Fobia de ace (tripanofobia) – cauze si solutii eficiente

Fobia de ace sau tripanofobia se refera la frica extrema si irationala de acele utilizate in procedurile medicale (injectii, vaccinuri, branule etc.). Multe persoane prezinta un anumit grad de disconfort fata de o injectie sau proceduri similare. Insa la cei cu tripanofobie nivelul anxietatii este atat de ridicat, incat ajung sa evite orice context medical in care se folosesc ace, lucru care poate fi riscant pentru sanatate.

Cuprins:

(1) Ce este fobia de ace?
(2) Din ce cauza apare frica de ace?
(3) Cum se manifesta tripanofobia?
(4) Diagnostic
(5) Cum se trateaza fobia de ace?
(6) Masuri de preventie

Ce este fobia de ace?

In literatura de specialitate, pentru fobia sau frica de ace s-au folosit alternativ mai multi termeni:

• aichmofobie – frica de obiecte ascutite si taioase;
• belonefobia – frica de ace si bolduri;
• tripanofobia – frica de ace folosite in proceduri medicale (injectii, vaccinuri, branule, punctii etc.).

Frica de ace este foarte comuna la copii, fiind in general tolerata mult mai bine cand ajung la varsta adulta. In unele cazuri, frica de ace poate persista dincolo de varsta copilariei, iar uneori aceasta frica este foarte severa.

Tripanofobia a fost recunoscuta oficial ca tulburare in 1994, cand a fost inclusa in editia a IV-a a DSM (Manualul de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale). Tripanofobia este o fobie specifica, categoria fiind a fobiilor de sange/injectii/rani.

In manualul de referinta al Organizatiei Mondiale a Sanatatii – Clasificarea Internationala a Bolilor (ICD), tripanofobia este definita ca frica extrema de injectii si de transfuzii, o tulburare in care frica este atat de severa, incat persoana va evita orice situatie care implica aceste proceduri medicale (vaccinuri, recoltarea de sange pentru analize de sange, tratament administrat prin injectare). Evitarea poate duce la riscuri pentru starea de sanatate.

Din ce cauza apare frica de ace?

Fobia de ace este determinata de o combinatie dintre predispozitia genetica si factorii de mediu. Fricile sunt fenomene normale si frecvente, dar uneori, se pot transforma in fobii, sub influenta unor evenimentele de viata traumatice prin care trec copiii sau adultii. Aceste experiente pot fi traite direct (o procedura medicala foarte dureroasa) sau pot fi experiente vicariante (copiii au fost martorii unor situatii care i-au marcat negativ, de exemplu un membru al familiei care a trecut printr-o procedura medicala dureroasa).

Factori genetici

Fobia de ace poate fi mostenita genetic, studiile aratand ca o mare parte dintre cei cu acest tip de fobie au rude de gradul I cu aceeasi frica.

O explicatie din punct de vedere evolutionist a transmiterii genetice a fobiei de ace ar fi ca indivizii care evitau sa fie intepati/injunghiati, aveau mai mari sanse de supravietuire.

Factori de mediu

In copilarie, primele contacte cu acele au loc in cadrul imunizarilor sau prelevarii de sange pentru analize medicale de rutina, ori in cadrul unor proceduri medicale precum transfuzii sau sutura unor rani.

La copiii cu boli cronice, care necesita frecvent proceduri medicare care implica utilizarea acelor (seringilor) – injectii, analize medicale, punctii lombare etc. – aceste experiente produc suferinta celor mici. Studiile au aratat ca la copiii spitalizati, procedurile medicale ce implica ace sunt experientele care le provoaca cea mai intensa frica. Astfel de experiente pot fi traumatizante si pot determina aparitia fobiei de ace.

Cum se manifesta tripanofobia?

Simptomele tripanofobiei apar atunci cand persoana vede seringa (acul) sau afla ca va trebui sa faca o procedura medicala care implica seringa/ace. Aceste simptome sunt tipice unei fobii specifice si includ:

• simptome fizice: dificultati de respiratie, ameteala, cresterea tensiunii arteriale, cresterea ritmului cardiac, transpiratie excesiva, senzatia de gura uscata, tremur;
• teroare, panica, senzatia de pierdere a controlului;
• incapacitatea distragerii atentiei si gandurilor de la stimulul care provoaca frica;
• dorinta intensa de a evita si de a fugi din situatia respectiva.

In unele cazuri, nivelul anxietatii este atat de ridicat, incat persoanele pot face chiar atacuri de panica.

Unele persoane sufera de fobia de ace vasovagala, care se manifesta prin lesin la vederea unei seringi. Stimulul (seringa cu ac) determina o reactie exagerata de frica, insotita de crestere brusca a ritmului cardiac si a tensiunii arteriale, urmata de o scadere imediata a acestor parametri. Reducerea volumului de sange care ajunge la creier duce la sincopa (lesin).

Pe langa simptomele care insotesc fobia de ace, aceasta tulburare implica si riscuri pentru sanatate. Frica de analize de sange, de injectii si de alte proceduri care implica ace duce in general la refuzul de a merge la medic sau la dentist. Uneori frica se poate generaliza si la personalul medical.

Diagnostic

Criteriile DSM-5 (Manualul de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale) pentru fobia de ace sunt:

1. Persoana prezinta o frica sau anxietate marcanta in legatura cu acele.
2. Acele sau situatiile in care sunt utilizate ace ii provoaca aproape intotdeauna o frica sau anxietate imediate.
3. Persoana evita activ sau indura cu frica sau anxietate intensa situatiile in care sunt utilizate ace.
4. Frica sau anxietatea sunt disproportionale cu pericolul real implicat de ace, de situatia respectiva sau de contextul socio-cultural.
5. Frica, anxietatea sau evitarea sunt persistente si dureaza de cel putin 6 luni.
6. Frica, anxietatea sau evitarea provoaca suferinta sau o afectare sociala, ocupationala sau de alta natura.
7. Tulburarea nu e mai bine explicata de simptomele unei alte tulburari mintale (tulburarea de panica, agorafobia, tulburarea obsesiv-compulsiva).

Cum se trateaza fobia de ace?

Exista mai multe optiuni de tratament pentru fobia de ace.

Psihoterapia, in special psihoterapia cognitiv-comportamentala, ajuta persoana sa identifice cauzele fricii severe pe care o resimte si invata abilitati prin care sa o gestioneze. Metoda expunerii graduale la stimulii care provoaca frica este o metoda foarte eficienta pentru tratarea fobiei. Intr-un mediu sigur, persoana este expusa la o seringa – de exemplu, in prima faza i se arata o seringa fara ac, apoi una cu ac, iar mai tarziu este incurajata sa atinga si sa manipuleze seringa cu ac.
De asemenea, deprinderea si exersarea unor tehnici de relaxare ajuta la reducerea anxietatii.

Daca fobia de ace apare pe fondul unei tulburari de anxietate generalizate, medicatia prescrisa de un medic psihiatru, poate fi foarte utila.

In cazurile cand fobia de ace are la baza frica de durere, se pot aplica pe piele geluri sau creme speciale, cu anestezic local, care amortesc pielea. Aceasta metoda poate fi utilizata si preventiv la copii, pentru reducerea disconfortului, dar e important sa va consultati inainte cu medicul pediatru.

Masuri de preventie

In cele mai multe cazuri, tripanofobia isi are debutul in copilarie. Este normal ca cei mici sa fie speriati de procedurile medicale care presupun utilizarea unei seringi (vaccinuri, recoltarea de sange, administrarea de insulina si altele mult mai complexe). Dar este important ca parintii sa ii ajute sa gestioneze frica, pentru a impiedica transformarea unei proceduri medicale intr-o trauma si a se limita riscul evolutiei fricii catre o fobie.

• Pregatiti copilul dinainte pentru procedura pe care urmeaza sa o faca, povestindu-i pe intelesul lui de ce e important pentru el sa o faca.
• Fiti alaturi de copil in momentul injectiei, cu calm, linistindu-l si incuranjandu-l. Tineti-l in brate sau stati aproape de el, in functie de cum va permite contextul medical.
• Nu il mintiti ca nu doare, pentru ca isi poate pierde increderea, iar data urmatoare va fi mult mai dificil de convins. Spuneti-i adevarul – intr-adevar, il va durea, dar el/ea e puternic(a) si sunteti alaturi de el.
• Evitati sa folositi injectiile ca pe o amenintare generala, pentru a-i determina pe copii sa se linisteasca sau sa va asculte. In acest mod, injectiile si alte proceduri ce implica ace vor capata pentru ei o conotatie negativa.

Referinte:

(1) The fear of needles: A systematic review and meta‐analysis – https://onlinelibrary.wiley.com/doi/pdf/10.1111/jan.13818
(2) Fear of Injections and Needle Phobia Among Children and Adolescents: An Overview of Psychological, Behavioral, and Contextual Factors – https://journals.sagepub.com/doi/full/10.1177/2377960818759442
(3) Trypanophobia – An Extreme and Irrational Fear of Medical Procedures: An Overview – https://pdfs.semanticscholar.org/d4c2/ced6a36ab6b9fa4eb25263fc3eb06c74c470.pdf
(4) Trypanophobia – https://www.healthline.com/health/trypanophobia
(5) Overcoming Trypanophobia or the Fear of Needles – https://www.verywellmind.com/trypanophobia-2671700