Defibrilarea este o procedura medicala utilizata pentru a restabili ritmul normal al inimii. Iata care sunt indicatiile, ce presupune si care e principiul de actiune.
1. Ce este defibrilarea?
2. Cum functioneaza defibrilatoarele?
3. Tipuri de dispozitive de defibrilare
4. Cand se efectueaza defibrilarea?
5. Procedura de defibrilare
6. Masuri de precautie
7. Dupa defibrilare
Defibrilarea este un proces in care un dispozitiv electric numit defibrilator trimite un soc electric la inima pentru a opri o aritmie, ajutand astfel la restabilirea unui ritm cardiac normal.
Inima functioneaza pe baza unor curenti electrici de intensitati mici pentru a se contracta si pentru a pompa sangele in artere. Electrocardiograma masoara practic curentii electrici care trec prin inima. Afectarea acestor curenti duce la probleme de pompare a sangelui, iar bataile inimii devin neregulate. In astfel de situatii poate fi necesara defibrilarea.
Defibrilarea este un tratament pentru o afectiune care pune viata in pericol atunci cand bataile inimii devin neregulate – fie prea lente, fie prea rapide. Doua afectiuni obisnuite pentru care este necesara / folosita frecvent defibrilarea includ fibrilatia ventriculara (VF) si tahicardia ventriculara (VT).
Ce este un defibrilator? Defibrilarea se realizeaza cu ajutorul unui dispozitiv numit defibrilator.
Un defibrilator este un dispozitiv care transmite la inima o cantitate controlata de curent electric (numit „contra-soc” ). Un defibrilator este folosit atunci cand bataile inimii pacientului sunt neregulate.
Deoarece defibrilarea imediata este cruciala pentru supravietuirea pacientului, American Heart Association a solicitat integrarea defibrilarii intr-un sistem eficient de ingrijire cardiaca de urgenta. Sistemul ar trebui sa includa acces precoce, reanimare cardiopulmonara precoce, defibrilare precoce si ingrijire cardiaca precoce. Padelele unui defibrilator, atunci cand sunt atasate la corpul unui pacient, trec o cantitate limitata de curent electric si depolarizeaza o cantitate mare de muschi cardiac, care, ulterior, pune capat disritmiei.
Contrar opiniilor populare, un defibrilator nu porneste inima unui pacient, ci, de fapt, opreste inima complet. Astfel „reseteaza” bataile inimii intr-un fel. Inima isi reia apoi bataile, de data aceasta urmand un model ritmic, cu conditia ca totul sa mearga bine.
Defibrilatoarele sunt disponibile in cateva tipuri, inclusiv defibrilator manual (necesita expertiza unui profesionist medical), defibrilator extern automat sau AED (poate fi utilizat de o persoana fara experienta) si defibrilator cardioverter implantabil. Toate versiunile de defibrilatoare constau, de obicei, din doua padele sau autocolante care sunt plasate pe corpul pacientului intr-o pozitie specifica pentru a trece cantitatea dorita de curent prin inima pacientului.
AED sunt utilizate in situatii de urgenta care implica stop cardiac. Personalul de urgenta este instruit in utilizarea AED-urilor. Cu toate acestea, AED-urile sunt concepute pentru a fi utilizate si de publicul larg, indiferent de instruire. Multe tari care furnizeaza AED-uri in zonele publice ofera cursuri de instruire, deseori in combinatie cu instruirea pentru resuscitare cardiopulmonara.
Defibrilatoarele cardioverter implantabile – ICD sunt utilizate la pacientii cu risc ridicat de aritmie sustinuta sau recurenta, care are potentialul de a afecta functia inimii. Un ICD e format dintr-un generator de soc si fire cu electrozi la ambele capete. Generatorul este implantat sub piele in zona pieptului sau abdomenului si este conectat la fire, care sunt alimentate printr-o vena majora pentru a ajunge la atriile sau ventriculele inimii. Atunci cand dispozitivul detecteaza o tulburare a ritmului, aceasta produce o soc electric la nivelul inimii pentru a restabili ritmul normal. Cand ritmul cardiac devine haotic, produce un soc care reseteaza ritmul. ICD-urile pot fi programate pentru a indeplini alte functii, inclusiv incetinirea ritmului cardiac la persoanele cu tahicardie (ritm cardiac anormal de rapid) si cresterea ritmului cardiac la persoanele cu bradicardie (ritm cardiac anormal de lent).
Boala cardiaca ramane principala cauza de deces la ambele sexe, la nivel mondial. La pacientul adult, fibrilatia ventriculara este cea mai frecventa cauza de stop cardiac brusc.
Tratamentul definitiv pentru fibrilatie ventriculara este efectuarea defibrilarii electrice. Defibrilarea este extrem de eficienta atunci cand este efectuata cat mai aproape de debutul fibrilatiei. Cand defibrilarea este intarziata, eficacitatea este redusa cu aproape 10% pe minut.
Atunci cand o persoana sufera un stop cardiac, poate fi vorba de: ritm cardiac rapid (tahicardie), ritm electric dezorganizat care nu le permite muschilor inimii sa se contracte (fibrilatie) sau ar putea sa nu aiba curent electric care trece prin inima (asistola). In unele dintre aceste situatii, un defibrilator poate fi utilizat pentru a ajuta pacientul.
