Abces pulmonar – cauze, simptome, tratament
Un abces pulmonar este o infectie bacteriana care se dezvolta in tesutul pulmonar. Aflati din materialul urmator care sunt cauzele, simptomele si tratamentul in cazul acestei afectiuni.
Cuprins:
Ce este abcesul pulmonar?
Abcesul pulmonar este definit ca inflamatia supurativa a parenchimului pulmonar, cauzata de o infectie pulmonara microbiana. Clinic, se manifesta prin febra, transpiratii, tuse si dureri pectorale (junghi). Adeseori este prezenta hemoptizia (expectoratia cu sange). Antibioterapia prompta si intensa este metoda de tratament cea mai eficienta, tratamentul chirurgical fiind impus doar in formele cronice de boala.
Complicatiile pot fi locale:
- empiem (patrunderea puroiului in spatiul pleural, conducand la cresterea febrei, durere pleurala intensa si transpiratii)
- bronsiectazia, ce apare ca o sechela a abcesului pulmonar, chiar daca acesta a fost vindecat.
Complicatiile generale sunt amiloidoza sau cordul pulmonar cronic.
Introducere
Abcesul pulmonar este o leziune inflamatoare ce provoca necrozarea tesutului pulmonar. Uneori se foloseste si termenul de „pneumonie necrotizanta” sau „cangrena pulmonara”, pentru a distinge necroza pulmonara cu multiple abcese mici de o leziune cavitara mai mare, aceasta reprezentand in fapt o continuitate a aceluiasi proces. Termenul de „abces pulmonar” este adesea aplicat pentru a reflecta caracteristicile clinice, utile in stabilirea metodelor de tratament, cum ar fi durata simptomelor anterioare, prezenta afectiunilor asociate sau cauza microbiana.
Tipuri de abces pulmonar
Abcesul pulmonar poate fi clasificat in abces pulmonar acut sau abces pulmonar cronic, in functie de durata simptomelor. Abcesele cronice implica manifestarea simptomelor pe o durata indelungata (cel putin o luna de zile).
De asemenea, abcesul pulmonar poate fi primar sau secundar. Abcesul primar este abcesul de aspiratiei sau cel care apare in urma unor infectii ale cailor respiratorii superioare. El apare la pacientii fara alte probleme medicale asociate. In abcesul pulmonar secundar se asociaza inflamatia supurativa a parenchimului pulmonar cu un neoplasm bronhogenic sau boli sistemice ce afecteaza sistemul imunitar, cum ar fi infectia cu HIV sau transplant de organe.
Primele simptome pulmonare se observa la aproximativ doua saptamani dupa eventual o aspiratie, obstructie bronsica sau pneumonie.
Cauze
Principalele modalitati de perturbare a functiei respiratorii sau alterare a structurii arborelui bronsic constituie cauze pentru dezvoltarea unui abces pulmonar primar:
- Aspiratia de produse infectate din diferite surse de infectie: supuratii bucodentare (abcese dentare), supuratii ale cailor respiratorii superioare (rino-sinuzite, faringo-amigdalite)
- Suprimarea reflexului de tuse (in stari comatoase)
- Obstructia bronsica (tumori, corpi straini)
- Intubatia pentru respiratia mecanica, bronhoscopia
- Pneumonii determinate de anumite tipuri de bacterii aerobe (cocobacili) si anaerobe (Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Klebsiella pneumonia) sau mai rar ciuperci sau paraziti
- Ischemia produsa de un infarct pulmonar
- Septicemia (de obicei stafilococica) de cauza chirurgicala sau obstetricala.
Unde se instaleaza abcesul pulmonar?
In oricare din aceste cazuri, infectia cu bacterii piogene sau anaerobe provoaca abces pulmonar. Acesta se localizeaza in segmentul superior al lobului inferior sau portiunea inferioara a lobului superior al plamanului drept. Patrunderea in spatiul pleural determina aparitia semnelor de lichid pleural (pleurita). De asemenea, se poate instala pneumotoraxul. In lipsa unui tratament corect ales si administrat, abcesul pulmonar se poate croniciza.
Abcesul pulmonar este contagios?
Boala nu este contagioasa si, in general, raspunde bine la un tratament prelungit de antibiotice.
Simptome
Debutul simptomelor este de cele mai multe ori insidios (mai acut in cazul in care este provocat de pneumonie) si include:
- Tuse productiva (cu gust neplacut si miros fetid, adeseori cu striuri de sange)
- Dureri in piept (dureri cu character de junghi)
- Raluri pulmonare
- Dificultati respiratorii (dispnee)
- Anorexie si anemie
- Febra si transpiratii nocturne
In evolutia bolii pot fi admise trei faze:
-
Faza de debut
Cel mai des, debutul este lent, insiduos, cu febra progresiva, transpiratii si tuse seaca.
-
Faza de deschidere vomica
In absenta tratamentului antiinfectios, se manifesta chinte de tuse violenta, urmate de eliminarea brusca, periodica, a unor cantitati mari de puroi la plamani (vomica), cu miros fetid dintr-o cavitate a parenchimului pulmonar. Dupa evacuarea unui abces pulmonar masiv, se poate constata la examenul fizic prezenta unui sindrom cavitar (hipersonoritate, suflu cavernos, cand gaura in plaman are un diametru mai mare de 7 cm). Eliminarea de sputa purulenta, urmata de remisiunea simptomelor generale, este caracteristica abcesului pulmonar. Hemoptizia (sputa cu sange) este si ea, deserori, prezenta. Durerea pleurala, agravata de tuse, este frecventa, abcesul fiind de multe ori subpleural.
-
Faza de supuratie cronica
Dupa 8-12 saptamani de la debut, abcesul se cronicizeaza, majoritatea bolnavilor consulta medicul in acest stadiu. Febra devine neregulata, eliminarea de sputa purulenta (100-300 ml/24 ore) este frecventa, apar pierderile in greutate, anorexia, anemia si manifestari osteoarticulare.
Impact
Factorii de risc pentru abcesul pulmonar:
- Afectiuni pulmonare cronice, in special fibroza chistica
- Afectiuni cardiace congenitale
- Afectiuni parodontale
- Accident vascular cerebral, hemoragii cerebrale, paralizii ce pot conduce la un risc crescut de aspiratie
- Diabetul zaharat
- Sistem imunitar deficitar
- Abuz de alcool sau droguri
- Anestezie generala.
Diagnostic
Diagnosticul de abces pulmonar este sugerat de examenul clinic al pacientului, de manifestarile pneumopatiei urmate de evacuarea masiva de sputa purulenta fetida. Diagnosticul poate fi confirmat de examenul sputei, al sangelui si de radiografia pulmonara.
Examenul sputei
Examenul sputei pune in evidenta aspectul purulent si fetid (in 50% din cazuri) al expectoratiei. Sputa are o culoare gri-murdar sau bruna (in infectiile anaerobe) sau gri-verzui, galbui cu miros de mucegai (in infectiile cu piogen). In leziunile lobului superior al plamanului sau in abcese cronice, se pot urmari si culturile pentru bacili Koch, pentru a depista un eventual TBC pulmonar. Aceste culturi din sputa permit efectuare antibiogramei si alegerea adecvata a tratamentului necesar.
Abces pulmonar aspect radiologic
Examenul radiologic (radiografia si tomografia) releva abcese pulmonare primare, care de regula sunt unice, localizate predominant in lobul drept, sau leziuni primare asociate (neoplasm bronsic, infarct pulmonar). Cu ajutorul examenului radiologic, se poate aprecia corect raspunsul la tratament si localizarea anatomica in cazurile unor interventii chirurgicale.
Bronhoscopia
Bronhoscopia va fi efectuata ca investigatie de rutina, deoarece 10% din abcesele pulmonare sunt secundare cancerului bronsic.
Abcesul pulmonar trebuie deosebit de pneumopatiile preexistente (bronsiectazie, cancer bronhopulmonar, infarct pulmonar) sau de cavitati preexistente (caverna tuberculoasa, chist hidatic pulmonar).
Tratament
Abcesul pulmonar necesita, de regula, tratament in sectiile sau spitalele de pneumologie. Tratamentul include terapie medicamentoasa, drenaj postural si bronhoaspiratie, fiind diferentiat in functie de tipul de abces.
Tratament medicamentos
In abcesul acut, pentru a impiedica distrugerea tesutului pulmonar, este necesara o antibioterapie intensa, in doze mari si asociate. Se incepe cu tratamentul intravenos, de obicei, aproximativ 2-3 saptamani, urmat de antibioterapie orala pentru inca 4-8 saptamani. Majoritatea bacteriilor anaerobe sunt sensibile la Penicilina. Se mai pot administra Ampicilina, Gentamicina sau Kanamicina (intramuscular sau intravenos). Daca s-a efectuat examenul sputei, se poate opta pentru antibioticul sugerat de antibiograma. O alta aternativa o constituie tratamentul cu cefalosporine. Chiar daca starea bolnavului se amelioreaza, pentru a obtine vindecarea este necesar un tratament indelungat (minim 1-2 luni).
In abcesele pulmonare cu fungi se administreaza Stamicina sau Amfotericina B, iar abcesele provocate de amoebi se trateaza cu Metronidazol sau Fasygin.
Mentinerea starii febrile dupa doua saptamani de tratament, un abces cu diametru mai mare de 6 cm sau pereti grosi ai cavitatii sunt factori ce indica faptul ca tratamentul medicamentos este ineficient.
Tratament chirurgical
Daca bolnavul nu raspunde la tratament, dupa 3-6 luni, este indicat tratamentul chirurgical. Desi unii bolnavi cu abces pulmonar cronic pot fi vindecati cu antibiotice, acestea sunt de cele mai multe ori utilizate pentru a diminua infectia inainte de interventia chirurgicala. Din cauza tratamentelor medicale actuale, incidenta abcesului cronic este redusa.
Abces pulmonar evacuat prin drenaj postural si bronhoaspiratie
Drenajul postural si bronhoaspiratia reprezinta mijloace importante pentru favorizarea eliminarii secretiilor. Astfel, la 3-7 zile este evacuat puroiul din focarul de infectie si este introdus local antibiotic.
Evolutie
Abcesul pulmonar netratat evolueaza in 4-8 saptamani spre: cronicizare (50% din cazuri), aparitia unei complicatii sau vindecare spontana (doar 10-20% din cazuri).
Ingrijirea pacientului cu abces pulmonar
Pacientii care primesc terapie parenterala pe durata tratamentului vor necesita plasarea unui cateter central cu insertie periferica (PICC).
Pacientii cu abcese pulmonare primare care raspund bine la terapia initiala pot primi tratament oral cu clindamicina, amoxicilina-acid clavulanic sau moxifloxacina pana la terminarea tratamentului.
Tratament naturist
Usturoi
Este cunoscut de foarte mult timp faptul ca esturoiul are proprietati antimicrobiene. Potrivit unui studiu din 2011, concentratul de usturoi este eficient impotriva bacteriilor. Puteti cumpara concentrat sau extract de usturoi de la un magazin local de produse alimentare sanatoase. De asemenea, puteti sa va faceti propriul concentrat acasa prin inmuierea catorva catei de usturoi in ulei de masline.
In general, usturoiul poate fi consumat fara probleme, insa in doze mari poate provoca hemoragii interne. Doza recomandata este de pana la doi catei de usturoi pe zi. Daca luati un supliment cu usturoi, asigurati-va ca urmati instructiunile de dozare asa cum au fost prevazute.
Daca luati medicamente care subtiaza sange, consultati medicul inainte de a utiliza usturoiul ca antibiotic. Dozele mari de usturoi pot amplifica efectele acestor medicamente.
Miere
O noua cercetare publicata in editia printata din iulie 2010 a revistei FASEB explica pentru prima data felul in care mierea omoara bacteriile. In mod specific, cercetarile arata ca albinele produc o proteina pe care o adauga mierei, numita defensin-1, care ar putea fi folosita intr-o zi pentru a trata arsurile si infectiile cutanate si pentru a dezvolta noi medicamente care ar putea combate infectiile rezistente la antibiotice.
„Am elucidat complet baza moleculara a activitatii antibacteriene a mierii, lucru care contribuie la aplicabilitatea mierii in medicina”, a declarat Sebastian A.J. Zaat, cercetator implicat in activitatea de la Departamentul de Microbiologie Medicala de la Centrul Medical Academic din Amsterdam. „Mierea sau componentele izolate din miere pot fi de mare valoare in efortul de prevenire si tratare a infectiilor cauzate de bacteriile rezistente la antibiotice”.
Tinctura de propolis
Propolisul este una dintre cele mai puternice antibiotice naturale. Propolisul ca substanta naturala activa este atractiv datorita proprietatilor sale antimicrobiene. Propolisul a fost folosit in medicina populara timp de secole. Se stie ca propolisul are activitati antimicrobiene, antioxidante, anti-ulcerative si antitumorale. Prin urmare, propolisul a atras multa atentie in ultimii ani drept o substanta utila in medicina.
Consumul zilnic de propolis in doze mici poate contribui la intarirea sistemului imunitar impotriva bacteriilor, fungiilor si virusurilor, inclusiv a gripei. Spre deosebire de medicamente, care ataca atat bacteriile sanatoase, cat si pe cele daunatoare, propolisul distruge numai bacteriile rele. In plus, propolisul nu este afectat de diferitele mutatii ale bacteriilor, deoarece functioneaza impotriva tuturor tulpinilor in general.
Complicatii
In cazuri rare, un abces pulmonar se poate sparge, iar situatia devine cat se poate de serioasa, putand sa apara supuratiile pulmonare. Potentialele complicatii care se pot ivi in urma unei rupturi sau a unei operatii de tratare a unui abces sunt:
- Acesta reprezinta o acumulare mare de lichid infectat in jurul plamanului care apare acolo unde se afla abcesul. Poate pune viata in pericol si necesita asistenta medicala imediata pentru a putea fi eliminat.
- Fistula bronhopleurala. Aceasta are loc atunci cand se dezvolta o comunicare anormala intre caile respiratorii mari din interiorul plamanului si spatiul din invelisul exterior al plamanului. Conditia este tratata printr-o interventie chirurgicala.
- Hemoragia in plaman sau in peretele toracic. Aceasta poate fi sub forma unei cantitati mici sau mari de sange, conditie care pune viata in pericol.
- Infectia raspandita in alte zone ale organismului. Daca infectia se extinde de la plaman, poate produce abcese si in alte parti ale corpului, inclusiv la creier.
Masuri de preventie
Masurile de prevenire ale bolii si recidivelor pun accent pe:
- Tratarea infectiilor rino-faringiene
- Antibioterapie preventiva in cazul interventiilor chirurgicale (amigdalectomie, bronhoscopie)
- Tratarea bolilor ce pot fi factori de risc pentru abces pulmonar (diabet zaharat, alcoolism)
- Modificarea stilului de viata: renuntarea la fumat si la consumul excesiv de alcool, realizarea unor tehnici de respiratie profunda pentru a utiliza intrega capacitate pulmonara, etc.
Referinte:
- https://www.healthline.com/health/lung-abscess#whos-at-risk
- https://www.webmd.com/lung/lung-abscess-overview#1-4
- http://www.healthcommunities.com/pneumonia/lung-abscess-overview.shtml
- https://www.buoyhealth.com/diagnoses-a-z/lung-abscess/
