Tendinita peroneala – cauze, simptome, tratament
Tendinita peroneala provoaca dureri in partea laterala a gleznei si dificultati in timpul mersului. De obicei, problemele apar cand glezna este suprasolicitate, iar tendoanele peroneale se inflameaza. Aflati mai multe despre cauzele tendinitei peroneale, cum se manifesta aceasta afectiune si cum se trateaza.
Cuprins:
Ce reprezinta tendinita peroneala?
Tendinita peroneala este o cauza frecventa a durerilor care apar in partea laterala a gleznei, din cauza leziunilor sau a deteriorarii tendoanelor. Tendoanele peroneale sunt structuri fibroase puternice care fac legatura intre muschii gambei si oasele labei piciorului. Tendinita apare in urma microrupturilor provocate de leziuni si inflamatii ale tendoanelor. Din cauza acestor probleme, pacientul se confrunta cu dureri si dificultati in timpul mersului.
Potrivit specialistilor in domeniul medicinei, atunci cand apare tendinita, oamenii resimt de cele mai multe ori durere si umflare in partea laterala a gleznei. De asemenea, se mai confrunta cu pocnete la nivelul articulatiei si senzatia de instabilitate a gleznei.
De obicei, durerea se agraveaza in timpul activitatilor fizice si se inrautateste progresiv in timp. Cea mai frecventa cauza a tendinitei peroneale este suprasolicitarea articulatiei. Aceasta afectiune apare frecvent la alergatori si la alti sportivi care fac miscari repetitive ale gleznei sau ale piciorului.
Ce sunt tendoanele peroneale?
Tendonul este o banda de tesut care face legatura intre muschi si os. Exista doua tendoane peroneale la fiecare picior. Acestea se intind unul langa altul in jos pe fibula si in spatele zonei exterioare a gleznei, numita maleola laterala.
Un tendon peroneal se ataseaza in exteriorul piciorului la baza degetului mic (al cincilea metatarsian), iar celalalt se conecteaza la partea inferioara a arcului piciorului. Rolul acestor tendoane este de a stabiliza glezna si piciorul, pentru a preveni entorsele. De asemenea, faciliteaza miscarea de intoarcere a piciorului si stabilizeaza arcul piciorului in timpul mersului.
Cauze
Cele mai predispuse persoane la dezvoltarea tendinitei peroneale sunt cele care practica sporturi in cadrul carora fac miscari repetitive ale gleznei. Tendinita peroneala apare de cele mai multe ori din urmatoarele cauze:
- suprasolicitare;
- o intensificare brusca a eforturilor fizice, cum ar fi mersul pe jos, alergarea si sariturile;
- efectuarea unor miscari si tehnici necorespunzatoare in timpul antrenamentelor;
- purtarea unor pantofi nepotriviti.
Alte cauze frecvent intalnite
Exista, de asemenea, alte cateva probleme din cauza carora o persoana este si mai predispusa la a dezvolta tendinita peroneala:
- talpi ale piciorului mult mai arcuite decat in mod normal;
- probleme de functionare corespunzatoare intre muschii si articulatiile picioarelor;
- probleme musculare la picioare.
De asemenea, o persoana se poate alege cu tendinita peroneala daca nu-si duce la bun sfarsit programul de recuperare in urma unei leziuni la glezna, cum ar fi o entorsa. In timp, tendoanele peroneale afectate se vor ingrosa pe masura ce tesutul incearca sa vindece zona deteriorata. Din cauza acestui lucru, tendoanele se slabesc si devin mai predispuse la rupere.
Simptome
Exista doua forme ale afectiunii: tendinita peroneala acuta, ceea ce inseamna ca simptomele apar brusc, sau tendinita peroneala cronica, ceea ce inseamna ca se dezvolta in timp.
In ambele cazuri, exista cateva simptome comune:
- durere in partea din spate a gleznei;
- durere care se agraveaza in timpul activitatilor fizice si se amelioreaza in timpul repausului;
- durere in timpul miscarilor de rotire a piciorului in interior sau in exterior;
- umflaturi in partea din spate a gleznei;
- glezna este instabila cand pacientul sta in picioare;
- zona este calda la atingere.
Diagnostic
Pentru inceput, medicul va pune intrebari legate de istoricul medical al persoanei. In urma acestei discutii, specialistul ar putea afla cum au aparut simptomele afectiunii, fie ca este vorba despre o suprasolicitare a articulatiei, o intensificare a activitatii fizice sau o alta cauza a tendinitei peroneale. De asemenea, medicul trebuie sa afle daca durerea apare la nivelul tendoanelor peroneale si nu al fibulei, deoarece acest lucru poate indica o problema diferita.
Fizioterapeutul (sau medicul) va folosi o serie de tehnici in timpul examenului fizic pentru a descoperi simptomele, in general, miscand piciorul si glezna in diferite pozitii si aplicand presiune pe acestea.
Radiografia, ecografia sau scanarea RMN pot fi de asemenea utilizate pentru ca medicul sa excluda eventualele fracturi, pentru a identifica o umflatura anormala si pentru a se edifica in privinta diagnosticului.
Tratament
Tratament nonchirurgical
In marea majoritate a cazurilor, tendinita peroneala se vindeca fara a fi nevoie de interventie chirurgicala. Acest lucru se datoreaza faptului ca este o leziune cauzata de suprasolicitare si se poate vindeca prin odihna. Daca are dureri puternice, pacientul poate purta un dispozitiv de imobilizare timp de cateva saptamani. Daca nu are dureri mari si nici sensibilitate in timpul mersului, persoana poate opta pentru o orteza normala pentru glezna. In plus, persoana ar trebuie sa mearga sau sa stea in picioare cat mai putin pana cand se amelioreaza durerea. Acest lucru dureaza de obicei cateva saptamani. Dupa aceasta perioada, poate reincepe antrenamentele fizice, insa foarte lent. In cazul pacientilor cu picioare strambe (varus equin), o orteza care indreapta glezna intr-o pozitie cat mai fireasca poate ajuta la ameliorarea presiunii asupra tendoanelor.
Kinetoterapie, infiltratii cu PRP
In plus, este important ca pacientul sa aleaga un alt tip de antrenament, in cazul in care medicul ii recomanda acest lucru. Se recomanda si achizitionarea unor pantofi noi pentru alergare sau exercitii fizice. Kinetoterapia este, de asemenea, foarte importanta pentru intarirea tendoanelor.
Exista un anumit interes in utilizarea plasmei bogate in plachete (PRP) sau a tesutului amniotic pentru a stimula si grabi vindecarea. In prezent, insa, nu exista studii care sa arate ca aceasta metoda functioneaza in cazul tendoanelor peroneale. Steroizii trebuie evitati, deoarece pot deteriora si mai mult tendoanele.
Tratament chirurgical
Chirurgul ortoped poate recomanda tratamentul chirurgical daca durerea nu se amelioreaza nici dupa repaus. Tratamentul nonchirurgical ar putea dura pana la un an inainte de a lua in considerare o interventie chirurgicala. Daca exista o ruptura produsa pe toata lungimea tendoanelor, chirurgul ar putea propune curatarea zonei afectate si repararea tendonului. In cele din urma, daca starea tendonului este foarte grava, specialistul ar putea fi nevoit sa taie tendonul si sa faca o legatura intre muschii longus si brevis.
Recuperare
De obicei, pacientii se recupereaza complet, insa acest proces se poate intinde pe mai mult timp. Trebuie sa aiba rabdare si sa-i acorde timp de vindecare tendonului inainte de a reveni la activitatile fizice. Daca pacientul este supus interventiei chirurgicale, timpul de recuperare poate fi mai mare. Medicul ii va solicita, de cele mai multe ori, sa nu calce cu piciorul afectat timp de aproximativ sase saptamani. Chirurgul ortoped va recomanda cel mai probabil kinetoterapie dupa o anumita perioada.
Rezultatele sunt de obicei bune. Cu toate acestea, uneori este nevoie de timp pentru ca oamenii sa revina la activitatile lor. Exista riscul ca rezultatele sa nu fie la fel de bune daca pacientul are tendonul rupt.
Beneficiile miscarilor de stretching
Multe persoane stiu ca miscarile de intindere controlata cresc sinteza colagenului si imbunatatesc modalitatea de functionare a fibrelor musculare. Acest lucru poate imbunatati forta in muschi si tendoane dupa recuperare. In faza de recuperare in urma unei leziuni a tendonului, kinetoterapeutul poate prescrie un program de exercitii fizice la domiciliu care cuprinde exercitii de intindere si intarire. Scopul miscarile de stretching este de a preveni anumite probleme, cum ar fi vindecarea necorespunzatoare a tendonului.
Consultati terapeutul pentru a afla daca aceste miscari de intindere pot ajuta la ameliorarea simptomelor si la mentinerea flexibilitatii gleznei si a gambei in urma tendinitei peroneale.
Miscari de stretching cu ajutorul prosopului
Miscarile de intindere a muschilor piciorului si gambei pot reduce durerea si pot grabi vindecarea in urma unei leziuni a tendonului peroneal. Pentru a realiza acest exercitiu, trebuie sa stati pe podea cu picioarele drepte in fata.
- Infasurati un prosop in jurul degetelor de la picioare si trageti usor de capetele lui inapoi pana cand simtiti o intindere in partea inferioara a piciorului si in spatele gambei.
- Mentineti aceasta miscare timp de 30 de secunde si repetati de trei ori.
Miscarea in interior si in exterior a gleznei
Mentinerea flexibilitatii gleznei este importanta in timpul recuperarii. Tendonul peroneal sprijina rotirea piciorului spre exterior, iar aceasta miscare poate fi adesea dificila si dureroasa. De aceea, se recomanda sa nu faceti nicio miscare care provoaca durere. Daca este nevoie, consultati fizioterapeutul.
- Stati pe scaun cu piciorul afectat asezat peste celalalt genunchi.
- Tinand cu mana partea de jos a piciorului, inclinati lent talpa piciorului spre podea.
- Mentineti aceasta pozitie timp de 5-10 secunde si apoi trageti piciorul in sus, inclinandu-l catre tavan. Repetati de 10 ori.
Prevenire
Exista mai multe lucruri pe care le puteti face pentru a evita tendinita peroneala.
- Purtati incaltaminte adecvata care sa sprijine corect piciorul si glezna.
- Faceti miscari de intindere a gambei si a muschilor peroneali. Daca va aflati in plin proces de recuperare, este recomandat sa asteptati pana cand inflamatia si durerile dispar.
- Cresteti treptat nivelul de intensitate al activitatii fizice.
- Mentineti activitatea fizica la un nivel constant pe parcursul recuperarii. Acest lucru este deosebit de important pentru sportivi in timpul pauzelor competitionale.
Evolutie si prognostic
Persoanele care se confrunta cu tendinita peroneala se recupereaza de obicei complet, insa va dura timp. Este esential sa nu reveniti prea repede la activitatile fizice. Leziunile acute se vor recupera mai repede decat leziunile cronice, insa in ambele cazuri, recuperarea este esentiala. Este important ca oamenii sa finalizeze programul individual oferit pentru a reduce riscul de reaparitie a accidentarii.
In cazul sportivilor, perspectivele sunt foarte bune. In aproape toate cazurile de tendinita peroneala, ei vor putea reveni la antrenamente la acelasi nivel la care erau inainte de accidentare. Acest lucru este insa posibil numai daca oamenii respecta instructiunile oferite de kinetoterapeut si medic privind procesul de recuperare.
Daca nu este tratata, tendinita peroneala poate duce la ruperea tendonului. La randul sau, acest lucru poate creste riscurile de entorsa a gleznei sau de leziuni nervoase. Drept urmare, este extrem de important sa tratam cat mai curand posibil problema si sa urmam un program de recuperare.
Referinte:
- https://www.medicalnewstoday.com/articles/318349
- https://www.healthline.com/health/fitness-exercise/peroneal-tendonitis-stretches
- https://www.footcaremd.org/conditions-treatments/ankle/peroneal-tendinosis