Aritmiile cardiace care impiedica inima sa pompeze sangele catre corp pot provoca daune ireversibile organelor majore, inclusiv creierul si inima. Aceste aritmii includ tahicardie ventriculara, fibrilatie si stop cardiac.
Aproximativ 10% din capacitatea de a reporni inima se pierde cu fiecare minut in care inima este in fibrilatie. Moartea poate aparea in cateva minute, cu exceptia cazului in care un ritm cardiac productiv, capabil sa genereze puls, este restabilit prin defibrilare.
Victimele adulte ale unui stop cardiac non-traumatic care beneficiaza de incercari de reanimare de catre serviciile medicale de urgenta au o rata de supravietuire la externare de doar 10,8%. In comparatie, pacientii adulti care sufera stop cardiac intr-un spital au rate de supravietuire pana la externare de pana la 25,5%. Aceasta supravietuire crescuta se datoreaza defibrilarii care se realizeaza cat mai aproape de debutul fibrilatiei.
Defibrilatoarele ofera o scurta electrocutare inimii, ceea ce ii permite stimulatorului natural al inimii sa-si recapete controlul si sa stabileasca un ritm normal. Defibrilatorul este un dispozitiv electronic care include padele defibrilatoare si electrocardiograma de monitorizare.
In timp ce defibrilatorul este pregatit, resuscitarea continua. Odata ce un defibrilator este disponibil, acesta trebuie utilizat cat mai curand posibil si trebuie sa aiba prioritate fata de alte masuri de resuscitare. Actul de defibrilare produce un soc electric pe torace, fie prin plasarea unei perechi de padele manuale pe piept, fie prin aplicarea de plasturi speciali pentru defibrilare. Defibrilatoarele curente utilizeaza de obicei o forma de unda bifazica care are nevoie de un nivel de energie mai mic pentru a realiza o defibrilare eficienta.
In timpul defibrilarii externe, placutele sunt asezate pe pieptul pacientului folosind si un gel special pentru a facilita contactul cu pielea. Cand inima poate fi vizualizata direct, in timpul chirurgiei toracice, se aplica direct pe inima padele interne sterile. Toti ingrijitorii intrerup contactul direct cu pacientul. Daca este necesara defibrilarea suplimentara, padelele trebuie repozitionate exact pentru a creste probabilitatea ca socurile ulterioare sa fie eficiente in stoparea aritmiei. Pulsul pacientului si / sau electrocardiograma sunt monitorizate continuu. Defibrilarea continua pana cand starea pacientului se stabilizeaza sau procedura este ordonata a fi intrerupta.
La efectuarea defibrilarii, compresiile cardiace si ventilatia trebuie sa continue pana in momentul defibrilarii si sa fie reluate imediat dupa aceea. Incarcarea initiala ar trebui sa fie de 2 J / kg, care ar trebui crescuta la 4 J / kg pentru incercarile ulterioare.
Defibrilarea nu trebuie efectuata la un pacient care are puls sau este alert, deoarece acest lucru ar putea provoca o tulburare letala a ritmului cardiac sau stop cardiac. Padelele utilizate in procedura nu trebuie asezate pe sani sau pe un stimulator cardiac intern.
Cand un pacient este defibrilat, energia stocata este eliberata imediat. Socul este eliberat in orice punct al ciclului cardiac se intampla in acel moment. Daca un soc electric ar fi administrat unei persoane care nu se afla in fibrilatie ventriculara, este posibil ca energia sa fie aplicata in perioada relativa refractara, care corespunde cu cea din urma parte a undei T a ciclului cardiac. Defibrilarea se efectueaza numai pentru fibrilatie ventriculara fara puls. Pentru un pacient care nu se afla in stop cardiac, dar are nevoie de cardioversie electrica pentru un ritm tahicardic instabil, se efectueaza cardioversie sincronizata in loc de defibrilare.
Defibrilarea efectuata pentru tratarea aritmiilor ventriculare care pun in pericol viata este cel mai probabil sa fie eficienta in primele 5 minute, prevenind vatamarea creierului si moartea. Pacientii vor fi transferati intr-o unitate de terapie intensiva pentru monitorizare suplimentara, diagnostic si tratamentul aritmiei. Sunt administrate frecvent medicamente pentru imbunatatirea functiei cardiace si prevenirea aritmiilor suplimentare.
Dupa defibrilare, starea cardiaca a pacientului, respiratia si semnele vitale sunt monitorizate cu un monitor cardiac. Se vor efectua teste suplimentare pentru masurarea leziunilor cardiace, care pot includede o electrocardiograma, o radiografie toracica si cateterism cardiac. Optiunile de tratament vor fi determinate in urma rezultatelor acestor proceduri. Pielea pacientului este curatata pentru a indeparta gelul si, daca este necesar, sunt tratate arsurile electrice.
Arsurile pielii de la padelele defibrilatoare sunt cele mai frecvente complicatii ale defibrilarii. Alte riscuri includ ranirea muschiului cardiac, ritmuri cardiace anormale si cheaguri de sange.
Referinte:
(1) Ventricular fibrillation and defibrillation, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2083243/
(2) Defibrillation, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499899/
(3) Defibrillation, link: https://www.strykeremergencycare.com/learn-and-train/clinical-technology-insights/defibrillation/
(4) Defibrillation during Resuscitation, link: http://www.rcjournal.com/cpgs/ddrcpg.html