Atletismul este o ramura sportiva care cuprinde diverse probe, cum ar fi de alergare, sarituri si aruncari. Aflati mai multe despre atletism, beneficiile acestui sport, dar si posibile riscuri si accidentari.
Fara indoiala, atletismul este unul dintre cele mai populare sporturi din lume. Atletismul organizat isi are originile in timpul Jocurilor Olimpice Antice din anul 776 i.Hr. Regulile si formatul evenimentelor moderne de atletism au fost definite in Europa de Vest si America de Nord in secolul 19 si inceputul secolului XX, apoi au fost raspandite in alte parti ale lumii. Cele mai multe competitii moderne de nivel superior sunt realizate de Asociatia Internationala a Federatiilor de Atletism (IAAF) si de federatiile membre.
Competitia de atletism constituie coloana vertebrala a Jocurilor Olimpice de vara. Cel mai important eveniment international de atletism este Campionatul Mondial IAAF de atletism. O alta competitie de nivel superior in atletism este Campionatul Mondial de Maraton IAAF. Sportivii cu handicap fizic concureaza la Jocurile Paralimpice de vara si la Campionatele Mondiale de Para-atletism.
Rezultatele evenimentelor de atletism sunt decise prin pozitia ocupata la final (sau timpul, acolo unde probele presupun acest lucru). In acelasi timp, sariturile si aruncarile sunt castigate de sportivul care sare sau arunca cel mai departe dintr-o serie de incercari. Simplitatea competitiilor si lipsa unui echipament scump face din atletism unul dintre cele mai iubite si practicate sporturi din lume. Atletismul este un sport individual, cu exceptia curselor de stafeta si a competitiilor care combina performantele sportivilor pentru stabilirea unui scor de echipa, cum ar fi fondul.
Cei care alearga pe pista isi pot urmari cu usurinta ritmul si distanta parcursa. Cu toate ca peisajul poate deveni repetitiv dupa prima sau a doua tura, alergatul pe pista este o modalitate excelenta de a-ti lasa corpul sa alerge fara sa te gandesti la acest lucru.
Nimeni nu se gandeste ca poate dobori un record personal intr-o competitie de atletism dupa ce a mancat trei cheeseburgeri si o portie de cartofi prajiti. Antrenorii isi incurajeaza sportivii sa manance sanatos inainte si dupa curse. Te comporti mai bine pe pista si te simti mai pregatit atunci cand ai o alimentatie corespunzatoare in timpul antrenamentului. O dieta sanatoasa iti permite sa-ti exersezi mai bine abilitatile. De aceea, atunci cand practici atletism, ai tendinta sa urmezi o nutritie mai sanatoasa.
Acest sport poate fi individual, insa poate fi practicat si in echipa. Felul in care concurezi influenteaza si evolutia echipei, mai ales in probele de stafeta. Toti cei patru membri sunt la fel de importanti in cursa. Fiecare joaca un rol cheie in eforturile echipei de a castiga. Daca un singur alergator nu performeaza la nivelul echipei, ceilalti pot avea de suferit sau vor fi nevoiti sa se autodepaseasca pentru a compensa slabiciunea sa.
Aceasta conexiune intre colegi se formeaza in timpul competitiilor, dar mai ales in timpul antrenamentelor. Alergatorii se antreneaza, in majoritatea cazurilor, zilnic si trebuie sa se sprijine unul pe celalalt in timpul sedintelor de pregatire. Acest lucru formeaza legaturi care ajuta la consolidarea echipei.
Alergarea imbunatateste functia cardiovasculara si scade riscul de atac cerebral sau atac de cord. Daca incepe sa fie practicat de la o varsta frageda, acest sport poate fi inclus cu lejeritate in activitatile zilnice mai tarziu in viata. Alergarea arde, de asemenea, grasimea si creste tonusul muscular. Se estimeaza ca 17% dintre copiii si adolescentii cu varste cuprinse intre 2-19 ani sunt obezi, potrivit CDC. Aceste statistici sustin teoriile specialistilor, care declara ca sportul organizat, cum ar fi atletismul, poate imbunatati viata unui participant, nu doar starea de sanatate.
Atletii invata ce inseamna angajamentul, daruirea si disciplina. De asemenea, invata sa accepte si sa respecte opiniile si strategia echipei. Atletismul te invata cum poti deveni un exemplu mai bun pentru ceilalti.
Traseul poate fi destul de dificil in timpul curselor cu obstacole. Cu toate acestea, practicantii acestor probe invata rapid sa-si mentina controlul pentru a preveni accidentarile in timpul alergarii. Cei care alearga in mod regulat se misca de obicei mai lejer decat cei care nu alearga sau nu se angajeaza in niciun fel de exercitii fizice regulate.
Cei mai multi alergatori declara ca sunt mai fericiti si se simt mai putin stresati decat cei care nu alearga sau care nu fac sport de obicei. Practicarea atletismului are capacitatea de a modifica starea de spirit a unei persoane, deoarece in timpul alergarii sunt descarcate endorfine. Acesti hormoni creeaza un sentiment de euforie care produce o imbunatatire a starii de spirit a alergatorului. In plus, alergatorul poate avea un sentiment de mandrie si realizare pentru ca a reusit sa duca o cursa la bun sfarsit.
Cei care alearga in mod regulat au mai putine riscuri sa dezvolte probleme osoase si musculare pe masura ce imbatranesc, in comparatie cu cei care nu alearga regulat sau deloc. Oasele se dezvolta si devin mai puternice in timp ce raspund cerintelor fizice. Persoanele care fac atletism in mod regulat isi solicita in mod continuu muschii si oasele, iar acestea sunt stimulate sa ramana mai puternice si nu slabesc la fel de usor odata cu inaintarea in varsta.
Este foarte distractiv sa fii membrul unei echipe sportive, fie ca este de liceu sau de club. Esti inconjurat de oameni cu ganduri si obiective similare. In plus, nu va limitati doar la competitiile sportive. Senzatia de a te inalta prin aer in timp ce sari peste o bara inalta sau energia pe care o simti in timp ce iti folosesti forta pentru a arunca un disc, iti va pastra zambetul pe fata pe intreaga zi in timp ce astepti cu nerabdare sa exersezi noile miscari.
Trecerea liniei de sosire reprezinta o experienta care iti da incredere in sine. De asemenea, aceasta incredere creste pe masura ce iti imbunatatesti capacitatea cardiovasculara, pulmonara si musculara pentru a tine pasul cu cerintele. Cand alergi in jurul pistei, nu depinzi decat de tine, iar acest lucru iti creste respectul de sine. Aceasta incredere in sine are un impact pozitiv asupra altor domenii ale vietii, cum ar fi scoala, relatiile personale si profesionale. In plus, atunci cand faci sport, reduce nivelul stresului si iti mentii o greutate sanatoasa, ceea ce iti imbunatateste, de asemenea, respectul de sine.
Pista de alergare este recunoscuta pentru capacitatea sa de a construi personaje. Antrenorul te va impinge si te va motiva sa-ti depasesti limitele si te va invata cum sa castigi o competitie – lucru care nu se va intampla, insa, intotdeauna. Un sportiv poate intampina piedici si dezamagiri chiar si dupa stabilirea si realizarea obiectivelor. Infrangerea nu poate fi imputata unui singur sportiv pentru ca se lucreaza in echipa (in unele cazuri). Cand pierzi, inveti sa devii un sportiv mai bun pentru a incerca si mai mult data viitoare. Chiar si in aceste cazuri, poti fi mandru de performanta realizata, insa vei fi si empatic cu echipa pierzatoare.
Absolut oricine se poate bucura de sport, efort in echipa, perseverenta, amicitie si stabilirea si indeplinirea obiectivelor. Cu toate acestea, persoanele cu nevoi speciale trebuie sa munceasca din greu pentru a trece peste obstacole si pentru a-si cultiva un spirit de competitie prietenoasa, pentru ca ambele se vor pastra si in alte domenii ale vietii.
