Gangrena reprezinta o leziune grava provocata de moartea unui tesut al corpului ca urmare a blocarii circulatiei sangvine sau a unei infectii grave. Aflati din materialul urmator care sunt cauzele, simptomele si tratamentul gangrenei.
Gangrena inseamna moartea unui tesut al corpului. Aceasta apare din cauza lipsei circulatiei sanguine sau a unei infectii bacteriene grave. Gangrena afecteaza in mod special extremitatile, cum ar fi degetele de la picioare, degetele de la maini si membrele, insa poate afecta si muschii si organele interne.
Riscurile de a dezvolta o gangrena sunt mai mari in randul celor care au o afectiune de baza care poate deteriora vasele de sange si poate afecta fluxul de sange, cum ar fi diabetul sau ateroscleroza (infundarea arterelor).
Principalele tratamente pentru gangrena sunt operatia de indepartare a tesutului mort, antibioticele si terapia cu oxigen hiperbaric. Prognosticul pentru recuperare este mai bun daca gangrena este identificata precoce si tratata rapid.
Gangrena este contagioasa?
Aceasta conditie nu este transmisibila. Principalele cauze ale afectiunii sunt:
Sangele furnizeaza oxigen si nutrienti pentru a hrani celulele si componente ale sistemului imunitar, cum ar fi anticorpii, pentru a proteja organismul de infectii. Fara un aport adecvat de sange, celulele nu pot supravietui, iar tesutul se descompune. Tesuturile pot fi private de alimentarea cu sange si din cauza temperaturilor extrem de scazute.
Daca bacteriile se dezvolta necontrolat pentru un timp indelungat, infectia poate produce moartea tesutului si, implicit, aparitia gangrenei.
Ranile aparute in urma unor traumatisme, cum ar fi ranile prin impuscare sau zdrobire in urma accidentelor de masini, pot provoca patrunderea adanc in corp a bacteriilor si, implicit, aparitia gangrenei.
Gangrena uscata se prezinta sub forma de piele uscata, care variaza in culori de la maro la albastru purpuriu sau negru. Forma uscata a gangrenei se poate dezvolta lent. Apare cel mai frecvent la persoanele care au boli cardiovasculare, cum ar fi ateroscleroza, sau la persoanele care sufera de diabet.
Gangrena este denumita ”umeda” pentru ca exista o infectie bacteriana in tesutul afectat. Umflaturile si aspectul umed sunt caracteristici frecvente ale gangrenei umede.
Se poate dezvolta dupa o arsura severa sau o leziune. De multe ori, apare la persoanele cu diabet care se accidenteaza la picior. Gangrena umeda trebuie tratata imediat, deoarece se raspandeste rapid si poate fi fatala.
Gangrena gazoasa afecteaza de obicei tesutul muscular profund. La persoanele cu gangrena gazoasa, suprafata pielii poate parea la inceput normala. Cu toate acestea, pe masura ce starea avanseaza, pielea poate deveni palida si apoi va capata o culoare gri, rosie sau mov. De asemenea, pielea afectata poate scoate un sunet de crapatura cand apasati pe ea, din cauza gazului prezent in tesuturi.
Gangrena gazoasa este cel mai frecvent cauzata de infectia cu bacteria Clostridium perfringens, care apare in urma unei leziuni sau a unei rani chirurgicale care nu mai este alimentata cu sange. Infectia bacteriana produce toxine care elibereaza gaze – de unde si denumirea de gangrena ”gazoasa” – si determina moartea tesuturilor. La fel ca varianta umeda, gangrena gazoasa poate pune viata in pericol.
Aceasta forma afecteaza unul sau mai multe organe, cum ar fi intestinele, vezica biliara sau apendicele. Apare atunci cand circulatia sanguina catre un organ intern este blocata. Acest tip de afectiune poate provoca febra si dureri severe. Lasata netratata, gangrena interna poate fi fatala.
Barbatii sunt cei mai afectati de aceasta forma, insa poate aparea si la femei. Gangrena Fournier apare de obicei din cauza unei infectii in zona genitala sau a tractului urinar si provoaca dureri, sensibilitate, roseata si umflare in zona genitala.
Acest tip rar de gangrena apare de obicei dupa operatii, leziunile dureroase ale pielii dezvoltandu-se dupa maximum doua saptamani de la operatie.
Cauza acestui tip este o carie profunda si netratata.
Factorii de risc ai gangrenei sunt:
Rareori, gangrena este legata de utilizarea medicamentului anticoagulant, warfarina.
Persoanele care sufera de diabet au un risc crescut de a dezvolta gangrena diabetica. Nivelurile ridicate de zahar din sange pot deteriora nervii, care poate provoca pierderea senzatiei in zona afectata. Din aceasta cauza, accidentarile pot aparea extrem de usor.
Glicemia mare poate afecta de asemenea vasele de sange si poate limita fluxul de sange la nivelul picioarelor. Acest lucru provoaca o reactie in lant. Daca picioarele nu sunt suficient alimentate cu sange, celulele care lupta impotriva infectiilor nu vor mai ajunge in picioare. Din aceasta cauza, o rana se va vindeca dupa mai mult timp. De asemenea, leziunile au o predispozitie mai mare spre infectii.
Daca gangrena afecteaza pielea, pot aparea urmatoarele semne si simptome:
Daca plaga afecteaza tesuturile de sub suprafata pielii, cum se intampla in cazul gangrenei gazoase sau interne, se poate observa ca:
O persoana se poate confrunta cu soc septic daca o infectie bacteriana care isi are originea in tesutul gangrenos se raspandeste in intregul corp. Semnele si simptomele socului septic sunt:
Medicii folosesc urmatoarele teste pentru a diagnostica o gangrena:
O cantitate anormal de mare de celule albe in sange indica adesea prezenta unei infectii. De asemenea, medicul poate efectua analize de sange pentru a descoperi anumite bacterii sau alti germeni.
Radiografia, tomografia computerizata sau scanarea prin rezonanta magnetica (IRM) pot fi folosite pentru a vizualiza structurile interioare ale corpului, cum ar fi organele interne, vasele de sange sau oasele si pentru a evalua cat de mult s-a raspandit gangrena. De asemenea, cu ajutorul acestor teste, doctorul poate sa descopere daca sub piele pacientului sunt prezente gaze.
Arteriografia este un test imagistic utilizat pentru vizualizarea arterelor. In timpul acestui test, medicul injecteaza o substanta de contrast in fluxul sanguin, iar cu ajutorul razelor X poate sa determine cat de bine curge sangele prin artere. Arteriografia il poate ajuta pe doctor sa afle daca exista vreo artera blocata.
Specialistul poate efectua o operatie pentru a determina gradul de raspandire a gangrenei in corp.
Medicul poate recolta o proba de lichid dintr-o plaga aflata pe piele, cu scopul de a o examina pentru bacteria Clostridium perfringens, o cauza frecventa a gangrenei gazoase. De asemenea, mai exista posibilitatea ca medicul priveasca o proba de tesut la microscop pentru a descoperi eventualele semne de moarte celulara.
Tesutul care a fost afectat de gangrena nu poate fi salvat, insa pot fi luate masuri pentru a impiedica avansarea gangrenei. In functie de severitatea gangrenei, medicul ar putea alege una sau mai multe dintre aceste optiuni de tratament.
Medicul poate efectua o procedura chirurgicala de indepartare a tesutului mort, acest lucru oprind raspandirea gangrenei si permitand vindecarea tesutului sanatos. In functie de situatie, medicul poate repara vasele de sange deteriorate sau bolnave pentru a imbunatati circulatia sanguina in zona afectata. In unele cazuri, chirurgul poate fi nevoit sa faca mai multe operatii, la anumite intervale, pentru a indeparta toate tesuturile moarte sau infectate.
Daca este necesara o interventie chirurgicala reconstructiva, medicul ar putea folosi o grefa de piele pentru a repara pielea deteriorata de gangrena. In cadrul unei grefari de piele, doctorul extrage o portiune de piele sanatoasa dintr-o alta parte a corpului – de obicei, un loc acoperit si ferit de haine – si o ataseaza cu atentie pe o zona afectata. Pot fi aplicate un pansament sau cateva mici cusaturi pentru ca pielea sanatoasa sa fie tinuta pe loc. Grefarea de piele se poate face numai daca s-a restabilit o cantitate adecvata de sange pe pielea deteriorata.
In cazurile severe de gangrena, medicul poate hotari indepartarea chirurgicala a unei parti afectate a corpului, cum ar fi un deget de la picior, de la mana sau chiar un membru (mana sau picior). In unele cazuri, pacientului i se poate monta un membru artificiala (proteza).
In cazul in care gangrena s-a infectat, doctorul recomanda administrarea orala sau intravenoasa de antibiotice.
Daca pacientul trebuie sa fie supus unei interventii chirurgicale de indepartare a tesutului mort, medicul ii va prescrie antibiotice, iar acestea trebuie administrate pana cand nu va mai fi nevoie de o alta operatie, iar infectia va fi anihilata. De asemenea, medicul poate prescrie antibiotice care trebuie luate in paralel cu terapia cu oxigen hiperbaric.
Pe langa antibiotice si operatie, pentru tratarea gangrenei poate fi folosita si oxigenoterapia hiperbarica. Sangele poate sa transporte cantitati mai mari de oxigen cand este aflat sub presiune crescuta si un continut mai mare de oxigen. Sangele bogat in oxigen incetineste dezvoltarea bacteriilor care se inmultesc in absenta lui si ajuta la vindecarea mai rapida a ranilor infectate (oxigenoterapie gangrena).
In cadrul oxigenoterapiei, veti fi amplasati intr-o camera speciala, formata dintr-o masa care este introdusa intr-un tub de plastic transparent. Camera este presurizata cu oxigen pur, iar presiunea din interiorul camerei va creste treptat pana la aproximativ 2,5 ori presiunea atmosferica normala. O sedinta de oxigenoterapie hiperbarica efectuata pentru tratarea gangrenei gazoase dureaza in general aproximativ 90 de minute. Poate fi nevoie de doua-trei tratamente pe zi.
Medicamente, suplimente nutritive, unguente
Aceasta conditie poate fi tratata si cu ajutorul lichidelor, nutrientilor, medicamentelor anti- durere, dar si cu al unui unguent pentru gangrena.
In general, persoanele cu forma uscata a afectiunii au cele mai mari sanse de a se recupera in totalitate, deoarece gangrena uscata nu implica o infectie bacteriana si se raspandeste mai lent decat in cazul celorlalte tipuri de gangrena. Cu toate acestea, atunci cand gangrena cauzata de o infectie este recunoscuta si tratata rapid, sansele de recuperare sunt bune.
Gangrena poate duce la cicatrizarea tesuturilor sau la necesitatea unei interventii chirurgicale reconstructive. Uneori, cantitatea de tesuturi moarte este atat de extinsa incat poate fi necesara eliminarea (amputarea) unei parti a corpului, cum ar fi piciorul.
Gangrena care este infectata cu bacterii se poate raspandi rapid la alte organe si poate fi fatala daca nu este tratata.
Cum poate fi redus riscul de a dezvolta o gangrena:
Persoanele cu diabet trebuie sa-si verifice zilnic mainile si picioarele pentru taieturi, plagi si semne de infectie, cum ar fi inrosirea, umflarea sau puroiul. Cereti-i medicului sa va examineze mainile si picioarele cel putin o data pe an si sa incercati sa mentineti controlul asupra nivelului glicemiei.
Excesul de kilograme produce un risc de diabet, pune presiune pe artere, restrictionand fluxul de sange si agravand infectia si incetinind vindecarea leziunilor.
Fumatul constant poate deteriora vasele de sange.
Spalati usor ranile deschise cu apa si sapun si incercati sa le pastrati curate si uscate pana la vindecare.
Pielea inghetata poate duce la gangrena, deoarece degeraturile reduc circulatia sangelui. Daca observati ca orice zona a pielii a devenit palida, tare, rece si amortita dupa expunerea prelungita la temperaturi reci, apelati medicul, poate fi vorba despre o degeratura.
Referinte: