Critica este o practica cu care ne-am intalnit deseori in relatii si in interactiunile cu ceilalti, fie ca am fost tinta criticilor sau suntem noi cei care ii criticam pe altii. Ce efecte poate avea critica si cum o putem gestiona?
1. Informatii generale
2. Efectele criticii
3. Cum sa reactionezi cand esti criticat?
4. Cum sa renunti la obiceiul de a-i critica pe ceilalti?
De-a lungul vietii am fost cel putin o data subiectului criticilor. In copilarie, la scoala, in relatii, la locul de munca – critica este o practica destul de comuna.
Persoanele critice deseori au fost tinta criticilor in copilarie, fie ca aceasta venea din partea parintilor, fratilor, profesorilor sau colegilor. Critica poate fi o forma de auto-protectie, prin faptul ca a-l ataca sau a-l invinovati pe celalalt sunt actiuni mai putin vulnerabile pentru persoana critica decat a recunoaste ceea ce au nevoie. In unele situatii, este facuta cu cele mai bune intentii, avand scopul de a corecta sau imbunatati un comportament, insa efectele criticii sunt mult mai puternice si mai negative decat isi imagineaza cei care o practica.
Deseori persoanele critice sunt extrem de critice si cu ele insele. Auto-critica este vocea aceea interioara care ne spune tot felul de lucruri grele: „Nu esti in stare sa faci asta”; „O s-o dai in bara”; „Niciodata nu reusesti”; „Nu esti si nu vei fi niciodata suficient de bun”.
Interiorizand mesajul parintilor „nu sunt suficient de bun„, stima de sine si increderea in propriile abilitati sunt afectate; ajuns adult, va evita sa isi asume riscuri pentru dezvoltarea sa profesionala, va evita sa faca schimbari pentru a-i fi mai bine (cum ar fi sa iasa dintr-o relatie toxica), se va teme sa isi spuna punctul de vedere.
Deseori confundam critica si feedback-ul constructiv. Cateva aspecte prin care le putem diferentia:
Chiar daca uneori suntem bine intentionati si avem impresia ca facem o critica constructiva si ca il vom motiva si impulsiona pe celalalt, in realitate, critica nu face decat sa creasca defensiva din partea celuilalt si sa il raneasca.
Fie ca vorbim de relatiile de cuplu, de copii, colegi de serviciu, prieteni, critica are, pe termen lung, efecte nocive.
Chiar daca pe termen scurt cel care critica poate obtine unele avantaje, efectele criticii pe termen lung (si daca este facuta in mod repetat) ajung sa il raneasca pe celalalt, sa ii zdruncine increderea in sine si sa strice relatia, mai ales atunci cand criticile vin din partea cuiva important si/sau de la care ar trebui sa primeasca afectiune si grija. Tot pe termen lung, efectele criticii pot fi de a reduce atmosfera calda si pozitiva din relatii pentru a lasa locul ostilitatii si resentimentelor.
Sotii John si Julie Gottman au studiat indeaproape efectele pe care critica le poate avea asupra relatiilor de cuplu. Dupa ce au observat timp de doua decenii sute de cupluri, au identificat patru stiluri de comunicare care pot prezice finalul unei relatii. Le-au numit metaforic „cei patru calareti ai apocalipsei”, iar critica este unul dintre acestea, alaturi de dispret, defensivitate si transformarea intr-o stana de piatra.
Critica poate atrage si mentine un fel de cerc vicios in care cei doi parteneri se ranesc unul pe altul. De exemplu, cand unul il critica pe celalalt, acesta din urma poate intra in defensiva sau ataca la randul sau, ceea ce antreneaza si mai multa critica din partea celui care a inceput. Sau un partener critica, celalalt se simte controlat, lucru care il frustreaza pe partenerul critic si il face sa devina si mai critic, ceea ce ii creste celuilalt sentimentul ca este controlat si tot asa.
Critica va duce, in timp, la distrugerea unei relatii atunci cand:
In relatii, critica se dezvolta gradual, antrenand o spirala de reactii, in care cresc si dispretul si resentimentele fata de partener.
Pentru copii, criticile constante venite din partea adultilor care au grija de ei au un puternic impact asupra dezvoltarii lor. La varste mici, copiii interpreteaza critica ca pe un comportament de respingere din partea adultilor. Iar mesajele critice primite din partea adultilor (parintilor) vor fi interiorizate de copii, devenind ulterior vocea lor critica interioara. In perioada adolescentei, critica incepe sa ii vizeze nu doar pe ei insisi, ci si pe ceilalti.
Critica ne raneste, iar daca se intampla in mod repetat si vine din partea unor persoane importante (parinti, parteneri), poate avea un impact considerabil asupra increderii si stimei de sine, facand-ne sa ne indoim de abilitatile noastre, de valoarea sau de capacitatea de a face fata provocarilor.
Cand primim o critica, deseori ceea ce ne spun ceilalti e mai degraba o reflexie a lor si nu e despre noi. De aceea, sa incercam sa nu luam personal critica. In primul rand, sa incercam sa ramanem calmi si, pe cat posibil, sa nu intram in defensiva sau sa atacam la randul tau. Sa respiram adanc de cateva ori si abia apoi sa raspundem cu respect la ceea ce ni se reproseaza, incercand sa ne clarificam ce anume vrea persoana sa ne transmita.
Nu e deloc usor sa nu luam o critica in mod personal, insa ne poate ajuta daca incercam sa privim lucrurile din perspectiva celuilalt. Ce l-a determinat sa spuna ce ne-a spus? Ce intentii ar fi putut sa aiba? Daca intelegem de unde vine critica, ne va fi mai usor sa acceptam si sa nu luam lucrurile personal. Sau chiar sa luam partea buna din mesajul care ni se transmite.
Ne poate ajuta daca ne gandim la o persoana pe care o admiram si o apreciem, imaginandu-ne cum ar reactiona ea intr-o astfel de situatie, astfel incat sa ne modelam propriul nostru raspuns.
Critica este un obicei dificil de rupt, de cele mai multe ori, mai ales daca am crescut intr-un mediu in care remarcile critice erau o normalitate. Insa motivatia de a face o schimbare in acest sens poate fi data de dorinta de a nu periclita relatia de cuplu sau dezvoltarea armonioasa a copiilor sau relatiile cu ceilalti in general.
Vocea noastra interioara care ne critica constant poate fi si ea temperata. Sa incercam sa o transformam in sustinatoarea noastra. Daca ne e greu, sa ne imaginam cum ne-am incuraja copiii, partenerul, un prieten apropiat care trece printr-o situatia similara cu a noastra. Ce le-am spune sa le aratam ca le suntem alaturi? Cu ce ton le-am vorbi? „Poti s-o faci”; ” Am incredere ca ai sa reusesti” – sunt mesaje pe care ni le putem adresa si noua, pe un ton bland si cald.
Sau cand auzim mesajele denigratoare pe care vocea interioara ni le spune, sa ne intrebam: „Chiar este asa? Care sunt dovezile pe care ma bazez cand spun asta despre mine?”.
Autocompasiunea ajuta mult in a deveni mai blanzi cu noi insine si in a tempera autocritica. Mai multe despre autocompasiune – in acest articol.
(1) One Thing That Will Ruin a Perfectly Good Relationship – https://www.psychologytoday.com/us/blog/anger-in-the-age-entitlement/201212/one-thing-will-ruin-perfectly-good-relationship
(2) The Effects of Criticism on Relationships – https://psychcentral.com/lib/the-effects-of-criticism-on-relationships#1
(3) Dealing With Unfair Criticism – https://www.mindtools.com/pages/article/UnfairCriticism.htm