Divortul reprezinta unul dintre cele mai traumatizante evenimente pe care oamenii le pot experimenta de-a lungul vietii. Aflati din materialul urmator mai multe despre efectele divortului asupra sanatatii.
Alaturi de nastere, casatorie, moarte, divortul reprezinta unul dintre cele mai importante evenimente existentiale prin care anumite persoane ajung sa treaca la un moment dat al vietii lor.
Desi este privit ca avand conotatii negative (de esec, nereusita, greseala), acesta este de multe ori din punct de vedere al dinamicii intrapsihice un semn de trecere intr-o alta etapa de maturizare.
Divortul se inscrie pe linia evenimentelor de separare, ceea ce implica un travaliu de separare si de doliu. Ca orice separare, si divortul este trait dureros, ca pierdere nu doar a celeilalte persoane din relatie, ci mai ales a unei perioade din propria viata, precum si a unui intreg set de planuri, proiecte, vise legate de propria existenta.
Suferinta din travaliul de separare in situatiile de divort este data in primul rand de aceasta restructurare si reasezare in plan intern (afectiv si mental) a propriei vieti care odata cu divortul intra in perioada de deconstruire a drumului celor care, pana la momentul separarii, aparent, erau un ”drum bine trasat”. De cele mai multe ori, iesirea din zona de confort a acestui “drum bine trasat” ii arunca pe cei care divorteaza in stari care pleaca de la revolta, furie, disperare, dezamagire, tristete imbinata cu deprimare si in anumite situatii depresie. Apoi, apare negocierea acceptarii situatiei, acceptarea si, dupa un interval mai mare sau mai scurt de timp, trecerea la reconstruirea proiectelor de viata.
Putem distinge astfel un traseu emotional pe care, indiferent de nationalitate, identitate de gen si varsta, persoanele aflate in situatii de divort il parcurg. Acest traseu se diferentiaza de la persoana la persoana prin intensitatea trairilor emotionale si prin pozitionarea mentala. Acest lucru inseamna modalitati diferite de a gandi si de a se raporta la situatia de separare prin justificari, argumentatii, rationalizari.
Acest traseu il putem privi ca pe un grafic denumit Continuumu-ul Separarii si care se manifesta astfel:
Dupa acest punct cel mai de jos urmeaza o faza de platou care pregateste intrarea intr-o noua curba ascendenta de reasezare interna, restructurare si reconstruire existentiala atat in plan intern cat si extern.
Cauzele imediat observabile de la care pleaca punerea in discutie a divortului in cuplurile de pe teritoriul Romaniei sunt de fapt efecte ale reminiscentelor traditionaliste care tin cont de o functionare psihica aflata inca in dezvoltarea unui proces de maturizare la nivel social. Astfel, la noi, cuplurile se despart si in actualitatea secolului 21 aproape din aceleasi motive pentru care se si casatoresc. In situatia de divort, motivele sunt cauzatoare de prelungire si amplificare a suferintei. Aceleasi motive in situatia casatoriei sunt cauzatoare de grabire si unire a celor doi parteneri. Aceste motive sunt:
Sa le luam pe rand incercand sa le privim din ambele perspective ca si cum am privi de fapt intr-o oglinda: divortul ca desfasurare inversata a procesului casatoriei.
”Pentru a-i multumi si a intra in randul lumii, facandu-le astfel o bucurie si pentru a le aduce o multumire. Ne-au crescut si ne-au vazut la casa noastra.” Influentele acestora sunt semnificative si se insereaza insiduos prin trimiteri mai abrupte sau mai subtile la normele social morale: ”cand te asezi/va asezati si voi? Cand intrati in randul lumii? Sa traiesc sa te vad/va vad la casa voastra etc. (spre ex.)”.
In divort apar aceleasi trimiteri, citite invers: ”Ce va spune lumea? Casatoria e pe viata! Ne faci/ faceti de rasul lumii! etc.”
La inceput, apar argumentele motivatoare de genul:
In sens invers:
Comunicarea defectuoasa se manifesta de cele mai multe ori si la inceputul relatiei si, in mod analog, si la sfarsitul acesteia. Dupa ce partenerii se cunosc, se intra in cercul familial, colegial, de prieteni al celuilalt. Astfel, timpul de comunicare al celor doi este invadat de legaturi mult exterioare celor doi. Implicit, se reduce timpul de comunicare si cunoastere a celor doi parteneri. Acelasi lucru se produce si in situatiile de divort. Cercurile familiilor de origini si al prietenilor intra in functiune facand aliante fie cu ambii parteneri aflati in situatie de criza parteneriala, fie separat cu cate unul dintre ei. Astfel este invadat spatiul de negociere si timpul de comunicare al celor doi pentru a putea intelege ce se intampla de fapt cu ei si de ce aleg sa se separe, sa divorteze.
Normele social – morale se impun inca de la inceputul relatiei pornind din planul intern al fiecarui partener si actionand cu presiune fie pentru stabilirea unei oficializari unanim acceptate, fie in sens invers, pentru pastrarea unui parteneriat care s-a diluat si destramat de multa vreme.
Lipsa comunicarii se afla in topul motivelor pentru care un cuplu divorteaza. Se presupune ca intr-o relatie de casatorie comunicarea ar trebui sa fie punctul forte. Insa asteptarile pe care le au cei doi soti de la relatie pot fi foarte crescute si in acelasi timp necunoscute pentru partener.
Pentru orice cuplu, comunicarea, alaturi de intercunoastere, este principalul instrument de dezvoltare. Atunci cand partenerii se dovedesc a fi capabili sa se asculte unul pe altul, sa-si exprime dorintele, asteptarile sau nemultumirile, ei pot conlucra optim. Astfel, fiecare dintre ei este stimulat in a se dezvolta si a resimti satisfactie. Un stil defectuos de comunicare poate angaja disfunctii multiple intre parteneri.
Aceste tulburari disfunctionale pot imbraca forma unor probleme de natura sexuala, tulburari privind identitatea si rolul unuia sau altuia dintre partenei, lipsa obiectivelor si a intereselor comune, infidelitate.
Intr-un cuplu, problemele care apar cel mai frecvent sunt legate de o sexualitate aflata in dificultate. In acest sens, lipsa comunicarii devine cauza si nu rezultatul. Prin absenta dialogului, prin imposibilitatea uneori de natura pudica de a-si exprima propriile nevoi, uneori cuplul cade in postura incapacitatii de a mai fi inteles. Pe masura ce comunicarea scade, sexualitatea se degradeaza, lasand loc violentei si agresivitatii.
Intr-o relatie de cuplu au fost descrise mai multe faze ale comunicarii:
Prima, denumita faza euforica, este etapa in care cuvintele au o mai mica importanta, cea care domina fiind afectivitatea. In aceasta faza, uneori, realitatea este deformata.
In cea de-a doua faza-ciclotimica, exista alternanta dintre perioade favorabile (in care dialogul este posibil, cuvintele avand acelasi sens pentru amandoi) cu perioade negative (in care dialogul devine imposibil si cuvintele nu mai au acelasi sens si valoare pentru cei doi).
In cea de-a treia faza, cea de liniste sau altfel spus, de rutina, partenerii devin neutri sau fiecare dintre ei se inchide in el insusi. Acestia nu mai simt nevoia sa se exprime sau sa fie intelesi.
Iar ultima faza este descrisa ca fiind faza de agresivitate si de revolta. Acum se exprima violenta verbala necontrolata, iar interpretarile subiective incep sa domine obiectivitatea. Se ajunge in faza in care cei doi nu mai au ce sa-si spuna. Este momentul in care poate apare asa zisa ”boala conjugala”, care se manifesta prin simptome variate. Ele sunt uneori mascate si se prezinta sub forma oboselii, depresiei, alcoolismului. Acestea sunt puse initial pe seama conditiilor externe. Astfel se da vina pe societate, serviciu, copii iar in cazul in care exista, soacra, prieteni, etc. Practic, prin cautarea unui posibil vinovat pentru problemele afisate, cel in cauza nu face altceva decat sa se deculpabilizeze.
Alte tipuri de simptome sunt cele sexuale ca:
Aceste bariere comunicationale pot fi descifrate astfel: prin invocarea durerilor la intromisiune, femeia ii va arata partenerului ca ea contesta climatul relational existent intre ei. Astfel, ii da sens discrepantei care exista intre asteptarile pe care ea le are si realitatea existenta. Barbatul de asemenea, prin impotenta, de exemplu, manifesta frica fata de o femeie dominatoare care-i agreseaza si ii accentueaza neincrederea in sine.
Odata instalate aceste simptome, comunicarea dintre cei doi parteneri se aseamana cu doua aparate T.V., deschise la programe diferite si asezate fata in fata.
Diferentele date de intensitatea trairii afective sunt observabile in manifestarile exterioare pe care le au femeile si barbatii in situatiile de separare. Astfel, in timp au fost observabile manifestari mult mai ample de exteriorizare mai ales a revoltei, furiei si incercarilor de negociere de pastrare si revenire in relatie venite dinspre parte feminina. La barbati, in schimb, sunt mult mai vizibil exprimate trairile de dezamagire, tristete si resemnare. Nu exista insa un procentaj net masurabil statistic al acestor diferente de exprimare emotionala. Dinamica interna este pe de o parte diferita de la persoana la persoana. Pe de alta parte, dinamica interna se afla in continua miscare, ceea ce produce treceri foarte fine de la o stare la alta si de la o abordare la alta pentru fiecare persoana in parte (indiferent de gen, varsta, nationalitate).
Divortul poate avea efecte nebanuite asupra sanatatii barbatilor. Destramarea familiei le poate frange inima nu doar la figurat, ci si la propriu. Potrivit unui studiu, barbatii divortati sunt mai susceptibili de a dezvolta boli cardiace, hipertensiune arteriala sau accidente vasculare cerebrale, comparativ cu cei casatoriti.
Studiul, publicat in Journal of Men’s Health, mai arata ca barbatii divortati au tendinta de a-si asuma tot felul de activitati riscante. Printre acestea se numara fumatul, consumul de alcool sau de droguri. Ca urmare, ei prezinta un risc crescut de moarte prematura, de toxicomanie, de suicid sau de depresie. Concret, barbatii care divorteaza au un risc cu 39% mai mare de suicid fata de cei casatoriti.
Alte studii arata ca persoanele casatorite beneficiaza de o mai buna stare de sanatate decat cele celibatare, divortate sau vaduve. De asemenea, Centrul de cercetare a cancerului din Boston a dat publicitatii un studiu care afirma ca pacientii casatoriti atinsi de un cancer au cu 20% mai multe sanse de supravietuire decat celibatarii sau barbatii divortati.
Profesorul Ridwan Shabsigh, de la Universitatea Cornell (Statele Unite), presedintele Societatii Internationale a Sanatatii Barbatului, a declarat ca: ”Desi, in numeroase culturi, perceptia populara si mass-media vehiculeaza ideea ca barbatii sunt puternici, rezistenti si mai putin vulnerabili la traumele psihologice decat femeile, mi se pare ca aceasta viziune este falsa. Barbatii care au suferit o trauma psihologica, precum divortul, falimentul, razboiul sau doliul, sunt mai vulnerabili decat femeile si isi pierd mai usor punctele de reper”.
Autorii studiului le atrag atentia medicilor ca ar trebui sa acorde mai multa atentie problemelor de natura psihologica ale barbatilor. Fara sustinere psihologica, barbatii au tendinta de a se neglija, de a ascunde suferinta sufleteasca. In plus, nu se mai ocupa de starea lor de sanatate.
Riscuri la care se expun barbatii divortati:
Potrivit profesorului Ridwan Shabsigh, ”medicii ar trebui sa fie atenti la aceste aspecte si sa incerce a le acorda un sprijin barbatilor care isi pierd reperele si sunt incapabili sa treaca peste trauma unui divort”.
Femeile au tendinta sa fie afectate mai des de probleme de identitate in timpul si dupa divort. Multe femei se concentreaza pe a fi mame si sotii superbe in timpul casatoriei, apoi se confrunta cu pierderea brusca a celei de-a doua identitati de sine. Cele care isi creeaza aceasta noua identitate pot deveni mai sanatoase din punct de vedere emotional si fizic.
Asa cum va puteti astepta, s-a descoperit ca lupta cea mai grea este data de copii in primii doi ani de dupa divort. Cei mici sufera de stres, furie, anxietate si neincredere. Dar multi dintre ei reusesc sa-si revina. Ei se obisnuiesc cu schimbarile care au loc in viata de zi cu zi.
Altii, in schimb, nu reusesc niciodata sa revina la „normal”. Acesti copii pot avea probleme pe tot parcursul vietii, in urma divortului parintilor lor.
Divortul creeaza tulburari emotionale pentru intreaga familie, dar pentru copii, situatia poate fi destul de inspaimantatoare, confuza si frustranta:
Divortul poate creste riscurile de dezvoltare a problemelor psihice la copii si adolescenti. Potrivit studiilor, indiferent de varsta, sex si cultura, copiii parintilor divortati se confrunta cu probleme psihologice.
Copiii proveniti din familii divortate pot prezenta mai multe tulburari de comportament, delincventa si comportament impulsiv, in comparatie cu cei proveniti din familii cu doi parinti. Riscurile de depresie si anxietate sunt mari in randul copiilor cu parinti separati.
In ceea ce priveste evolutia “bolii conjugale”, aceasta este strans legata de factorul timp. Ea se poate transforma de la o prietenie amoroasa la o dezinvestire progresiva a partenerilor, avand ca si consecinte ruptura si diseminarea cuplului. Exista modalitati prin care cuplul aflat intr-o criza sa poata fi “salvat”. Se recurge mai intai la “diagnosticarea” obiectiva a problemelor aparute intre parteneri. Ulterior prin tehnici specifice se aduc in discutie tiparele comportamentale, dorintele si asteptarile celor doi parteneri, determinand totodata imbunatatirea procesului comunicational si gasirea de solutii pentru iesirea din criza.
Se recomanda ca relatiile parteneriale ajunse intr-un impas de comunicare, intelegere, stagnare sau ultima etapa cea de separare, divort sa isi acorde un timp si spatiu al lor pentru a putea sa isi renegocieze relatia si pentru a putea sa inteleaga decizia pe care urmeaza sa o ia cei doi cu privire la existenta relatiei lor. Or, acest spatiu si timp neutru care le poate asigura un mediu suficient de sanogen de intelegere este spatiul psihoterapeutic, al sedintelor de psihoterapie de cuplu si de familie.
Nu cadeti prada gandurilor negative, de genul: „Nimic nu va mai fi in regula” sau „Voi fi singur pentru tot restul vietii mele”.
Cand treceti prin procesul de vindecare, este important sa va creati un fundal care sa va ajute sa va pastrati gandurile realiste si veridice. Ganditi-va cum veti privi aceasta situatie peste zece sau douazeci de ani.
Cand treceti printr-un divort, s-ar putea sa simtiti furie si resentimente intense. Ati putea sa considerati ca a fost o „relatie nereusita” sau o „pierdere de timp”. Din nefericire, acest mod de gandire poate avea efecte adverse. Acest lucru v-ar putea impiedica sa va asumati riscuri mai tarziu, cand sunteti gata sa intrati intr-o noua relatie.
Ganditi-va la ce ati invatat din relatia si casatoria care s-au incheiat. Ganditi-va la lucrurile pe care le-ati invatat despre lume in general. Ganditi-va la cine erati inainte de relatie si cine sunteti acum.
Concentrati-va pe lucrurile pe care le adorati si incepeti sa va amintiti cine sunteti cu adevarat pe cont propriu. Permiteti-va timp sa va adaptati la a fi singur. Lasati-va sa descoperiti lucruri noi sau lucruri vechi pe care le-ati iubit odata. Asculta muzica sau practicati sportul preferat.
Priviti in jur pentru a vedea ce ati realizat. Daca aveti nevoie de un pic de ajutor, faceti o lista cu zece lucruri pozitive de care va bucurati acum.
Amintiti-va ca ati suferit si inainte si ca ati depasit durerea. Ar putea fi greu de crezut, dar studiile au aratat ca oamenii sunt cei mai puternici atunci cand sufera. Acest lucru nu va fi usor, dar va veni o zi cand veti realiza ca lumea este din nou un loc mai stralucitor. Aveti rabdare cu voi insiva.
Referinte: