica administrarea de penicilina si monitorizare. Se incepe cu doze mici si se cresc treptat daca nu apar reactii. Procesul se repeta pana cand pacientul primeste doza completa de penicilina. Daca nu exista o reactie alergica in timpul acestui proces, se considera ca pacientul nu are o alergie la penicilina.

Tratament

Interventiile pentru o alergie la penicilina pot fi impartite in doua strategii generale: tratament pentru simptomele actuale de alergie si desensibilizare la penicilina.

Tratarea simptomelor actuale

Daca utilizati penicilina si apoi dezvoltati urticarie si probleme cu respiratia sau aveti alte simptome de anafilaxie, sunati imediat la 112. Daca apare o alergie la penicilina – sau o alergie probabila – intreruperea medicamentului este primul pas. Ulterior, se va recomanda un antihistaminic ce poate bloca substantele chimice ale sistemului imunitar activate in timpul unei reactii alergice. Corticosteroizii orali sau injectati pot fi utilizati pentru a trata inflamatia asociata cu reactii mai grave. Anafilaxia necesita o injectie imediata cu epinefrina, precum si ingrijire urgenta pentru a mentine tensiunea arteriala si pentru a sustine respiratia.

Desensibilizarea

Daca nu exista alte optiuni adecvate de tratament cu antibiotice disponibile, medicul va poate recomanda un tratament numit desensibilizare care va poate permite sa urmati un curs de penicilina pentru a trata o infectie. In acest caz, primiti o doza foarte mica si apoi doze progresiv mai mari de penicilina la fiecare 15 – 30 de minute in decurs de cateva ore sau cateva zile. Daca puteti ajunge la doza dorita fara nicio reactie, atunci puteti continua tratamentul.

Veti fi monitorizat cu atentie in timpul interventiei si sunt disponibile ingrijiri de sustinere pentru a trata reactiile eventuale. Desensibilizarea nu are intotdeauna succes si exista riscul unor reactii grave. In timp ce desensibilizarea la medicament ii permite unui pacient sa finalizeze un curs de tratament folosind penicilina, odata ce medicamentul este intrerupt sau daca tratamentul este intrerupt timp de aproximativ doua zile, hipersensibilitatea pacientului la medicament revine. Este posibil ca pacientul sa fie nevoie sa treaca din nou prin acelasi protocol de desensibilizare.

Daca un pacient are un rezultat pozitiv pentru o alergie la penicilina, medicul va trebui sa prescrie un alt antibiotic in locul penicilinei. Daca penicilina este necesara pentru a trata o infectie, se va folosi un tratament de desensibilizare medicamentoasa.

Referinte:
(1) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3255391/
(2) https://www.health.harvard.edu/blog/do-you-really-have-a-penicillin-allergy-2019022616017
(3) https://www.webmd.com/allergies/penicillin-allergy
(4) https://www.aaaai.org/tools-for-the-public/conditions-library/allergies/penicillin-allergy
(5) https://www.uofmhealth.org/health-library/te7071