Mola hidatiforma este o complicatie rara a sarcinii, caracterizata printr-o crestere anormala a trofoblastelor, celulele care se dezvolta in mod normal in placenta. Aflati mai multe despre sarcina molara din materialul urmator.
Este o afectiune rara, necanceroasa (tumora benigna), care poate aparea uneori la inceputul sarcinii, de la nivelul tesuturilor care inconjoara ovulul fertilizat (trofoblast) si care ar produce in mod normal placenta. Din cauza acestei afectiuni, fatul nu se dezvolta niciodata. Tumora creste rapid si poate deveni de dimensiuni mari. Desi mai mult de 80% dintre aceste mole sunt benigne, 15% evolueaza spre o afectiune denumita mola invaziva.
Aceasta mola, desi inca benigna, patrunde atat de profund la nivelul peretelui uterin incat poate determina aparitia unei hemoragii si a altor probleme grave. Coriocarcinomul, o tumora canceroasa (maligna) care creste rapid si se raspandeste apoi repede la alte parti ale corpului, urmeaza in 2-3% dintre cazurile de mola hidatiforma. Mola hidatiforma, mola invaziva si coriocarcinomul sunt toate boli trofoblastice gestationale. Molele hidatiforme sunt mai frecvente la femeile mai varstnice.
Mola neinvaziva poate fi indepartata, iar mola invaziva si tumorile maligne sunt tratabile daca sunt depistate precoce. Chiar si in cazul unui coriocarcinom, rata de vindecare este de 75-80%.
O sarcina molara este rezultatul unei erori genetice in timpul procesului de fertilizare care duce la o crestere a tesutului anormal in interiorul uterului. Sarcinile molare implica rar o dezvoltare a embrionului, iar dezvoltarea acestui material este mai rapida in comparatie cu cresterea fetala normala. Are aspectul unei formatiuni mari si aleatorii de celule asemanatoare strugurilor. Exista doua tipuri de sarcini molare, ”complete” si ”partiale”.
Sarcinile molare complete au doar parti din placenta (nu exista fetus) si se formeaza atunci cand sperma fertilizeaza un ovul gol. Deoarece oul este gol, nu se formeaza niciun copil. Placenta creste si produce hormonul sarcinii, HCG. Din pacate, pe ecografie se va vedea ca nu exista fat, ci doar o placenta.
Mola hidatiforma partiala apare atunci cand formatiunea contine atat celule anormale, cat si un embrion care are defecte de nastere severe. In acest caz, fatul va fi depasit de formatiunea anormala destul de rapid.
O versiune extrem de rara a unei sarcini molare partiale este atunci cand sunt conceputi gemeni, iar un embrion incepe sa se dezvolte normal, in timp ce celalalt este o mola hidatiforma. In aceste cazuri, embrionul sanatos va fi foarte repede consumat de formatiunea anormala.
O sarcina molara este cauzata de un ou fecundat anormal. Celulele umane contin in mod normal 23 de perechi de cromozomi. Un cromozom din fiecare pereche provine de la tata, celalalt de la mama.
Intr-o sarcina molara completa, un ovul gol este fertilizat de unul sau doi spermatozoizi si tot materialul genetic este de la tata. In aceasta situatie, cromozomii din ovul mamei se pierd sau se inactiveaza si cromozomii tatalui sunt dublati.
Intr-o sarcina molara partiala sau incompleta, cromozomii mamei raman, dar tatal ofera doua seturi de cromozomi. Ca urmare, embrionul are 69 de cromozomi in loc de 46. Acest lucru apare cel mai adesea atunci cand doi spermatozoizi fertilizeaza un ovul, rezultand intr-o copie suplimentara a materialului genetic al tatalui.
Aproximativ 1 din fiecare 1000 de sarcini este diagnosticata ca o sarcina molara. Exista diversi factori asociati cu mola hidatiforma, cum ar fi:
Sarcinile molare par a fi rare in urma fertilizarii in vitro (FIV), desi cauzele exacte nu sunt clare. In aceste circumstante a fost raportata anterior o singura sarcina molara partiala, pe langa sapte mole hidatiforme complete.
Sarcinile molare partiale apar mult mai putin frecvent in urma fertilizarilor in vitro decat molele hidatiforme complete, deoarece exista multe mecanisme care reduc posibilitatile de a produce sau transfera un embrion triploid.
O mola hidatiforma poate parea la inceput o sarcina normala, insa majoritatea sarcinilor molare produc semne si simptome specifice, cum ar fi:
Daca aveti semne sau simptome ale unei sarcini molare, consultati medicul sau specialistul care se ocupa cu ingrijirea sarcinii. Acestia pot detecta alte semne ale unei sarcini molare, cum ar fi:
Daca medicul suspecteaza o mola hidatiforma, va recomanda efectuarea unor analize de sange, inclusiv una pentru a masura nivelul de gonadotropina corionica umana (HCG) – un hormon al sarcinii – din sangele pacientei.
Intr-o mola hidatiforma, beta HCG este secretat cu o rata extrem de mare. De asemenea, doctorul va recomanda si o ecografie.
In cadrul unei ecografii standard, undele sonore de inalta frecventa sunt directionate catre tesuturile din zona abdominala si pelvina. In timpul sarcinii timpurii, insa, uterul si trompele uterine sunt mai aproape de vagin decat de suprafata abdominala, astfel incat ecografia poate fi efectuata cu ajutorul unui dispozitiv cu bagheta plasat in interiorul vaginului.
