Tulburarea de personalitate schizoida – cauze, simptome, tratament

Tulburarea de personalitate schizoida este o tulburare cronica, caracterizata de o detasare fata de relatiile sociale si un registru restrans de exprimare a emotiilor. Deseori, termenul asociat cu acest tip de tulburare de personalitate este de „singuratic”. Mai multe despre acest tip de tulburare de personalitate, cum se manifesta, ce impact are asupra vietii si cum poate fi tratata.

Cuprins:

1. Ce este tulburarea de personalitate schizoida?
2. Cauze
3. Simptome
4. Diagnostic
5. Cum se trateaza tulburarea de personalitate schizoida?

Ce este tulburarea de personalitate schizoida?

Personalitatea este combinatia de ganduri, emotii si comportamente care ne face unici; este modul in care vedem, intelegem si ne raportam la lumea exterioara, dar si cum ne vedem pe noi insine. Personalitatea isi incepe dezvoltarea inca din copilarie si devine cristalizata la inceputul vietii de adult. Tot atunci pot incep sa se manifesta tulburarile de personalitate. Acestea sunt tipare dezadaptative, inflexibile si intransigente, de gandire si comportament, care au un puternic impact asupra mai multor domenii ale vietii si care produc multa suferinta.

• modul in care persoanele gandesc despre sine si despre ceilalti;
• modul in care reactioneaza emotional;
• modul in care relationeaza cu ceilalti;
• modul in care isi controleaza propriul comportament.

Tulburarea de personalitate schizoida se caracterizeaza printr-un nivel foarte ridicat de retragere sociala, detasare emotionala si dezinteres si indiferenta fata de relatiile umane.

In DSM-5 (Manualul de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale), tulburarea de personalitate schizoida face parte din clusterul A, alaturi de tulburarea de personalitate paranoida si tulburarea de personalitate schizotipala.

Prevalenta acestei tulburari in populatia generala se estimeaza ca ar fi mai mica de 1%, ambele genuri fiind afectate in egala masura.

O particularitate a acestei tulburari este ca spre deosebire de toate celelalte, care prin manifestarile si implicatiile lor aduc suferinta persoanelor in cauza, tulburarea de personalitate schizoida nu are un criteriu de diagnostic privind suferinta pe care o aduce individului. De asemenea, unii dintre cei cu aceasta tulburare functioneaza bine in viata de zi cu zi, nefiind afectati de lipsa relatiilor si a contactelor sociale.

Tulburarea de personalitate schizoida, tulburarea de personalitate schizotipala si schizofrenia

Deseori, cand aud de tulburarea de personalitate schizoida sau schizotipala (doua tulburari de personalitate diferite), tendinta oamenilor este de a se gandi la schizofrenie. Insa acestea sunt tulburari diferite. Schizofrenia se manifesta printr-o simptomatologie psihotica, adica persoana in cauza prezinta o deconectare de realitate, sub forma unor halucinatii si/sau idei delirante. Aceste simptome nu apar in cadrul tulburarilor de personalitate, schizoida sau schizotipala.

Tulburarile de personalitate schizoida si schizotipala se aseamana in ceea ce priveste capacitatea redusa de a avea relatii sociale normale. Diferentele sunt ca in tulburarea schizotipala, persoanele nu sunt indiferente fata de ceilalti si nu sunt complet detasate emotional, cum e cazul celor cu tulburarea de personalitate schizoida, care prezinta dezinteres si indiferenta totale fata de relatiile sociale, precum si o detasare emotionala. Cei cu tulburarea schizotipala pot avea comportamente ciudate, neobisnuite, care ies din norma unei societati (cum ar fi sa se imbrace ciudat, sa faca anumite vocalize), comportamente care nu vor aparea in cazul tulburarii schizoide.

Cele trei tulburari fac parte din spectrul schizofrenic si au un punct comun, in sensul ca daca cineva din familie are una dintre aceste trei tulburari, o persoana are un risc mai mare (o predispozitie mai mare) de a dezvolta la randul ei una dintre aceste trei tulburari.

Cauze

Cauzele exacte ale tulburarilor de personalitate nu se cunosc. Se presupune ca o combinatie complexa a factorilor biologici (genetici) si a factorilor de mediu sta la baza dezvoltarii tulburarilor de personalitate.

In ceea ce priveste factorii de mediu, abuzul emotional si neglijarea din partea parintilor sau a adultilor care ar fi trebuit sa aiba grija de copil contribuie la dezvoltarea unei tulburari de personalitate. De asemenea, un istoric familial de tulburare din cadrul spectrului schizofrenic creste riscul dezvoltarii acestei tulburari de personalitate.

Tendinta de izolare si de a petrece mai mult timp singur decat in compania altora poate aparea inca din copilarie.

Simptome

Persoanele cu aceasta tulburare au dificultati in a forma relatii apropiate cu alte persoane si nici nu au niciun interes in a le dezvolta. Au tendinta de a-si alege profesii care au o componenta de izolare si care nu presupun interactiuni sociale (de exemplu, sa lucreze noaptea ca paznic). Uneori, pot avea o relatie apropiata cu un membru al familiei, dar chiar si in cadrul familiei nu sunt foarte interesati de relatii. Deseori, aceste persoane nu pleaca din casa parinteasca sau locuiesc singuri si in ambele cazuri, nu isi intemeiaza o familie.

O alta caracteristica a tulburarii de personalitate schizoida este anhedonia, respectiv o scadere a placerii care poate veni din interactiunile sociale, inclusiv activitatea sexuala cu alte persoane. De obicei, interesul lor pentru sex este scazut. Insa nu gasesc placere nici in alte tipuri de activitati, care in mod normal ar aduce placere.

De asemenea, cei cu aceasta tulburare par sa fie indiferenti la critici sau laude, neavand reactii nici la feedback-ul pozitiv, nici negativ din partea celorlalti. Nu sunt nici foarte expresivi, in sensul ca infatisarea lor nu exprima emotii. Pot avea foate mari dificultati in a-si manifesta furia, chiar si atunci cand sunt provocati.

Persoanele cu tulburarea de personalitate schizoida sunt percepute ca fiind persoane distante, singuratice sau reci.

Diagnostic

Stabilirea diagnosticului unei tulburari de personalitate se face in urma unei evaluari atente facuta de un specialist in sanatatea mintala, pe baza unuei anamneze amanuntite si a unor teste. De asemenea, pentru aceasta tulburare, trebuie sa fie indeplinite criteriile de diagnostic pentru tulburarea de personalitate schizoida mentionate in DSM-5 (Manualul de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale):

1. Un tipar pervaziv de detasare din relatiile sociale, alaturi de un registru restrans de exprimare a emotiilor in contextele interpersonale. Acestea debuteaza la inceputul varstei de adult si se manifesta in diverse situatii (la scoala, la locul de munca etc, cu o varietate de persoane), cum ar fi cel putin patru dintre urmatoarele criterii:

• 1. Nu isi doreste si nici nu ii fac placere relatiile apropiate.
• 2. Alege activitati solitare.
• 3. Interes redus sau absent pentru experiente sexuale.
• 4. Gaseste placere in putine activitati.
• 5. Ii lipsesc prietenii apropiati sau confidentii.
• 6. Pare indiferent la lauda sau la critica din partea celorlalti.
• 7. Prezinta o raceala emotionala, detasare sau o afectivitate aplatizata (nu exprima expresii faciale)

2. Nu apare in acelasi timp cu schizofrenia, tulburarea bipolara sau depresia cu simptome psihotice sau o alta tulburare psihotica sau tulburari din spectrul autismului si nu pot fi atribuita efectelor fiziologice ale unei alte afectiuni medicale.

Tulburarea de personalitate schizoida seamana intr-o oarecare masura cu tulburarea de personalitate evitanta, in sensul ca ambele se manifesta printr-o evitare a relatiilor si contactelor cu ceilalti. Diferenta este ca in cazul tulburarii evitante, persoanele evita interactiunile sociale din cauza fricii de inadecvare, se tem sa nu fie pusi in situatii stanjenitoare si au o sensibilitate foarte ridicata la critici si evaluari negative din partea celorlalti. Niciuna dintre aceste trasaturi nu este specifica tulburarii de personalitate schizoide.

Cum se trateaza tulburarea de personalitate schizoida?

De obicei, persoanele cu tulburarea de personalitate schizoida nu apeleaza la ajutor specializat, pentru ca nu considera ar fi ceva in neregula cu ele, nu sunt deranjate de izolarea lor si de absenta relatiilor si interactiunilor sociale. Iar atunci cand solicita ajutor specializat, o fac pentru o problema conexa, cum ar fi depresia.

Tulburarile de personalitate nu se vindeca. Pentru cei care vin totusi in terapie, obiectivele vizeaza imbunatatirea abilitatilor de a face fata dificultatilor; abilitatilor de a initia si a dezvolta relatii; abilitatilor sociale si comunicarii. Medicatia nu este eficienta in cazul tulburarii de personalitate, decat daca sunt prezente alte tulburari unde tratamentul medicamentos este indicat, cum ar fi anxietatea sau depresia.

Referinte:

(1) Schizoid Personality Disorder – https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559234/
(2) Schizoid Personality Disorder – https://www.psychologytoday.com/us/conditions/schizoid-personality-disorder
(3) Schizoid Personality Disorder – https://psychcentral.com/disorders/schizoid-personality-disorder/