Atunci cand aleg atletismul pentru copilul cu nevoi speciale, parintii trebuie sa ia in considerare in primul rand varsta lui de dezvoltare, nu numai varsta fizica. Limitarile fizice sau deficientele de vedere sau auz pot necesita folosirea unor echipamente adaptive sau modificari speciale.
De multe ori, atletii mai mari fac echipa cu copiii cu nevoi speciale mai mici pentru a participa impreuna la evenimentele sportive. Astfel ajung sa se antreneze impreuna, sa concureze impreuna si sa se incurajeze reciproc. Tinerii cu nevoi speciale traiesc cu satisfactia ca au un coechipier si au o motivatie si implinire pe care nu le-ar fi dobandit fara sprijinul amicului lor. In plus, un partener face tranzitiile mai confortabile si poate deveni un exemplu de urmat.
Pista si terenul de alergare pot fi modificate pentru majoritatea dizabilitatilor, chiar daca unii copii cu nevoi speciale pot avea nevoie de echipamente adaptive sau conditii speciale. In cazul probelor de aruncare, cum ar fi sulita sau discul, se poate aplica un set modificat de reguli pentru participantii aflati in scaunul cu rotile. Pe pista, participantii cu deficiente de vedere pot utiliza un alergator care sa-i ghideze in timpul turelor.
Competitiile care implica actiuni explozive, cum ar fi sprinturi si sarituri peste obstacole pot cauza accidentari acute, in timp ce competitiile care necesita mai multa rezistenta, cum ar fi maratonul sau proba de 5000 m pot produce leziuni cronice si excesive.
Riscul de accidentare difera in functie de evenimentul specific. Cele mai afectate sunt genunchiul si glezna. Cu toate acestea, sportivii se pot alege si cu leziuni la nivelul meniscului, ligamentelor, tibiei sau muschilor.
Aproximativ 20% dintre leziunile de la picior, glezna si gamba, 30% dintre leziunile la genunchi si 10% dintre accidentarile la coapsa sunt suferite de adolescentii care practica atletism, in comparatie cu alti sportivi in varsta.
Leziunile la glezne, cum ar fi entorsele, intinderile de ligamente si fracturile de stres sunt printre cele mai frecvente leziuni la alergatori.
Leziunile la genunchi, cum ar fi rupturile ligamentului incrucisat anterior (ACL), sunt printre cele mai frecvente accidentari cu care se confrunta alergatorii de viteza.
De asemenea, sportivii care participa la probele de viteza se pot alege cu rupturi ale muschiului coapsei.
Leziunile la nivelul umerilor si coatelor, chiar daca sunt mai putin frecvente decat leziunile la nivelul picioarelor, pot aparea la aruncatorii de disc, sulita sau ciocan.
Riscul de leziuni ale corpului inferior poate fi redus cu pana la 50% prin participarea regulata la un program de antrenamente de rezistenta, cum ar fi programul de incalzire care pregateste sistemul neuromuscular. Exercitiile de forta si flexibilitate pentru glezna si genunchi pot reduce riscul de accidentare.
Daca esti nou in ”arta” atletismului, este important sa treci treptat de la activitati cu impact redus la alergare intensa. Acest lucru este necesar pentru a-ti reduce riscul de accidentare. De asemenea, o pauza intre zilele de antrenament ofera corpului timp sa se recupereze.
Foloseste prin rotatie incaltamintea speciala pentru atletism. Este important sa alternezi doua sau mai multe perechi diferite de incaltaminte de alergare in timpul antrenamentului pentru a reduce riscul de accidentare. Acest lucru disperseaza mai bine sarcina fizica asupra muschilor, articulatiilor si oaselor si reduce forta excesiva asupra unei anumite zone a corpului.
Pentru a avea succes in atletism, dar si in sport in general, este nevoie de un grad ridicat de vigilenta. Un somn suficient ajuta corpul sa se recupereze, iti permite sa-ti atingi obiectivele si reduce riscul de ranire. Cei care dorm mai putin de 8 ore pe noapte au un risc de accidentare cu pana la 70% mai ridicat.
Referinte: