Traumatismele medulare sau leziunile maduvei spinarii produc adesea efecte permanente asupra fortei, simturilor si altor functii ale corpului in regiunea leziunii.
1. Informatii generale
2. Care sunt simptomele?
3. Incidenta si impact
4. Cauze
5. Diagnostic
6. Tratament
7. Prognostic
O astfel de leziune poate avea consecinte grave, putand afecta persoana in cauza nu doar fizic, ci si mental, emotional si social. Cercetarile permanente in acest domeniu favorizeaza dezvoltarea de noi tratamente si tehnici de reabilitare pentru persoanele cu leziuni ale maduvei spinarii.
Maduva spinarii permite comunicarea dintre creier si restul corpului. Contine celule nervoase, numite neuroni, si fibre nervoase care transmit semnale catre creier si preiau ulterior semnale de la acesta.
Leziunile medulare sunt cauzate de traumatismului direct al maduvei spinarii sau ca urmare a deteriorarii indirecte a oaselor, a tesuturilor moi si a vaselor din jurul maduvei spinarii. Leziunile maduvei spinarii duc la pierderea unor functii, cum ar fi mobilitatea sau anumite functii senzoriale. Cele mai frecvente locatii de ranire sunt zonele cervicale si toracice.
Coloana vertebrala cuprinde 33 de vertebre, incluzand urmatoarele:
Aceste vertebre stabilizeaza coloana vertebrala si protejeaza maduva spinarii. Traumatismele medulare pot fi complete sau incomplete. Cele complete nu afecteaza nicio functie (nici senzoriala, nici locomotorie), afecteaza similar ambele parti ale corpului si pot avea loc la orice nivel al maduvei spinarii. Traumatismele incomplete inseamna afectarea unei functii, diferit pe cele doua parti ale corpului.
Vertebrele sunt grupate in sectiuni. Cu cat este mai mare traumatismul medular, cu atat mai multe disfunctii pot aparea.
Traumatismele medulare de la acest nivel sunt cele mai severe, pot cauza paralizie in maini, trunchi si picioare, este posibil ca pacientul sa nu poata respira independent, apare tusea sau lipsa controlului intestinal sau al vezicii urinare, poate fi afectata vorbirea. Cand toate cele patru membre sunt afectate, se numeste tetraplegie sau quadriplegie. Poate necesita asistenta completa in ceea ce priveste desfasurarea activitatilor zilnice, cum ar fi mancatul, imbracatul, igiena personala etc.
Sunt afectati nervii ce controleaza bratele si picioarele. De obicei persoana poate respira independent si poate vorbi fara probleme. In cazul traumatismului la nivelul vertebrei C5, persoana isi poate ridica bratele si isi poate indoi coatele, poate aparea paralizie partiala la nivelul incheieturilor, mainilor, trunchiului si picioarelor. In cazul vertebrei C6, nervii afecteaza extensia mainii, de obicei apare paralizia in maini, trunchi si picioare. In cazul vertebrei C7 sunt afectati nervii ce controleaza extensia cotului si a degetului, iar in cazul traumatismului la nivelul vertebrei C8, sunt afectati nervii ce controleaza miscarea mainilor.
Sunt afectati nervii ce controleaza musculatura pieptului si musculatura abdominala. Bratele nu sunt de obicei afectate. Traumatismul afecteaza de obicei trunchiul si picioarele (cunoscute si sub denumirea de paraplegie).
Sunt afectati nervii ce controleaza muschii trunchiului (muschii abdominali si ai spatelui) in functie de nivelul leziunii. De obicei, duce la paraplegie.
Traumatismele duc, in general, la o anumita pierdere a functiei in solduri si picioare. Poate fi afectat controlul intestinului si al vezicii urinare.
Accidentarile duc, in general, la o anumita pierdere a functiei senzoriale si motorii in solduri si picioare. De obicei, pacientul poate merge.
Simptomele variaza in functie de zona afectata de traumatismele medulare, de nervii implicati, de tipul traumatismului, gravitatea lui etc.
In plus, paralizia din cauza unei leziuni a maduvei spinarii poate fi mentionata ca:
Traumatismele medulare produc, de obicei, unul sau mai multe dintre urmatoarele semne si simptome:
Exista o relatie directa intre nivelul unde au loc traumatismele medulare si gradul de disfunctie respiratorie, dupa cum urmeaza:
La inceput, pacientul poate prezenta un soc la nivelul coloanei vertebrale, ceea ce determina pierderea functiei senzoriale, a functiei musculare si a reflexelor la nivelul leziunii. Socul dureaza, de obicei, de la cateva ore pana la cateva saptamani. Pe masura ce perioada socului scade, apar si alte simptome, in functie de localizarea leziunii. In general, cu cat este mai mare nivelul leziunii maduvei spinarii, cu atat simptomele sunt mai severe.
In fiecare an, la nivel global, 250.000 – 500.000 de persoane sufera un traumatism medular. Majoritatea au la baza cauze care pot fi prevenite, cum ar fi accidente rutiere, caderi sau in urma violentei. Astfel de leziuni au urmari grave, de la cele fizice, la emotionale, mentale, sociale, economice.
Barbatii sunt cel mai expusi riscului la varsta adulta (20-29 ani) si la varsta inaintata (70+). Femeile sunt mai expuse riscului in adolescenta (15-19 ani) si la varste mai inaintate (60+). Studiile au raportat ratele de sex masculin la femei de cel putin 2: 1 in randul adultilor, uneori mult mai mari.
Riscul de mortalitate dupa traumatismele medulare este mai mare in primul an dupa traumatism si ramane ridicat in comparatie cu populatia care nu sufera astfel de leziuni.
Traumatismele medulare pot face o persoana dependenta de ingrijiri din partea altor persoane. Aproximativ 20-30% dintre persoanele cu leziuni ale maduvei spinarii prezinta semne clinice de depresie, care, la randul lor, au un impact negativ asupra imbunatatirii functionarii si a sanatatii generale. Apare uneori excluderea sociala, apar bariere din cauza imobilitatii, poate fi afectata educatia, cariera, apar obstacole economice, cu o rata globala a somajului de peste 60%.
Nivelul si severitatea traumatismului au o influenta importanta asupra costurilor – leziunile mai trave si mai extinse implica costuri mai mari.
Exista multe cauze ale traumatismelor medulare. Majoritatea leziunilor maduvei spinarii se datoreaza unor cauze care pot fi prevenite. Cele mai frecvente leziuni apar atunci cand zona coloanei vertebrale sau gatului este indoita sau comprimata, dupa cum urmeaza:
Cu toate ca o leziune a maduvei spinarii este de obicei rezultatul unui accident si se poate intampla oricui, anumiti factori va pot predispune unui risc mai mare de a suferi o leziune a maduvei spinarii, inclusiv:
Atunci cand se suspecteaza un traumatism medular, este necesara asistenta medicala imediata. Daca se semnaleaza dupa un astfel de incident durere sau presiune, tulburari sau afectare a functiilor senzoriale la nivelul membrelor, afectarea controlului asupra unei zone a corpului, incontinenta urinara instalata brusc, dificultati de mers pe jos, pierderea echilibrului sau alte semne, e necesara o evaluare clinica imediata.
Trebuie efectuat diagnosticul diferentiat care sa excluda anumite tulburari mentale, intoxicatia cu alcool sau droguri etc.
Diagnosticul radiologic in ceea ce priveste traumatismele medulare incepe cu radiografiile, dar se pot efectua si scanari CT (tomografie computerizata) sau scanari RMN (imagistica prin rezonanta magnetica) la nivelul coloanei vertebrale. Pentru pacientii cu leziuni cunoscute sau suspectate, RMN-ul este util pentru examinarea propriu-zisa a maduvei spinarii, precum si pentru detectarea cheagurilor de sange, a discurilor herniate sau a altor mase care pot comprima maduva spinarii. Scanarile CT pot fi utile in vizualizarea anatomiei osoase, inclusiv a oricaror fracturi.
Se vor efectua investigatii si teste de laborator pentru evaluarea lezarii maduvei spinarii:
La cateva zile dupa traumatism, cand o parte din umflaturi s-ar fi diminuat, medicul dumneavoastra va efectua un examen neurologic mai cuprinzator pentru a determina nivelul si completitatea vatamarii. Aceasta implica testarea fortei musculare si a capacitatii de a simti senzatiile usoare de atingere si de perceptie.
Traumatismele medulare necesita interventie rapida si sunt considerate urgente medicale. Trebuie asigurata mentienerea functiei respiratorii, se identifica rapid eventualele hemoragii.
Asistenta medicala urgenta este critica pentru a reduce la minimum efectele traumatismului, mai ales la nivelul capului sau gatului. Prin urmare, tratamentul incepe adesea la locul accidentului. Personalul de urgenta imobilizeaza in mod obisnuit coloana vertebrala cat mai incet si mai rapid posibil, folosind un guler pentru gat si o placa rigida de transport, pe care o vor folosi pentru a transporta pacientul la spital.
In camera de urgenta, medicii se concentreaza pe mentinerea functiei respiratorii, prevenirea socului, imobilizarea gatului pentru a preveni deteriorarea maduvei spinarii, evitarea complicatiilor posibile, cum ar fi retentia scaunului sau a urinei, tratarea dificultatilor respiratorii sau cardiovasculare si prevenirea formarii cheagurilor de sange in extremitati.
Se poate efectua o interventie chirurgicala pentru indepartarea fragmentelor de oase, a obiectelor straine, a discurilor herniate sau a vertebrelor fracturate care par a comprima coloana vertebrala.
Durata spitalizarii depinde de starea de sanatate si de problemele medicale cu care se confrunta pacientul. Urmeaza o perioada de reabilitare pentru mentinerea si intarirea functiei musculare existente, redezvoltarea functiilor motorii fine si reinvatarea de tehnici de adaptare pentru efectuarea activitatilor zilnice. De asemenea, se intervine si prin psihoterapie si consiliere. Se pot administra medicamente pentru a controla durerile sau si spasticitatea musculara, precum si medicamente care pot imbunatati controlul vezicii urinare, controlul intestinului si functiile sexuala.
Sunt disponibile diverse dispozitive medicale care faciliteaza controlul si mobilitatea, cum ar fi scaune rulante moderne, scaune cu rotile moderne, dispozitive si adaptoare pentru toaleta, pentru dus, pentru birou, dispozitive controlate prin voce etc.
Prin natura sa, un traumatism medular are un impact brusc si major asupra vietii persoanei in cauza si asupra vietii celor apropiati. Datorita noilor tehnologii, tratamente si dispozitive, persoanele cu leziuni ale maduvei spinarii pot duce o viata normala si se pot recupera mai usor.
Datele pe termen lung pentru leziuni ale maduvei spinarii arata o crestere a sperantei de viata pentru persoanele care au suferit traumatisme medulare. Rata de supravietuire la 25 ani sau mai mult dupa ranire este de 60%.
Este important accesul la asistenta medicala, la educatie pentru sanatate si la produse (de exemplu, catetere) pentru a reduce riscul unor afectiuni secundare si pentru a imbunatati calitatea vietii.
Masurile esentiale pentru asigurarea dreptului la educatie si participare economica includ:
Referinte::
(1) Spinal cord injury information, Shepherd Center, link: https://www.shepherd.org/patient-programs/spinal-cord-injury/about
(2) Spinal cord injury, Cleveland Clinic, link: https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/12098-spinal-cord-injury-overview
(3) Spinal cord injury, World Health Organization, link: http://www.who.int/en/news-room/fact-sheets/detail/spinal-cord-injury
(4) Levels of injury, link: http://www.spinalinjury101.org/details/levels-of-injury
(5) Spinal cord injury, Mayo Clinic, link: https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/spinal-cord-injury/diagnosis-treatment/drc-20377895
(6) Spinal cord injuries, link: https://emedicine.medscape.com/article/793582-overview
(7) Spinal cord injury, link: https://www.hopkinsmedicine.org/healthlibrary/conditions/physical_medicine_and_rehabilitation/spinal_cord_injury_85,P01180