O ecografie a unei sarcini molare complete – care poate fi detectata chiar si dupa opt sau noua saptamani de sarcina – poate arata:
O ecografie a unei sarcini molare partiale poate arata:
Daca furnizorul de asistenta medicala detecteaza o mola hidatiforma, acesta poate verifica alte probleme medicale, cum ar fi:
Beta HCG se pastreaza la un nivel foarte ridicat si dupa indepartarea molei hidatiforme, semn ca aceasta conditie persista.
O mola hidatiforma nu se poate dezvolta ca o sarcina normala viabila. Pentru a preveni complicatiile, tesutul placentar anormal trebuie indepartat. Sarcina molara se incheie de multe ori printr-un avort spontan provocat. Tratamentul consta, de obicei, in una sau mai multe dintre urmatoarele etape:
Pentru a trata o sarcina molara, medicul va indeparta tesutul molar din uter printr-o procedura numita dilatare si chiuretaj (D&C). Aceasta interventie se face de obicei sub forma unei proceduri in ambulatoriu.
In timpul interventiei, pacientei i se face o anestezie locala sau generala si este pozitionata pe masa de operatie pe spate, cu picioarele in etrieri. Medicul introduce apoi un specul in vagin, ca in timpul unui examen pelvin, pentru a observa colul uterin. Dupa aceea, medicul va dilata colul uterin si va indeparta tesutul uterin cu un dispozitiv de aspirare.
In rare cazuri, daca exista un risc crescut de neoplazie trofoblastica gestationala (GTN), iar pacienta nu doreste nicio sarcina pe viitor, uterul poate fi indepartat, procedura purtand denumirea de histerectomie.
Dupa indepartarea tesutului molar, medicul va continua sa masoare nivelul de HCG pana cand acesta va reveni la normal. Daca HCG continua sa fie prezent in sange, este posibil ca pacienta sa aiba nevoie de tratament suplimentar.
Dupa terminarea tratamentului pentru sarcina molara, medicul poate continua sa monitorizeze nivelul de HCG timp de sase luni pana la un an pentru a se asigura ca tesutul molar nu mai exista.
Deoarece nivelul HCG creste si in timpul unei sarcini normale, medicul ii poate recomanda pacientei sa astepte 6 pana la 12 luni inainte de a incerca sa ramana gravida din nou. Furnizorul de servicii medicale va recomanda, de asemenea, o forma potrivita de control al nasterii in acest timp.
Desi inlaturarea unei mole hidatiforme nu inseamna pierderea unui copil in curs de dezvoltare, aceasta este tot o pierdere. Chiar si atunci cand este prezent un embrion, acesta nu are ocazia sa se transforme intr-un fat. Astfel, visurile, planurile si sperantele sunt anulate deodata. Aceasta poate reprezenta o pierdere semnificativa.
Va trebui sa existe o perioada de vindecare pentru toti cei implicati, iar durerea va fi resimtita.
Fiti constiente de faptul ca oamenii ar putea incerca sa va consoleze cu afirmatii de genul: ”E bine cel putin ca nu a fost un bebelus.” Acest lucru nu ajuta, dar cel putin trebuie sa apreciati ca incearca. Lasati-i sa stie de ce aveti nevoie.
Acest tip de pierdere poate sa fie mai diferit de un ”avort normal” prin faptul ca toti sunt ingrijorati mai nou de starea de sanatate a mamei. Asigurati-va ca respectati programarile la doctor. In plus, grupurile de sprijin si consiliere se pot dovedi benefice.
Dupa indepartarea unei mole hidatiforme, tesutul molar poate ramane si poate continua sa creasca. Aceasta se numeste neoplazie trofoblastica gestationala persistenta (GTN). Aceasta apare la aproximativ 15 pana la 20 la suta dintre sarcinile molare complete si pana la 5 la suta dintre sarcinile molare partiale.
Un semn al neoplaziei trofoblastice gestationale persistente este nivelul ridicat de gonadotropina corionica umana (HCG) – un hormon al sarcinii – dupa ce sarcina molara a fost indepartata. In unele cazuri, o mola hidatiforma invaziva poate patrunde adanc in stratul de mijloc al peretelui uterin, provocand astfel o sangerare vaginala.
Metode de tratament in cazul neoplaziei trofoblastice gestationale
GTN persistenta poate fi aproape intotdeauna tratata cu succes, cel mai adesea cu ajutorul chimioterapiei. O alta optiune de tratament este indepartarea uterului (histerectomie).
Rar, se dezvolta si se raspandeste la alte organe o forma canceroasa de GTN, cunoscuta sub numele de coriocarcinom. Coriocarcinomul este de obicei tratat cu succes cu ajutorul mai multor medicamente de combatere a cancerului. O mola hidatiforma completa prezinta mai multe riscuri sa provoace aceasta complicatie decat o sarcina molara partiala.
Daca ati avut o sarcina molara, discutati cu medicul sau cu furnizorul de ingrijire a sarcinii inainte de a ramane din nou gravida. Doctorul va poate recomanda sa asteptati intre sase luni si un an inainte de a incerca sa ramaneti din nou insarcinata. Riscul de reaparitie a molei hidatiforme este mic, insa este mai mare decat in cazul femeilor care nu au antecedente de sarcini molare.
In timpul oricarei sarcini ulterioare, furnizorul de ingrijire si monitorizare a sarcinii poate efectua ecografii precoce pentru a observa starea de sanatate si pentru a se asigura ca sarcina se dezvolta normal. De asemenea, specialistul le poate propune parintilor efectuarea unor teste genetice prenatale, care pot fi folosite pentru a diagnostica o sarcina molara.
Referinte: