Escare de decubit – cauze, simptome, tratament

Escarele sunt ulceratii sau leziuni aparute in urma presiunii prelungite asupra pielii, predominant in cazul pacientilor imobilizati la pat. Aflati din materialul urmator care sunt cauzele, tratamentul si simptomele in cazul acestor escare de decubit.

Cuprins:

1. Ce sunt escarele de decubit?
2. Stadiile escarelor
3. Cauze si factori de risc
4. Simptome si manifestari
5. Diagnostic
6. Tratament
7. Complicatii
8. Escare de decubit: mijloace de prevenire

Ce sunt escarele de decubit?

Escarele de decubit – denumite si ulcerele de presiune si ulceratii de decubit – sunt leziuni ale pielii si ale tesutului de baza aparute in urma presiunii prelungite asupra pielii. Aceste escare de decubit se dezvolta cel mai adesea pe pielea care acopera zonele osoase ale corpului, cum ar fi calcaiele, gleznele, soldurile si coccisul.

Persoanele cele mai expuse riscurilor de escare de decubit sunt persoanele care au o afectiune medicala care le limiteaza capacitatea de a-si schimba pozitia sau cele care isi petrec cea mai mare parte a timpului intr-un pat sau intr-un scaun.

Escarele de decubit se pot dezvolta rapid. Majoritatea ranilor se remediaza cu ajutorul tratamentelor, insa unele nu se vindeca in totalitate. Pot fi luate anumite masuri pentru a preveni cazurile de escare de decubit si pentru a ajuta la vindecarea acestora.

Clinica

Tesuturile prezinta o rezistenta diferita la presiune. Astfel, muschiul este cel mai putin rezistent la presiune si se va necroza inaintea tegumentului.

In literatura exista scale de predictie al riscului de a dezvolta escare (scala Norton, scala Braden), ce tin cont de mai multi factori: conditii fizice si mentale, activitate, mobilitate, incontinenta.

Medicul trebuie sa urmareasca si alte caracteristici ale escarei ce depind de profunzimea ei: prezenta/absenta unui miros fetid, a materialului necrotic, drenajul plagii, contaminarea urinara/fecala a plagii.

Escarele de decubit prezinta anumite localizari anatomice: regiunea fesiera si a soldurilor este cea mai frecvent afectata (67%): regiune sacrata, tuberozitati ischiadice, trohantere. Membrele inferioare sunt afectate in circa 25% la nivelul maleolelor, calcaielor, rotulei sau pretibial. Alte localizari pot fi: occiputul, nasul, barbia, pieptul, spatele.

Stadiile escarelor

Escarele se clasifica in functie de evolutia lor in 4 stadii:

• Stadiul I: tegumente intacte, dar pe care se observa iminenta aparitiei unui ulcer; o zona eritematoasa persistenta la mai mult de o ora de la indepartarea presiunii
• Stadiul II: leziune superficiala (epiderm, posibil derm); abraziune, ulceratie superficial, vezicule
• Stadiul III: leziune ce depaseste tegumentul si ajunge in tesutul subcutanat si muschi, cu/fara infectie
• Stadiul IV: leziuni ale osului/articulatiei cu/fara infectie

Cauze si factori de risc

Epidemiologie

Escara de decubit apare la circa 9% dintre pacientii spitalizati, de obicei in primele 2 saptamani, fiind prezente la circa un sfert din batranii cazati in azile. Riscuri crescute prezinta pacientii neurologici, circa 5-8% dintre ei putand prezenta escare de decubit.

Definitie

Greutatea corporala exercita o presiune catre suprafetele cu care vine in contact prin intermediul tegumentelor, testurilor moi, tendoanelor si oaselor. De obicei, ea depaseste presiunea de umplere capilara (32mmHg), ceea ce determina la persoanele imobilizate tulburari de vascularizatie si, in timp aparitia ischemiei si necrozei.

Escara de decubit factori favorizanti

Unul dintre cei mai important factori implicati este imobilizarea: pacientii cu leziuni medulare, cu accidente vasculare cerebrale, paralizati, sedati, cu dementa. Tulburarile senzoriale contribuie la aparitia ulceratiilor prin abolirea unuia dintre semnele importante de alarma: durerea.

Imobilizarea determina atrofia tesuturilor moi si musculare, pielea devenind mai subtire si mai susceptibila la factori traumatici minori (frecare, taiere) aparuti la miscarile minime ale pacientului.

Alti factori favorizanti

Alti factori favorizanti sunt: bolile preexistente (diabet zaharat, tulburari circulatorii, Alzheimer), anemia, hipoproteinemia, varsta inaintata, incontinenta urinara +/- fecala (contaminare bacteriana). Un factor ce favorizeaza evolutiei escarei este prezenta tegumentelor umede (transpiratie, incontinent).

Malnutritia

Oamenii au nevoie de suficiente lichide, calorii, proteine, vitamine si minerale in dieta lor zilnica pentru a mentine pielea sanatoasa si pentru a preveni degradarea tesuturilor.

Lipsa perceptiei senzoriale

Leziunile maduvei spinarii, tulburarile neurologice si alte afectiuni pot duce la pierderea sensibilitatii. Astfel, din cauza incapacitatii de a simti durerea sau disconfortul, pacientii pot sa nu fie constienti de semnele de avertizare si de necesitatea schimbarii pozitiei.

Simptome si manifestari

Semnele de avertizare ale escarelor de decubit sunt:

• Modificari neobisnuite ale culorii sau texturii pielii
• Umflaturi
• Scurgeri cu aspect de puroi
• Zone ale pielii care sunt mai reci sau mai calde la atingere decat alte zone
• Zone sensibile ale pielii

Aceste leziuni se incadreaza intr-unul dintre cele patru stadii in functie de adancimea si gravitatea leziunii, dar si de alte caracteristici. Gradul de afectare a pielii si a tesuturilor variaza de la piele rosie necrapata la o leziune profunda care afecteaza muschiul si osul.

Cele mai frecvente localizari ale escarelor de decubit

In cazul persoanelor care folosesc un scaun cu rotile, aceste escare apar pe piele in urmatoarele zone:

• Coccis sau fese
• Umeri si coloana vertebrala
• In partea din spate a bratelor si picioarelor, zone care se sprijina pe scaun

In cazul persoanelor care sunt imobilizate la pat, cele mai frecvente zone afectate de escare de decubit sunt urmatoarele:

• Ceafa sau partile laterale ale capului
• Omoplati
• Soldul, partea inferioara a spatelui sau coccis (noada)
• Calcaie, glezne si pielea aflata in spatele genunchilor

Cand este necesara vizita la doctor

Daca observati semne de avertizare ale unor escare de decubit, schimbati-va pozitia pentru a reduce presiunea asupra zonei respective. Daca nu observati imbunatatiri dupa 24 pana la 48 de ore, contactati medicul.

Cautati ingrijiri medicale imediate daca prezentati semne de infectie, cum ar fi febra, o scurgere dintr-o astfel de leziune, o escara cu miros neplacut, roseata, caldura sau umflaturi in jurul unei escare.

Diagnostic

Pentru a diagnostica escarele, medicul va vizualiza plaga si va examina pielea din jurul acesteia. Un specialist in ingrijirea ranilor va masura de cele mai multe ori lungimea si latimea plagii pentru a determina daca aceasta se mareste sau se micsoreaza in dimensiuni.

De asemenea, medicul va tine cont si de afectiuni medicale de care pacientul poate suferi, afectiuni care ar putea afecta capacitatea corpului de a vindeca eventualele rani. Printre aceste conditii se numara diabetul sau bolile care afecteaza sistemul circulator.

De asemenea, medicul va va testa pulsul sub zona in care au aparut escarele pentru a se asigura ca rana nu afecteaza fluxul de sange in zona pielii aflata in apropiere.

Intrebari pe care medicul le poate pune

In cadrul vizitei, medicul poate pune urmatoarele intrebari:

• Cand a aparut prima oara escara de decubit?
• Cat de puternica este durerea?
• V-ati mai confruntat cu escare de decubit in trecut?
• Cum au fost gestionate si care a fost rezultatul tratamentului?
• Ce fel de asistenta medicala va este disponibila?
• Cum si in ce fel va schimbati pozitia corpului in timp ce va aflati in pat sau pe scaun?
• Cu ce ​​afectiuni medicale ati fost diagnosticat si care este tratamentul actual?
• Care este dieta zilnica normala si cum stati la capitolul aport de lichide?

Tratament

Tratarea ulcerelor de presiune presupune reducerea presiunii asupra pielii afectate, ingrijirea ranilor, ameliorarea durerilor, prevenirea infectiilor si mentinerea unei alimentatii bune.

Plan de ingrijire escare de decubit

Abordarea numeroaselor aspecte ale ingrijirii ranilor necesita, de obicei, o abordare multidisciplinara. Printre membrii echipei de ingrijire se pot numara:

• Un medic de ingrijire primara care supravegheaza planul de tratament
• Un medic sau o asistenta specializata in ingrijirea ranilor
• Asistente sau asistenti medicali care ofera atat ingrijire cat si educatie privind tratarea ranilor
• Un asistent social care il ajuta pe pacient sau pe membrii familiei sa acceseze resursele necesare si care incearca sa rezolve starile emotionale legate de recuperarea pe termen lung
• Un kinetoterapeut care ajuta la imbunatatirea mobilitatii
• Un terapeut profesionist care ajuta la organizarea adecvata a suprafetelor pe care pacientul trebuie sa stea
• Un dietetician care monitorizeaza poate recomanda o dieta potrivita
• Un medic specializat in afectiuni ale pielii (dermatolog)
• Neurochirurg, chirurg ortoped sau chirurg plastician

Tratament medical

• Eliminarea/reducerea cauzei – presiunea: utilizarea saltelelor/colacului antiescara;
• Mobilizarea pacientului la un interval de 2 ore;
• Mentinerea integritatii tegumentelor adiacente (curate si uscate);
• Prevenirea contaminarii fecale si urinare a escarei – sonda vezicala, agenti constipanti;

Pansarea escarei

Pansarea escarei presupune:

• lavajul plagii (preferabil cu solutie de cloramina; de evitat apa oxigenata sau solutiile iodate, ce interfera cu videcarea);
• debridare autolitica: pansamente ocluzive sintetice care indeparteaza tesuturile devitalizate folosind enzimele prezente in secretia plagii (escare mici);
• pansamente “wet-to-dry”, hidroterapie, irigarea plagii, coloizi;
• debridare enzimatica: colagenaza, papaina, fibrinolizina, streptokinaza;
• crema pentru vindecarea escarelor – pacientii pot fi tratati si cu ajutorul unui unguent cu enzime pentru escare

Tratament in functie de gravitatea escarelor

Escara grad I nu necesita pansament pentru escare;

Escara grad II – hidrocoloizi;

Tratamentul escarelor profunde

Escare grave – pansamente umede/uscate, cu ioni de argint, hipoclorit sodic etc

• Evaluarea si mentinerea statusului nutritional: tratarea hipoproteinemiei (hipoalbuminemiei), suplimente cu zinc, vitamina C;
• Tratament anti-dureri: antialgice, AINS; de evitat sedarea!
• Tratarea infectiilor: sulfadiazine de argint, metronidazol;

Tratament chirurgical

Debridare mecanica

• inlaturarea tesutului devitalizat, ce poate fi sursa unor infectii;
• se realizeaza in sala de operatie sau la pat (escare minore);
• poate necesita anestezie locala/analgezie;
• poate fi sursa unor sangerari importante;
• contraindicate in escarele calcaneene sau cele cu zone extensive de tesut necrotic;
• urgenta! – celulita avansata, sepsis;

Alte tipuri de tratamente chirurgicale

• Grefe;
• Amputatie;
• Diversie urinara/digestiva: pentru favorizarea vindecarii;
• Relaxarea contracturilor in flexie;

Tratament naturist escare de decubit

Pudra de talc

Pentru a reduce frecarea cand miscati un pacient cu escare de decubit, utilizati pudra de talc pentru copii.

Miere

Aceasta substanta miraculoasa a jucat timp de secole un rol in vindecarea accelerata a pielii si in ingrijirea ranilor. Mierea actioneaza, de asemenea, ca hidratant pentru piele. Calitatile antiseptice ajuta la prevenirea si tratarea infectiilor. Prin urmare, adaugati miere pe un pansament si aplicati-l pe escara. Schimbati pansamentul cu miere cel putin o data la 24 de ore. Rezultatele pot fi observate de obicei intr-o saptamana si 10 zile.

Aloe vera

Inainte de a aplica gelul de aloe vera pe un ulcer de presiune, curatati zona si aplicati-l o data sau de doua ori pe zi. Aloe vera produce o calmare, precum si o vindecare mai rapida.

Bicarbonat pentru escare

Bicarbonatul de sodiu, cunoscut si sub denumirea de praf de copt, este utilizat in mod obisnuit pentru tratarea ranilor in toate etapele vindecarii, datorita proprietatilor sale dezinfectante. Bicarbonatul de sodiu poate ajuta la indepartarea crustelor dure ale pielii, la prevenirea formarii cicatricilor si la scaderea riscului ca o rana sau leziune sa se infecteze.

Complicatii

Cea mai serioasa complicatie este degenerarea maligna, cunoscuta sub denumirea de ulcer Majordin (carcinom cu celule scuamoase). De asemenea, mai pot aparea fistule superficiale/profunde (comunicari cu organe cavitare – rect in escarele sacrate) sau calcificari tisulare.

Complicatii ale tratamentului chirurgical:

• hematoame
• seroame
• dehiscenta plagii
• infectie
• recurenta
• necroza marginilor plagii

Prognostic

Escarele superficiale au un prognostic bun, vindecarea putandu-se produce in cateva saptamani. Din pacate, escarele se produc la pacientii cu ingrijiri suboptimale, de aceea, daca acestea nu sunt reconsiderate, evolutia escarelor este inevitabila si prognosticul este nefavorabil, din cauza profunzimii lor si posibilitatii de infectare (cu risc de sepsis, MSOF si deces).

Escare de decubit: mijloace de prevenire

Acestea pot fi evitate prin:

• Identificarea factorilor de risc: igiena tegumentelor, inspectia zilnica al pacientului pentru depistarea unor posibile zone de formare a escarelor
• Mobilizarea pacientului la un interval de circa 2 ore
• Utilizarea unor saltele/perne antiescara
• Schimbarea frecventa a lenjeriei de pat si de corp (preferabil confectionate din material moale, netraumatic)
• Fizioterapie pentru imbunatatirea circulatiei periferice

Referinte:

1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/bed-sores/symptoms-causes/syc-20355893
2. https://www.healthline.com/symptom/eschar

https://www.lorecentral.org/2018/12/natural-remedies-to-cure-the-eschar.html