Dependenta de sport este o obsesie nesanatoasa fata de antrenamentele fizice si mentinerea intr-o buna forma fizica. Cand este activitatea fizica un comportament sanatos si cand devine unul nociv? Cum se manifesta dependenta de sport si cum o putem gestina? Mai multe informatii in acest articol.
1. Dependenta de sport – informatii generale
2. Cum se manifesta dependenta de sport?
3. Din ce cauze apare dependenta de sport?
4. Diagnostic
5. Solutii de tratament
Sportul si activitatea fizica in general au numeroase beneficii pentru sanatatea fizica si mintala. Tot mai multe studii arata ca sportul de intensitate moderata ajuta la reducerea simptomelor depresiei si anxietatii, avand impact asupra imbunatatirii dispozitiei.
30 de minute de activitate fizica pe zi pot preveni afectiuni si probleme de sanatate precum colesterolul ridicat, hipertensiunea arteriala sau diabetul. De obicei, recomandarile oficiale pentru a ne mentine intr-o buna forma cu ajutorul activitatii fizice sunt de 60-90 de minute de antrenament, de 3-4 ori pe saptamana.
Mai multe informatii despre beneficiile sportului asupra sanatatii mintale – in acest articol.
Pentru cei mai multi dintre noi, sportul este o activitate recreationala si foarte benefica; insa pentru unele persoane, sportul se poate transforma intr-o dependenta. Ca orice altceva benefic, ne face bine atat timp cat este facut cu moderatie. Sportul in exces poate avea o serie de efecte si complicatii pentru sanatatea si functionarea organismului.
Dependenta de sport este o obsesie nesanatoasa a persoanei de a se antrena si de a se mentine intr-o buna forma fizica, obsesie care o impiedica sa se opreasca, chiar daca stie ca nu ii face bine sau ca este in afara controlului sau. La fel ca si alte dependente comportamentale, si adictia de sport este considerata a fi compulsiva sau impulsiva.
Dependenta de sport este deseori un rezultat al tulburarilor imaginii corporale si al tulburarilor alimentare. In evaluarea dependentei de sport, este necesara identificarea altor forme excesive de comportament, in special tulburarile de alimentatie, in cadrul carora antrenamentele fizice in exces pot fi folosite pentru scaderea in greutate.
Cum putem distinge intre entuziasmul unei persoane careia ii face placere sa se antreneze sau care mai adauga cativa kilometri de alergat si dependenta de sport? Conform DSM-5 (Manualul de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale), criteriile comportamentale specifice dependentelor includ urmatoarele:
Este foarte importanta distinctia intre dependenta de sport si antrenamentele facute cu o frecventa regulata si intr-un mod intensiv. De exemplu, un atlet care se pregateste pentru Jocurile Olimpice va dedica foarte mult antrenamentului, va reduce multe alte activitati din viata sa sau va resimti manifestari ale sevrajului daca s-ar opri. Insa un astfel de sportiv nu este neaparat dependent de sport.
Sportul cauzeaza eliberarea anumitor substante (endorfine si dopamina) la nivelul sistemului nervos, care creeaza placere si recompensa. Este vorba despre aceiasi neurotransmitatori care se elibereaza in creier in timpul consumului de droguri. Se considera ca adictia de sport ar fi, cel putin partial, dependenta de aceasta senzatie de bine data de antrenamente. Cand nu se mai antreneaza, efectul neurotransmitatorilor nu mai exista, de aceea persoanele dependente de sport trebuie sa se antreneze, din ce in ce mai mult, ca sa resimta efectul placut.
Deseori, dependenta de sport incepe ca o activitate placuta, care creeaza acea stare de bine, ca ulterior sa devina un mecanism de coping pentru a reduce stari si emotii dureroase sau care cauzeaza disconfort.
Totodata, dependenta de sport poate avea la baza o tulburare alimentara, cum ar fi anorexia sau bulimia, care sa duca la o obsesie fata de activitatea fizica. Si in cazul tulburarii compulsive de alimentatie, dependenta de sport poate functiona ca o compensare pentru consumul excesiv de alimente. De asemenea, tulburarea corporala dismorfica poate cauza o adictie fata de sport; la fel si dismorfia musculara (de obicei in cazul barbatilor) – o preocupare patologica fata de marimea muschilor.
Factori de risc pentru dependenta de sport pot fi presiunea resimtita de a fi intr-o forma fizica foarte buna, greutatea peste medie si tendinta persoanei de a-si impune un regim drastic pentru a scadea in greutate.
Dependenta de sport, la fel ca si tulburarile alimentare sau alte dependente, sunt niste mecanisme de coping (de a face fata) unor traume sau dificultati emotionale.
Dependenta de sport nu este usor de diagnosticat, pentru ca majoritatea celor care au dezvoltat o adictie fata de sport nu vad nimic rau in comportamentul lor. Adictia de sport este si ceva ce societatea noastra incurajeaza destul de mult.
Totodata, dependenta de sport nu este un diagnostic recunoscut de catre comunitatea medicala (de exemplu, nu este inclus in DSM-5, manualul elaborat de Asociatia Americana de Psihiatrie), ceea ce inseamna ca nu exista nici criterii specifice de diagnostic pentru aceasta adictie.
Insa dependenta de sport apare frecvent alaturi de tulburari de alimentatie, statisticile aratand ca pana la 48% dintre persoanele cu tulburari alimentare sufera si de dependenta de sport. Unii autori fac distinctia intre dependenta de sport primara si cea secundara. Dependenta de sport apare in absenta unei tulburari alimentare, in timp ce in cea secundara, antrenamentele fizice au loc alaturi de o tulburare alimentara.
Terapia individuala poate ajuta in adictia de sport – persoana este ajutata sa inteleaga cauzele si mecanismele dependentei sale; sa invete sa gestioneze nevoia sa de control asupra propriei vieti; sa invete cum sa faca sport, dar fara ca intreaga sa viata sa ii fie afectata de aceasta activitate.
Tot in terapie, persoana poate intelege care este cauza-radacina a dependentei de sport si a impulsului pe care il simte de a face sport in exces.
Grupurile de suport sunt de asemenea utile, ajutand persoana sa intalneasca si altii cu dificultati similare si oferindu-i cadrul terapeutic de a gestiona dependenta.
Invata cum sa fii in corpul tau si cum sa il simti. Poti incepe prin cateva exercitii de stretching (intindere musculara) si sa fii atent la senzatiile din corpul tau in timp ce le faci: unde se simte tensiunea? in ce parte a corpului? cum se simte? e prea mult sau e o senzatie placuta?.
Un exercitiu care poate ajuta in conexiunea minte-corp este urmatorul. Imagineaza-ti un cerc de lumina alba care coboara peste tine, incepand de la cap si iti invaluie intregul corp. Observa in ce zone resimti tensiune, pe masura ce acest cerc luminos coboara lent. Si daca identifici muschi incordati, vezi daca ii poti relaxa.
Daca faci antrenamente la sala, inscrie-te doar la sesiuni de grup. In acest fel te asiguri ca ai parte de incalzirea muschilor, de antrenamentul in sine si de etapa de linistire de la final. In plus, te vei antrena doar atat cat dureaza sesiunea, nu mai mult. Sau va fi mai dificil de adaugat timp in plus de antrenament sau noi repetari.
Iar daca nu te atrag sesiunile de grup, incearca sa eviti sa te antrenezi singur, pentru ca vei fi mai tentat sa iti depasesti limitele. In schimb, iesi la alergat sau mergi cu bicicleta cu un prieten; fa miscare in aer liber cu copiii tai sau ai prietenilor tai; ideea este sa te inconjori de oameni dragi; astfel incat sa te asiguri ca esti rezonabil in ceea ce ceri de la corpul tau din punct de vedere fizic.
Redu treptat cantitatea de timp dedicata antrenamentelor si fa pauze intre sesiuni astfel incat sa ii dai posibilitatea corpului tau sa se odihneasca.
(1) Clarifying Exercise Addiction: Differential Diagnosis, Co-occurring Disorders, and Phases of Addiction – https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3210598/
(2) Exercise Addiction – https://www.goodtherapy.org/learn-about-therapy/issues/exercise-addiction
(3) Exercise Addiction – https://www.healthline.com/health/exercise-addiction