Scolioza – cauze, simptome, diagnostic, tratament

Scolioza este o deviatie laterala a coloanei vertebrale, care descrie forma literei „S” sau „C”. Afla care sunt cauzele scoliozei, cum se manifesta si cum se trateaza scolioza.

Cuprins:

1. Ce este scolioza?
2. Diferenta dintre scolioza si atitudinea scoliotica
3. Cauze
4. Simptome
5. Diagnosticul scoliozei
6. Complicatii
7. Evolutie
8. Cum se trateaza scolioza?
9. Viata cu scolioza

Ce este scolioza?

Deformarea sau curbarea laterala a coloanei vertebrale este denumita scolioza. In limba greaca, scolioza inseamna „intortocheat”. Deformarea se produce prin rotarea coloanei vertebrale in jurul propriului ax, iar curbarea poate fi spre dreapta sau spre stanga. Scolioza dorsala dreapta si scolioza lombara stanga sunt cele mai frecvente forme.

Scolioza se poate asocia cu cifoza sau cu lordoza, alte deformari frecvente ale coloanei vertebrale.

Scolioza apare cel mai frecvent in perioada pubertatii (10-12 ani) si afecteaza mai mult fetele decat baietii. Depistarea cat mai precoce a acestei afectiuni este esentiala pentru cresterea sanselor de recuperare.

Tipuri de scolioze

Scolioze nestructurale: sunt in cea mai mare parte reductibile, atunci cand sunt descoperite si corectate la timp. Aici trebuie intervenit asupra componentei statice, iar persoana afectata sa constientizeze postura.

Scolioze structurale: sunt cele in care deformatiile vertebrale s-au instalat din cauza rotatiilor vertebrelor si determina secundar deformari toracice si lombare. Curburile nu pot fi corectate prin constientizarea posturii, iar in timp cauzeaza patologie la nivel articular si discal (artroze, discopatii), la nivel muscular (lombalgii, contracturi) si/sau la nivel spinal (pareze, paralizii).

Scolioze familiale (mostenite): sunt cele care se observa in suita generatiilor unei familii, avand aceeasi forma si localizare.

Scolioze congenitale: sunt cele care apar in primul an de viata si afecteaza in principal baietii. Deformarea este adesea dorsala stanga. Se asociaza cu hipotonie, torticolis congenital, spina bifida, agenezie de disc intervertebral, anomalia Klippel-Feil. Insa majoritatea cazurilor sunt provocate de malpozitia intrauterina. In 90% din aceste cazuri, coloana vertebrala se corecteaza spontan pana la varsta de 2 ani, pe masura ce copilul dobandeste mai multa forta musculara si stabilitate in ortostatism.

Scolioze dobandite: in functie de nivelul unde apare deformarea, pot fi:

• scolioza de natura osteogena – apar procese degenerative la nivel osos (rahitism, osteomalacie, osteogeneza imperfecta), procese infectioase (osteomielita) sau traumatisme (fracturi vertebrale);
• scolioza de natura artrogena – produsa in artropatii diverse ca spondilita anchilozanta, spondiloartropatia deformanta, osteoporoza;
• scolioza miogena – data de tulburari la nivel muscular (poliomielita, boala eradicata din anul 2002), diferite miopatii, amiotrofii spinale;
• scolioza statica – data de diferente de lungime a membrelor inferioare sau de asimetriile bazinului;
• scolioza antalgica – data de dureri ce insotesc diverse afectiuni ale vertebrelor sau chiar afectiuni viscerale;
• scolioza postoperatorie – dupa interventii posttraumatice sau dupa arsuri grave la nivel toracal;
• scolioza idiopatica juvenila – reprezinta cele mai frecvente cazuri si, din pacate, cu cea mai imprevizibila evolutie in recuperare si tratament.

Diferenta dintre scolioza si atitudinea scoliotica

Specialistii atrag atentia ca scolioza adevarata trebuie diferentiata de atitudinea scoliotica. Aceasta din urma este mai putin grava, dar mult mai frecventa decat scolioza reala, structurala.

Este cat se poate de grav sa etichetezi o scolioza patologica drept „atitudine scoliotica”, boala continuand sa evolueze in lipsa unui tratament corect. La fel de nefast este ca o banala atitudine scoliotica sa fie considerata scolioza si sa se impuna tratamente dure (purtare corset) in mod inutil. Iata de ce este esential sa faca distinctia corect intre cele doua forme.

Scolioza in S este definita drept o curbura a coloanei vertebrale in plan frontal, sagital si transversal, insotita de rotatia vertebrelor in plan orizontal. Aceasta anomalie este fundamentala pentru a stabili diagnosticul de scolioza. Deformarile din scolioza sunt permanente si se agraveaza progresiv.

Atitudinea scoliotica apare atunci cand „copilul sta stramb”. Curbura este reversibila in momentul echilibrarii bazinului. Trebuie retinut faptul ca o atitudine scoliotica nu devine scolioza. Exercitiile de kinetoterapie, reeducarea posturala si utilizarea unor proceduri neinvazive de indreptare a spatelui in pozitia sezand sunt elemente importante in corectarea atitudinii scoliotice.

Cauze

Cauza exacta a scoliozei nu poate fi precizata in majoritatea cazurilor, insa medicii sustin ca factorul ereditar si factorul endocrin joaca un rol important. S-a constatat ca scolioza se mosteneste, in general, in cadrul familiilor, pe fondul unor modificari hormonale.

Rareori, scolioza poate sa apara din cauza unor afectiuni precum:

• paralizii
• boli neurologice (infirmitate motrica cerebrala, boala Werdnig-Hoffman, boala Recklinghausen…)
• malformatii congenitale

Cea mai frecventa este insa scolioza idiopatica, adica fara cauza specifica. Aceasta reprezinta circa 90% din cazuri, cu o incidenta de 2-3 cazuri la 1.000 de locuitori. Scolioza idiopatica apare de obicei la pubertate si este de 4 ori mai frecventa in randul fetelor decat al baietilor. Asocierea dintre scolioza si pubertate este pusa pe seama modificarilor hormonale ce se declanseaza in cazul fetelor la varsta de 9-12 ani. Cresterea nivelului hormonilor feminini favorizeaza relaxarea si slabirea ligamentelor, muschilor si articulatiilor, inclusiv la nivelul coloanei vertebrale. Aceste modificari pot conduce la deformarea coloanei vertebrale in cazul fetelor cu o anumita predispozitie genetica.

Medicii sustin ca purtarea unui ghiozdan greu sau pozitia gresita in banca sunt mituri, nu reprezinta cauzele scoliozei adevarate. Daca ar fi asa, atunci si baietii ar suferi deformari ale coloanei vertebrale in proportii similare fetelor, ceea ce nu se intampla.

Simptome

Parintii sunt primii care ar trebui sa observe coloana vertebrala a copilului. Iata se semne pot indica suspiciunea de scolioza:

• Pozitia capului nu e centrala.
• Umerii nu sunt echilibrati, fie un umar este mai jos decat celalalt, fie este mai in fata.
• Omoplatii sunt de asemenea pozitionati asimetric, unul fiind mai proeminent sau mai sus decat celalalt.
• Aspect anormal al pelvisului, distanta dintre talie si unul dintre brate este mai mare decat distanta dintre talie si celalalt brat.
• Soldurile nu sunt la acelasi nivel sau unul dintre solduri este mai proeminent.
• Coloana vertebrala nu este dreapta, privita din spate are forma literei S sau C.
• Un picior care pare mai scurt decat celalalt.

Initial, scolioza nu doare, copilul nu se plange de disconfort. De aceea este important ca parintii sa verifice spatele si postura copilului. In cazul in care constata unele dintre semnele descrise mai sus, este bine sa mearga cu copilul la medic.

Diagnosticul scoliozei

Scolioza poate fi depistata in cadrul controalelor medicale efectuate de medicul scolar, medicul de familie sau medicul pediatru al copilului.

Diagnosticul de scolioza se stabileste pe baza etapelor urmatoare.

Examen clinic

Medicul observa pacientul stand in picioare, urmarind forma corpului in ansamblu, cutia toracica, zona lombara, pelvisul si zona fesiera. Apoi ii poate cere copilului sa se aplece spre fata, cu mainile impreunate in jurul genunchilor. In caz de scolioza, se poate vedea formarea unei gibozitati (cocoasa), care ridica suspiciunea unei deviatii structurale.

Examen radiografic

Radiografia coloanei vertebrale permite diagnosticul clar si diferentierea scoliozei de atitudinea scoliotica.

In caz de scolioza, sunt vizibile rotatiile vertebrale, curburile persistente si se poate calcula unghiul deviatiei. Pentru aceasta se foloseste unghiul Cobb, care se masoara astfel: se gasesc vertebrele limita superioara si inferioara a corpului vertebral. Apoi se duc perdependiculare la aceste linii. Prin intersectarea acestor drepte se obtine unghiul curburii.

Radiografia ajuta de asemenea la evaluarea maturitatii oaselor prin intermediul scorului Risser. Acesta este un element important pentru prognostic si decizia terapeutica.

Rareori sunt indicate investigatii imagistice avansate, cum ar fi tomografia computerizata (CT) sau rezonanta magnetica nucleara (RMN), mai ales ca in cazul copiilor ar fi necesara anestezia generala pentru efectuarea acestora.

Complicatii

Daca scolioza nu este diagnosticata si tratata corect, ea poate duce la complicatii atat de ordin fizic, cat si estetic. Deformarile permanente sunt insotite de:

• complexe de inferioritate,
• suferinte emotionale care duc la tendinta spre izolare sociala,
• dificultati de integrare in societate
• anxietate, depresie
• slabiciune musculara
• tulburari de respiratie din cauza asimetriei toracelui
• afectarea organelor intratoracice si uneori chiar anumite boli cardiace (mai ales in cazul scoliozelor dorsale de peste 80 de grade)
• dureri de spate
• boli reumatice.

Evolutie

Studiile retrospective la care au participat sute de copii cu scolioza, monitorizati pe parcusul mai multor ani, au evidentiat 3 perioade in evolutia scoliozei: perioada non-agravanta (procesul scoliotic este latent), perioada de agravare principala si perioada de agravare secundara.

In functie de gradul scoliozei, studiile constata ca:

• in scolioza cu unghi Cobb sub 20 de grade exista 80% sanse sa nu se agravaze;
• in scolioza intre 20 si 30 de grade, jumatate dintre cazuri raman cu un grad intre 10 si 55;
• in scolioza peste 30 de grade, situatia este grava si poate evolua spre forme invalidante.

Important este ca scolioza sa fie depistata din timp si tratata astfel incat sa nu evolueze spre 30 de grade.

Cum se trateaza scolioza?

Tratarea scoliozei are scopul de a mentine curbura sub 30 de grade, indiferent de varsta pacientului. Tratamentul cuprinde:

• kinetoterapie
• tratament ortopedic (gips sau corset)
• tratament chirurgical.

Kinetoterapia in caz de scolioza

Kinetoterapia este foarte utila pentru corectarea posturii spatelui, tonifierea musculaturii paravertebrale, atenuarea tulburarilor respiratorii. Mentinerea unui tonu muscular bun si a flexibilitatii coloanei vertebrale reprezinta principalele obiective ale terapiei prin miscare. Sub indrumarea unui kinetoterapeut, pacientul efectueaza un program complex de exercitii fizice personalizate in functie de curbura si gradul scoliozei. Atentie! Programul de gimanstica medicala trebuie monitorizat de un kinetoterapeut specializat, altfel exista riscul efectuarii unor exercitii interzise in scolioza.

Tratament ortopedic

Purtarea unui corset medicinal este cea mai folosita terapie pentru scolioza. Dar trebuie stiut ca un astfel de corset nu vindeca scolioza, ci doar impiedica agravarea ei. Corsetul mentine trunchiul drept si corecteaza coloana vertebrala prevenind evolutia agravanta. Uneori, imobilizarea gipsata este indicata pentru redresarea unghiului scoliozei, reducerea rotatiei vertebrelor si a gibozitatii. Gipsul este purtat de obicei in intervale de 1 luna.

Tipuri de corsete

Corsetul Milwaukee a fost realizat de Blount si Schmitt in 1945, modelul fiind folosit si in prezent. Trebuie purtat in permanenta, zi si noapte, este destul de incomod si jenant la nivel toracic. Dar si-a dovedit eficienta in 50% din cazuri.

Corsetul Lyonnais a fost creat de Stagnara in 1949. Aplicat unui copil cu scolioza sub 30 de grade, el favorizeaza o corectie de 50%. In 98% din cazuri se obtin rezultate bune. Este mai usor de purtat decat corsetul Milwaukee. Recomandat pentru varsta de 10-12 ani.

Orteza in trei puncte, dezvoltata de Michel si Allegre, este un corset scurt, bine tolerat, utilizat in scoliozele lombare.

Corsetul Cheneau este bine tolerat si se realizeaza din material termoformabil, polietilena, individualizat in urma mulajului si radiografiei pacientului.

Chirurgia pentru scolioza

Interventia chirurgicala sau operatia pentru corectarea scoliozei ramane o indicatie de electie. Tratamentul chirurgical este rezervat formelor severe de scolioza, care depasesc 50 de grade. Este o operatie complexa si majora, cu riscuri si complicatii. Exista mai multe tehnici, dar in principiu interventia vizeaza corectarea deviatiei cu ajutorul unor tije metalice (tije Harrington) fixate pe vertebre. Operatia este completata de grefe intervertebrale pentru a suprima miscarile intre vertebrele fixate in tije. Dezavantajul major al acestei operatii este blocarea dezvoltarii coloanei vertebrale. De aceea, varsta la care se decide acest tratament este foarte importanta. In medie, varsta optima pentru interventia chirurgicala este de 13-14 ani la fete si 15-16 ani la baieti.

Tratament naturist pentru scolioza

Metode naturale ce poti fi utile:

• acupunctura
• electroterapie
• masaj
• suplimente alimentare

Viata cu scolioza

Copiii care sufera de scolioza pot avea nevoie de sustinerea familiei si mai ales a prietenilor, colegilor, profesorilor.

In majoritatea cazurilor, scolioza debuteaza in adolescenta, o perioada caracterizata de schimbari majore si decizii importante pentru intreaga viata. Astfel, tinerii – cu atat mai mult daca o problema de sanatate – au nevoie de acceptarea si sprijinul celor din jur. In cazul scoliozei, purtarea corsetului nu intotdeauna acceptata cu usurinta, mai ales de fete, pentru care imaginea corporala este importanta. Dialogul deschis, increderea in parinte si medici, intelegerea diagnosticului si a consecintelor nerespectarii tratamentului pot usura acceptarea programului de recuperare.

Un stil de viata sanatos, adoptarea unor obiceiuri benefice pentru spate si, nu in ultimul rand, un program de gimnastica sunt masuri pe care un pacient cu scolioza trebuie sa le aiba in vedere toata viata. Un program de inot pentru scolioza este de asemenea de urmat periodic, sub indrumarea unui specialist.

Citeste si despre: Cum mentinem sanatatea oaselor