Antibiograma verifica sensibilitatea bacteriilor la antibiotice si arata ce tratament este eficient in cazul unei infectii microbiene. Afla din materialul urmator tot ce trebuie sa stii despre aceasta analiza.
Dupa cum stiti, nu orice antibiotic functioneaza la fel. Unii agenti patogeni pot fi abordati cu un anumit tip de antibiotic, in timp ce altii necesita un antibiotic complet diferit. Cu toate acestea, unii agenti patogeni care puteau fi eliminati de un antibiotic devin rezistenti treptat la acesta, limitand numarul de medicamente care pot fi folosite pentru a-i distruge.
Antibiograma in spital este un test periodic de susceptibilitate antimicrobiana ale bacteriilor izolate si depuse la laboratorul de microbiologie clinica al spitalului.
Antibiogramele sunt adesea utilizate de catre clinicieni pentru a evalua rezistenta unor bacterii la anumite astfel de medicamente, ca ajutor in selectarea antibioterapiei empirice si in monitorizarea tendintelor de rezistenta in timp. Antibiogramele pot fi de asemenea folosite pentru a compara rezultatele intre institutii si pentru a urmari tendintele in materie de rezistenta. Unele spitale au asistenta adecvata din partea departamentului de calculatoare pentru a putea extrage date din modulul lor de raportare.
Antibiogramele ii ajuta pe clinicieni si farmacisti sa selecteze cel mai bun tratament antimicrobian empiric.
De asemenea, sunt instrumente utile pentru detectarea si monitorizarea tendintelor rezistentei antimicrobiene. Atunci cand datele de testare a sensibilitatii antimicrobiene sunt rezumate cumulativ periodic (cum ar fi anual sau trimestrial) in cadrul unui spital, unui sistem de asistenta medicala sau o alta unitate medicala, tendintele de rezistenta pot fi identificate si investigate.
Terapia empirica se traduce prin tratamentul antibiotic prescris inainte ca specialistii sa afle cat de sensibil este organismul. Acest tip de terapie este selectat pe baza unor factori specifici cazului, care ii ajuta pe clinicieni sa identifice organismele care pot provoca infectii.
Exista multe cazuri in care o antibiograma poate fi folosita cu scopul de a alege tipul de regim pentru terapia empirica. O regula generala spune ca daca rata de rezistenta este peste 20%, atunci acest medicament trebuie evitat ca terapie empirica pentru infectii grave. Pentru pacientii in stare critica, acest prag poate cobori si mai mult, pana la 5 sau 10%.
Daca doua medicamente au o rata de rezistenta sub 20%, iar amandoua pot fi utilizate pentru tratarea unei infectii grave, atunci specialistul poate opta pentru antibioticul care are cele mai mari sanse sa elimine bacteriile, asa cum este indicat de antibiograma locala.
In unele institutii, antibiogramele se fac doar in anumite zone ale spitalului, cum ar fi unitatile de terapie intensiva. In acest caz, membrii echipelor de la terapie intensiva se pot folosi de datele specifice furnizate de antibiograme pentru a alege antibioticele potrivite.
Daca doriti sa aflati situatia rezistentei la antibiotice intr-o anumita institutie, aruncati o privire asupra antibiogramelor recente. Au existat mai multe sau mai putine infectii cu stafilococul auriu meticilino-rezistent (MRSA) in ultimii ani? Rezistenta cefepimei si a piperacilinei-tazobactamului la Pseudomonas aeruginosa devine mai mult sau mai putin prevalenta? Acestea sunt intrebari la care va poate raspunde o antibiograma.
Verificarea datelor puse la dispozitie de acest test ne poate ajuta sa vedem imaginea de ansamblu. De exemplu, cu ajutorul acestor date putem afla ce antibiotice specifice au fost folosite in exces, deoarece utilizarea cat mai multor antibiotice duce la o si mai mare rezistenta la aceste medicamente.
Nu puteti lua o antibiograma de la un spital si sa o aplicati intr-o alta institutie sanitara. Chiar si spitalele din acelasi oras situate peste aceeasi strada pot avea antibiograme care arata complet diferit.
Un important motiv pentru care antibiogramele difera intre spitale este acela ca in fiecare spital sunt tratate tipuri specifice de pacienti si ofera un set unic de servicii clinice. In cazul unitatilor care ofera frecvent ingrijiri medicale populatiilor complexe de pacienti care necesita tratamente indelungate cu antibiotice, este evident ca ratele de rezistenta sunt mai mari, in comparatie cu institutiile mai mici care ingrijesc pacienti cu afectiuni mai putin complexe.
Daca doriti sa cunoasteti modelele de rezistenta institutionala, trebuie sa achizitionati date institutionale.
Testarea susceptibilitatii este de obicei comandata in acelasi timp cu un test de analiza a unei zone potential infectate, cum ar fi o rana, urina sau cultura de sange. Cu toate acestea, testul este efectuat de obicei numai atunci cand cultura este pozitiva pentru unul sau mai multi agenti patogeni. Testul poate fi, de asemenea, comandat atunci cand o infectie nu raspunde la tratament pentru a vedea daca agentul patogen a dezvoltat rezistenta si pentru a determina care medicament antimicrobian ar fi mai eficient in tratarea infectiei.
Urocultura este o analiza efectuata pentru detectarea mai multor afectiuni, dar mai ales a infectiilor de tract urinar (ITU). In unele cazuri, medicul poate solicita si efectuarea unei antibiograme, dupa o noua recoltare a probei.
Antibiograma este o tehnica de laborator care testeaza sensibilitatea bacteriilor la antibiotice. Acest test este absolut necesar in unele cazuri la copii, din cauza faptului ca rata infectiilor a crescut, la fel ca rezistenta bacteriilor la antibiotice.
La fel ca in cazul adultilor, antibiogramele sunt folosite de clinicieni pentru a evalua ratele de susceptibilitate locala, ca ajutor in selectarea antibioterapiei empirice si in monitorizarea tendintelor de rezistenta in timp.
Antibiograma este utilizata pentru a determina care antimicrobiene vor opri dezvoltarea bacteriilor sau fungilor care provoaca o anumita infectie. Rezultatele acestui test ii vor da posibilitatea medicului sa stabileasca care medicamente vor fi cele mai eficiente in tratarea unei infectii.
In unele cazuri de infectii, acest test este absolut necesar pentru ca unele bacterii sau ciuperci izolate dintr-o infectie au o susceptibilitate imprevizibila la medicamentele utilizate de obicei pentru tratarea lor. Printre aceste bacterii si fungi se numara stafilococii („stafilococul„) si Pseudomonas aeruginosa.
Uneori, specialistii pot izola mai mult de un tip de agenti patogeni dintr-o zona infectata, cum ar fi o plaga. Testele de susceptibilitate sunt utilizate pentru a determina ce antibiotice sau combinatii de antibiotice vor fi cele mai eficiente in tratarea tuturor diferitelor tipuri de bacterii care provoaca infectia.
La nivel de pacient, medicul poate primi un raport de sensibilitate pentru a ajuta la alegerea antibioticului corect.
Multe bacterii sunt rezistente la antibioticele obisnuite. Acest lucru inseamna ca medicamentul nu poate omori bacteriile. Analizarea sensibilitatii este un instrument util pentru a determina rapid daca bacteriile sunt rezistente la anumite medicamente.
Exemple de infectii rezistente la antibiotice includ:
Analizarea sensibilitatii poate fi comandata daca infectia nu raspunde la tratament.
Analiza sensibilitatii la antibiotice incepe cu recoltarea unei probe bacteriene. Medicul obtine acest esantion prin tamponarea cu un material special a zonei infectate. Doctorul poate recolta probe din orice zona care prezinta o infectie.
Probele pot fi prelevate:
Medicul va trimite proba la un laborator, unde va fi raspandita pe o suprafata speciala de dezvoltare. Bacteriile care se dezvolta sunt cunoscute drept culturi, iar bacteriile din cultura se vor inmulti. Apoi, bacteriile vor forma colonii sau grupuri mai mari de bacterii, iar acestea vor fi expuse la diferite tipuri de antibiotice.
Culturile bacteriene au nevoie, de obicei, de 24-48 de ore pentru ca agentul patogen sa creasca si pentru obtinerea unei culturi pure care sa poata fi testata ulterior. Culturile pentru ciuperci si tuberculoza pot dura mult mai mult, intre 6 si 8 saptamani, deoarece acesti microbi se dezvolta mai lent. Testele traditionale de testare a susceptibilitatii necesita 18-24 ore de incubare.
Deoarece timpul de asteptare pentru rezultate reprezinta o oarecare problema a testarii sensibilitatii, dezvoltarea de noi tehnici mai rapide de testare a sensibilitatii se afla in continua cercetare. Deoarece FDA aproba mai multe dintre aceste teste rapide, ele sunt adaugate in meniul de testare in laboratoarele de microbiologie clinica.
Dupa ce culturile bacteriene au fost cultivate si testate cu antibiotice, medicul poate analiza rezultatele. Aceste rezultate va pot ajuta sa determinati cel mai bun antibiotic pentru a va trata infectia.
Antibiograma interpretare
De obicei, medicul va alege un medicament corespunzator din raportul care a fost listat drept ”susceptibil”, ceea ce inseamna ca poate combate bacteriile.
Vi se va prescrie un medicament din grupul ”intermediar” daca nu exista medicamente cunoscute disponibile in grupul susceptibil. Cel mai probabil, va trebui sa luati o doza mai mare si pentru o perioada mai lunga de timp daca luati un medicament din grupul intermediar. Este posibil sa apara, de asemenea, reactii adverse la medicamente.
Un antibiotic la care bacteriile, ciupercile sau alte microorganisme au dezvoltat rezistenta nu ar trebui utilizat pentru a trata infectia. Medicul va decide care medicament este cel mai bun daca se demonstreaza ca exista mai multe antibiotice care pot anihila microorganismul care a cauzat infectia.
De asemenea, se poate prescrie o combinatie de antibiotice daca o bacterie este ”rezistenta” la toate medicamentele care sunt de obicei utilizate pentru a trata o infectie. Aceste medicamente sunt menite sa colaboreze pentru a lupta impotriva bacteriilor. Medicamentele din aceasta categorie pot fi, insa, mai scumpe si ar trebui sa fie administrate intravenos. In plus, va trebui sa luati aceasta combinatie de medicamente pentru o perioada lunga de timp.
Aceste categorii se bazeaza pe concentratia minima inhibitorie (MIC). Aceasta reprezinta cea mai scazuta concentratie a unui antibiotic care va fi eficient in inhibarea dezvoltarii bacteriilor.
Daca exista mai mult de un agent patogen identificat intr-o cultura, laboratorul va mentiona rezultatele pentru fiecare.
Unele infectii pot necesita testari suplimentare, deoarece este cunoscut faptul ca medicamentele utilizate in mod normal pentru tratarea bacteriilor sau fungilor care provoaca infectia nu sunt intotdeauna eficiente. Este, de asemenea, posibil ca proba prelevata din infectie sa contina mai multe microorganisme. Testele de susceptibilitate pot fi utilizate pentru a descoperi care antibiotic sau combinatie de antibiotice vor fi cele mai eficiente in tratarea diferitelor tipuri de bacterii care provoaca infectia.
Antiobiograma poate fi efectuata in mai multe spitale si clinici private din tara si poate insoti alte teste si analize care sunt solicitate pentru fiecare pacient in parte.
Preturile difera in functie de analiza solicitata. De exemplu, o coprocultura (cu antibiograma, dupa caz) poate costa 24 de lei, o urocultura (cu antibiograma, dupa caz) – 32 de lei, in timp ce un exsudat faringian (cu antibiograma, dupa caz) costa 25 de lei.
Referinte: