Sindrom Horner – cauze, simptome, tratament

Sindromul Horner – numit si paralizie oculosimpatica – reprezinta un amestec de semne si simptome neurologice prezente la nivelul unei jumatati a fetei. Aflati mai multe despre cauzele sindromului Horner, cum se manifesta si cum se trateaza.

Cuprins:

1. Ce este sindromul Horner?
2. Cauze si factori de risc
3. Simptome
4. Diagnostic
5. Tratament
6. Complicatii

Ce este sindromul Horner?

Sindromul Horner este o combinatie de semne si simptome cauzate de intreruperea unei cai nervoase de la creier la fata si ochi pe o parte a corpului.

De obicei, sindromul Horner are ca rezultat mioza unilaterala (pupila mica la unul din ochi), blefaroptoza partiala (”caderea” uneia dintre pleoape peste globul ocular) si anhidroza hemifaciala (disparitia transpiratiei pe jumatate de fata).

Sindromul Horner este rezultatul unei alte probleme medicale, cum ar fi accidentul vascular cerebral, o tumora sau leziuni ale maduvei spinarii. In unele cazuri, cauza de baza nu este cunoscuta. Nu exista niciun tratament specific pentru sindromul Horner, insa tratarea cauzei care sta la baza poate restabili functia nervoasa normala.

Sindromul Horner este cunoscut si sub denumirea de sindrom Horner-Bernard sau paralizie oculosimpatica.

Cauze si factori de risc

Sindromul Horner este cauzat de deteriorarea unei anumite cai in sistemul nervos simpatic. Sistemul nervos simpatic regleaza ritmul cardiac, dimensiunea pupilelor, transpiratia, tensiunea arteriala si alte functii prin care organismul raspunde rapid la schimbarile produse in mediu.

Traiectul nervos afectat in cazul sindromului Horner este impartit in trei grupe de celule nervoase (neuroni).

Prima grupa de neuroni

Aceasta cale neuronala pleaca de la hipotalamusul aflat la baza creierului, trece prin trunchiul cerebral si se extinde in portiunea superioara a maduvei spinarii. Problemele aparute in aceasta zona care pot perturba functia nervoasa si care pot provoca sindromul Horner sunt:

• Accidentul vascular cerebral
• Tumora
• Afectiunile care provoaca pierderea invelisului protector al neuronilor (mielina)
• Traumatisme la nivelul gatului
• Chisturi aparute in coloana vertebrala (siringomelie)

A doua grupa de neuroni

Aceasta cale neuronala se extinde de la coloana vertebrala, in zona superioara a pieptului si in partea laterala a gatului. Printre cauzele problemelor nervoase aparute in aceasta zona se numara:

• Cancerul de plamani
• O tumora la nivelul mielinei (schwannom)
• Deteriorarea principalului vas de sange care pleaca de la inima (aorta)
• O operatie la nivelul cavitatii toracice
• Leziuni traumatice

A treia grupa de neuroni

Aceasta cale neuronala se extinde de-a lungul gatului si duce catre pielea fetei si muschii irisului si ai pleoapelor. Leziunile nervoase produse la nivelul acestei zone pot fi asociate cu urmatoarele:

• Deteriorarea arterei carotide aflate pe partea laterala a gatului
• Deteriorarea venei jugulare aflate pe partea laterala a gatului
• O tumora sau o infectie dezvoltata in apropierea bazei craniului
• Migrene
• Dureri de cap de tip cluster

Cauze boala Horner la copii

Cele mai frecvente cauze ale sindromului Horner la copii sunt:

• Producerea unor leziuni la gat sau la umeri in timpul nasterii
• Defect al aortei prezent inca de la nastere
• Tumora la nivelul sistemului hormonal si nervos (neuroblastom)

Cauze necunoscute

In unele cazuri, cauza sindromului Horner nu poate fi identificata. Aceasta forma este cunoscuta sub numele de sindrom Horner idiopatic.

Simptome

In majoritatea cazurilor, sindromul Horner afecteaza doar o parte a fetei. Semnele si simptomele comune sunt:

• O pupila persistent mica (mioza)
• O diferenta notabila intre dimensiunile pupilelor celor doi ochi (anizocorie)
• Pupilele se deschid (dilata) putin sau cu intarziere in contact cu lumina slaba
• Caderea pleoapei superioare (ptoza)
• Pleoapa inferioara se ridica, avand un aspect total anormal
• Aspect de ochi infundati
• Transpiratie putina sau inexistenta (anhidroza), fie pe intreaga parte a fetei, fie pe o zona de piele izolata aflata pe partea afectata

Semnele si simptomele, in special ptoza si anhidroza, pot fi subtile si dificil de detectat.

Simptome sindrom Horner la copii

Copiii cu sindrom Horner pot dezvolta si alte semne si simptome, cum ar fi:

• O culoare a irisului mai deschisa la ochiul afectat la copiii sub varsta de 1 an
• Lipsa de rodeata (inrosire) pe partea afectata a fetei care ar aparea in mod normal din cauza caldurii, efortului fizic sau a reactiilor emotionale

Cand se recomanda vizita la medic

Simptomele de sindrom Horner pot fi cauzate de o serie de factori, unii mai gravi decat altii. De aceea, este foarte important ca pacientii sa primeasca un diagnostic prompt si precis.

Solicitati ingrijiri de urgenta daca semnele sau simptomele asociate cu sindromul Horner apar brusc, in urma unui traumatism sau daca sunt insotite de alte semne sau simptome, cum ar fi:

• Probleme de vedere
• Ameteala
• Slabiciune musculara sau lipsa controlului muscular
• Dureri severe de cap sau gat

Diagnostic

In prima faza, doctorul va efectua un examen medical general. Apoi, in functie de situatie, va face anumite teste pentru a evalua natura simptomelor si pentru a identifica o posibila cauza.

Teste pentru confirmarea sindromului Horner

Este posibil ca medicul sa poata diagnostica sindromul Horner pe baza istoricului si a evaluarii simptomelor.

De asemenea, doctorul, de multe ori oftalmolog, poate confirma un diagnostic punand o picatura in ambii ochi. Aceste solutii de ochi dilata sau contracta pupila unui ochi sanatos. Comparand reactiile aparute in ochiul sanatos cu cele ale ochiului posibil afectat, doctorul poate stabili daca problemele aparute la nivelul ochiului posibil afectat au fost provocate de leziuni nervoase.

Teste de localizare a leziunilor nervoase

In functie de gravitatea sau natura anumitor simptome, medicul poate sa restranga cautarea si descoperirea cauzei sindromului Horner. De asemenea, acesta poate efectua teste suplimentare sau poate comanda teste de imagistica pentru a localiza leziunea sau problema care perturba traiectul nervos.

Doctorul poate aplica un tip de picaturi de ochi care va determina dilatarea semnificativa a ochiului sanatos si o dilatare mai mica a ochiului afectat. Acest test este efectuat in cazul in care sindromul Horner este provocat de o anomalie aparuta la nivelul celui de-al treilea neuron – o perturbare produsa undeva la nivelul sau deasupra gatului.

Doctorul poate comanda unul sau mai multe dintre urmatoarele teste imagistice pentru a localiza o eventuala anomalie care cauzeaza sindromul Horner:

• Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN), o tehnologie care foloseste undele radio si un camp magnetic pentru a produce imagini detaliate
• Ecografie la nivelul carotidei
• Radiografie toracica
• Tomografie computerizata (CT), o tehnologie speciala care presupune folosirea razelor X

Tratament

Doctorul stabileste metodele de tratament in functie de tipul de afectiune care provoaca simptomele de sindrom Horner. Tipurile de tratament pot varia foarte mult deoarece acest sindrom poate avea mai multe cauze posibile. Uneori, nu este nevoie de tratament decat daca pacientul acuza dureri sau alte disconforturi puternice. In cazul in care sindromul este provocat de o tumora sau o alta anomalie, principala varianta de tratament este interventia chirurgicala. Daca tumora este maligna, medicii pot acorda si tratament post-chirurgical care cuprinde chimioterapie si radioterapie.

Consilierea genetica poate fi de ajutor in situatiile in care exista un istoric familial de sindrom Horner.

Complicatii

Exista cateva simptome grave ale sindromului Horner pe care pacientii ar trebui sa le aiba in vedere. Daca apar, acestia trebuie sa ia imediat legatura cu doctorul. Printre aceste simptome grave se numara:

• ameteala
• probleme de vedere
• dureri de gat sau o durere de cap care apar brusc si sever
• slabiciunea musculara sau incapacitatea de a controla miscarile musculare.

Alte afectiuni pot avea simptome similare cu sindromul Horner. Acestea sunt sindromul Adie si sindromul Wallenberg.

Sindromul Adie

Aceasta este o afectiune neurologica rara care afecteaza si ochiul. De obicei, ochiul afectat are o pupila mai mare. Cu toate acestea, in unele cazuri, poate parea mai mica, dand impresia ca pacientul sufera de sindrom Horner. Medicul poate stabili un diagnostic clar pe baza testarilor ulterioare.

Sindromul Wallenberg

Aceasta este, de asemenea, o afectiune extrem de rara, fiind cauzata de un cheag de sange. Unele dintre simptomele acestei maladii pot fi asemanatoare cu ale sindromului Horner. Cu toate acestea, doctorul poate folosi anumite testari ulterioare pentru a descoperi alte simptome si cauze si pentru a pune un diagnostic corect.

Prognostic

Prognosticul sindromului Horner depinde si de cauza de baza. Simptomele caracteristice ale sindromului Horner, in general, nu au un impact semnificativ asupra calitatii vietii sau a vederii. Cu toate acestea, ele pot indica prezenta unei boli grave sau chiar care pot pune viata in pericol, lucru care necesita asistenta medicala prompta.

Referinte:

1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/horner-syndrome/symptoms-causes/syc-20373547
2. https://www.healthline.com/health/horners-syndrome
3. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17836-horners-syndrome