Oboseala cronica este o tulburare complicata, caracterizata prin oboseala extrema, care nu poate fi explicata prin nicio alta afectiune medicala de baza. Mai multe despre acest sindrom puteti afla din materialul care urmeaza.
Cu totii suntem, mai mult sau mai putin, afectati de starile de oboseala aparute in urma stilului de viata tot mai alert si a sarcinilor zilnice extrem de solicitante. Pentru unii zilele de weekend pot fi suficiente pentru a-si incarca bateriile. In cazul altora, starile de oboseala necontenite pot ascunde o afectiune destul de serioasa.
Sindromul de oboseala cronica este o tulburare complicata, caracterizata prin oboseala extrema, care nu poate fi explicata prin nicio alta afectiune medicala de baza. Oboseala se poate agrava prin activitate fizica sau psihica si, din pacate, nu se amelioreaza prin odihna.
Primele simptome ale sindromului oboselii cronice sunt aparitia unei oboseli de durata sau recidivanta sau usoara extenuare care nu dispare dupa repaus prin somn. Acest lucru presupune si reducerea activitatii zilnice sub 50% pentru cel putin 6 luni. De asemenea, trebuie excluse alte imbolnaviri care se insotesc de oboseala.
Alte manifestari sunt: febra sub 38,5 grade C, dureri in gat, adenopatie dureroasa, diminuarea inexplicabila generalizata a fortei musculare, dureri musculare, dureri articulare, cefalee, tulburari de somn. Aceste ultime simptome se dezvolta in decursul catorva ore pana la zile.
Simptomele variaza in functie de persoana afectata si de severitatea afectiunii.
Cel mai frecvent simptom este oboseala, aceasta fiind suficient de puternica pentru a desfasura orice fel de activitate zilnica. Pentru ca aceasta afectiune sa poata fi diagnosticata, starea de oboseala trebuie sa se intinda pe cel putin sase luni, ea neputand fi tratata cu odihna si repaus.
In plus, trebuie sa aveti cel putin alte patru simptome din lista urmatoare.
De asemenea, pacientii se pot confrunta cu oboseala extrema dupa efectuarea unor activitati fizice sau mintale. Aceasta poate dura mai mult de 24 de ore dupa activitate.
Oamenii sunt uneori afectati de acest sindrom in cicluri, cu perioade de senzatie de rau, urmate de stari mai bune. Simptomele pot chiar sa dispara complet, ceea ce se numeste remisie. Cu toate acestea, este posibil ca aceste stari sa revina mai tarziu, transformandu-se in recidiva. Acest ciclu de remisii si recidive poate face dificila gestionarea simptomelor.
In cazul barbatilor, semnele afectiunii au legatura cu intervalul in care aceastea isi fac aparitia (sase luni sau patru luni) si tipul bolii, pentru ca sindromul sa fie diagosticat. Simptomele generale la barbati sunt similare cu cele la femei. Specialistii, insa, speculeaza ca multi barbati sunt reticenti in a le povesti medicilor ca acuza durere musculara, stare generala de rau, dureri de cap si alte simptome, din cauza inhibitiilor. Doctori ii sfatuiesc pe barbati sa fie mai deschisi in descrierea simptomelor lor.
La fel ca in cazul barbatilor, semnele afectiunii au legatura cu intervalul in care aceastea isi fac aparitia (sase luni sau patru luni) si tipul bolii, pentru ca sindromul sa fie diagosticat. In prezent, frecventa sindromului de oboseala cronica este mai mare in randul femeilor decat in randul barbatilor. Medicii declara ca femeile sunt mult mai relaxate privind prezentarea simptomelor catre doctori. Aici sunt incluse cele patru semne din totalul simptomelor bolii:
Sindromul de oboseala cronica se mai numeste “chronic fatigue syndrome” (CFS), neurastenie, „Icelands disease”. Prevalenta acestui sindrom este de aproximativ 2-7 cazuri la 100.000 de oameni, varsta medie de imbolnavire este de 35 de ani, boala fiind mai frecventa de 3 ori la femei decat la barbati.
Etiologia este neelucidata. Se iau in considerare urmatorii factori declansatori: infectie virala cronica, probleme cu tiroida, dereglari imunologice care pot fi produse de toxine, infectii diverse, influente psihice, etc.
Din pacate, nici dupa aproximativ doua decenii de cercetari asupra pacientilor care prezinta simptomele sindromului, nu a fost descoperita cauza determinanta a bolii. Desi multe afectiuni sunt asociate cu sindromul oboselii cronice, nu exista legaturi dovedite cu nicio boala cunoscuta (fizica sau mentala) sau cu un agent patogen (inclusiv viral) care sa fie responsabili de dezvoltarea afectiunii.
Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC) din SUA mentioneaza faptul ca cercetatorii inca incearca sa descopere cauzele aparitiei sindromului si ofera unele ipoteze cu privire la cercetarea in curs. De exemplu, se vorbeste despre posibilitatea ca afectiunea sa reprezinte un punct final al bolilor sau conditiilor multiple, cum ar fi infectiile virale, stresul si expunerea la toxine. Cu toate acestea, specialistii declara ca „sindromul nu este cauzat exclusiv de niciun agent al vreunei boli infectioase cunoscute”. Printre acestea se numara: virusul Epstein-Barr, bacteria Lyme (Borrelia burgdorferi), retrovirusurile, bornavirusul, ciupercile, Mycoplasma spp, virusurile gripei si multe altele. Cu toate acestea, daca o persoana a fost infectata cu mai multi (cel putin trei) agenti patogeni diferiti, sansele de a dezvolta sindromul cresc.
In plus, unii cercetatori au mentionat ca un nou virus descoperit la unii pacienti cu acest sindrom (denumit virus XMRV sau virus xenotropic al leucemiei murine) poate fi una dintre cauze. Un studiu recent a respins, insa, aceasta teorie. In plus, desi cercetatorii declara ca in cadrul bolii nu au loc modificari autoimune cum ar fi lupusul, multi pacienti cu acest sindrom prezinta niveluri ridicate de anticorpi in sangele lor, acesta putand fi un indiciu despre cauza bolii.
Specialistii nu pot prezenta detalii despre factorii de risc din cauza faptului ca nu este cunoscuta cauza dezvoltarii afectiunii. Desi poate aparea la orice persoana, indiferent de varsta, sex, rasa sau nivel de trai, sindromul oboselii cronice este cel mai frecvent diagnosticat la persoanele aflate in intervalul de varsta 40 – 50 de ani. In plus, boala este descoperita de trei ori mai frecvent la femei, unii cercetatori fiind de parere ca menopauza este un factor de risc posibil. In grupul de varsta pediatrica, adolescentii sunt cel mai adesea afectati.
In trecut, sindromul de oboseala cronica a creat controverse in privinta diagnosticarii, insa acum este larg acceptat ca fiind o afectiune. Foarte important este ca medicii sa diferentieze acest sindrom de alte boli, cum ar fi:
Sindromul de oboseala cronica se diagnosticheaza prin excluderea multor boli care au ca simptom major sau frecvent oboseala cronica. Din pacate, nu exista semne specifice sau teste relevante (teste de sange) care sa identifice sindromul oboselii cronice. Diagnosticul se face prin aplicarea celor doua criterii majore stabilite de un grup de experti in cercetarea afectiunii.
Primul si cel mai important criteriu prevede ca pacientul sa acuze oboseala cronica severa timp de sase luni sau chiar mai mult. In plus, e necesara excluderea prin diagnosticarea clinica a altor afectiuni cunoscute (diagnostic prin excludere).
A doua conditie presupune ca pacientii sa aiba patru sau mai multe dintre urmatoarele simptome. Acestea au aparut fie in acelasi timp, fie dupa declansarea starii de oboseala cronica severa.
Desi nu exista studii de laborator care sa identifice boala, aceste analize prezinta unele dovezi de sustinere a unui diagnostic. In plus, multi pacienti prezinta urmatoarele semne, in urma testelor de laborator:
Aceste teste pot sustine diagnosticul de sindrom al oboselii cronice, insa nu sunt suficiente. Numai pacientii care indeplinesc cele doua criterii mentionate mai sus sunt diagnosticati definitiv cu aceasta boala.
In primul rand trebuie precizat faptul ca prognosticul este unul favorabil. Unii medici recomanda gimnastica medicala si psihoterapia pentru imbunatatirea starii.
Cu toate acestea, nu exista nici un tratament cunoscut pentru sindromul de oboseala cronica. Tratamentul se bazeaza pe tipuri de terapii care au ca rol diminuarea simptomelor. In general, pacientii care sunt diagnosticati in primii doi ani de simptome raspund mai bine tratamentului simptomatic decat cei diagnosticati dupa doi sau mai multi ani de boala. Tratamentele pentru reducerea simptomelor (tratamente simptomatice) sunt individualizate pentru fiecare pacient in parte, deoarece nicio terapie unica nu se aplica in cazul tuturor bolnavilor.
Terapiile medicamentoase (bupropion, sertralina si alte medicamente antidepresive) sunt utilizate pentru a trata simptomele privind somnul, durerea si problemele psihologice. De asemenea, unele persoane au folosit Adderall. Alte tipuri de terapii includ reducerea stresului si modificari ale stilului de viata, aici fiind incluse temperarea dietei si a exercitiilor fizice. Unii cercetatori sugereaza ca dieta si nutritia joaca un rol important, aici aparand contradictii. Unii dintre ei recomanda suplimentele de vitamina D, B6, B12 si lizina, in timp ce altii exclud acest lucru. Unii medici pot prescrie antibiotice, cum ar fi metronidazol sau amoxicilina si acid clavulanic. Acestea se recomanda daca pacientul are un nivel ridicat de anticorpi care reactioneaza cu C. pneumoniae sau cu alte organisme.
Intotdeauna este recomandata o discutie cu medicul inainte de a incepe orice fel de tratament alternativ sau complementar.
Majoritatea medicilor sunt de parere ca pacientii cu sindromul oboselii cronice au nevoie de o intreaga echipa in jurul lor. Cele mai grave simptome ar trebui abordate primele. In general, terapia va cuprinde consilierea psihologica si exercitiile fizice usoare. Terapia psihologica este extrem de necesara pentru ca ajuta pacientul sa-si indeplineasca sarcinile zilnice. Exercitiile fizice ghidate sunt, de asemenea, extrem de importante. Un terapeut fizic ar putea fi de ajutor pentru a evita starile puternice de oboseala. Terapia cognitiv-comportamentala pare sa functioneze foarte bine in cazul celor mici.
In prezent, nu sunt cunoscute metode de prevenire a sindromului oboselii cronice. Dezvoltarea unor solutii eficiente de prevenire este imposibila pentru ca nu este cunoscuta cauza aparitiei afectiunii.
Cu toate acestea, experii sugereaza implementarea unui stil de viata cat mai sanatos. De asemenea, medicii recomanda evitarea infectiilor virale, reducerea stresului zilnic cat mai mult posibil. In plus, este importanta mentinerea unor cicluri normale de somn si a unei alimentatii sanatoase, precum si evitarea toxinelor din mediul inconjurator.
Femeile care sufera de aceasta boala sunt avertizate in privinta sarcinilor, din cauza stresului pe care il provoaca mamei si fatului.
Referinte:
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/chronic-fatigue-syndrome/symptoms-causes/syc-20360490
https://www.healthline.com/health/chronic-fatigue-syndrome
https://medlineplus.gov/chronicfatiguesyndrome.html
https://www.medicinenet.com/chronic_fatigue_syndrome/article.htm